Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1377/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1377/2009-
Ședința publică din 29.10.2009
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în O, str. -, nr. 81, - 8.. 14, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ O - cu sediul în O,-, județul B, intimații intervenienți, toți cu domiciliul în O,-, - 70,. 7, județul B, împotriva deciziei civile nr. 633/A din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a schimbat în parte sentința civilă nr. 125 din data de 31.01.2005, pronunțată de Judecătoriei Beiuș, în dosar nr. 1974/2003, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant personal, reprezentanta recurenților reclamanți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 16 din data de 14.05.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentantul intimatei pârâte Regia Națională a Pădurilor Romsilva, consilier juridic, în baza delegației nr. 5160/17.09.2009, emisă de intimată, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 15,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 23.10.2009, întâmpinare formulată de intimata pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva, după care:
Instanța comunică reprezentantei recurenților reclamanți un exemplar din întâmpinarea formulată în cauză.
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurenților reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de apel în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanților astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. Arată că reclamanții sunt proprietarii terenului arabil în litigiu, dobândit cu titlu de cumpărare, terenul nu are vegetație forestieră. De asemenea, arată că, deși vânzătorul către recurenți, care era proprietar tabular al terenului în litigiu, i-a somat pe intimați să nu mai execute nici un fel de lucrări, aceștia cu rea credință au continuat lucrările pe acest teren, a fost îngrădit și betonat pentru a fi folosit ca și curte. Astfel recurenții reclamanți sunt împiedicați să se bucure de dreptul lor de proprietate.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de apel, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală, pronunțată de instanța de apel în urma unei ample cercetări a cauzei. Intimata pârâtă nu poate fi calificată ca fiind constructor de rea credință atâta timp cât cantonul a fost edificat în perioada când Statul Român era titular al dreptului de proprietate asupra terenului, imobilul fiind înscris în amenajament silvic, astfel cum reiese din amenajistică și extrasele din amenajament, depuse la dosar. Invocă în acest sens dispozițiile art. 2 lit. b, art. 5 și art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991. În mod nereal, instanța de fond a stabilit despăgubirile, având în vedere că din raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, rezultă că din întreaga suprafață a topograficului 1148, construcția intimatei ocupă doar 377 mp, 18 mp construcție, diferența până la 377 mp fiind teren aferent construcției, suprafață în raport de care s-au recalculat despăgubirile, prin lucrarea de contraexpertiză agricolă.
În replică, reprezentanta recurenților reclamanți arată că, dacă Statul Român ar fi fost proprietar asupra terenului în litigiu, recurenții ar fi avut posibilitatea de a solicita eliberarea titlului de proprietate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
rin Sentința civilă nr. 125/2005 a Judecătoriei Beiușa fost admisă cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B și pe cale de consecință a fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul cu nr. top. 1148 înscris în CF 570 și să-și ridice construcția amplasată pe acest imobil, de asemenea a mai fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 398.201.400 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând folosul nerealizat începând cu anul 2002 și până în anul 2004, respectiv până la predarea efectivă a imobilului, reactualizată la data plății, precum și suma de 14.826.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului cu nr. top. 1148 în suprafață de 2528 mp pe care l-au dobândit cu titlu de cumpărare, dreptul lor de proprietate fiind înscris sub B 2,3 din CF 570.
De asemenea instanța de fond a mai reținut că suprafața de 900 mp din imobilul cu nr. top. 1148 este ocupată de o construcție aparținând Direcției Silvice O folosită cu destinația de canton silvic, astfel încât reclamanții s-au aflat în imposibilitatea de a obține în perioada anilor 2002-2004 un beneficiu total de 398.201.400 ROL, beneficiu pe care l-ar fi realizat dacă ar fi înființat pe respectivul teren o pepenieră de thuya orientalis.
Totodată instanța de fond a apreciat că reclamanții în calitate de proprietari ai terenului cu nr. top. 1148 înscris în CF 570 sunt îndreptățiți să se bucure de toate prerogativele ce le sunt conferite de prevederile art. 480 Cod civil, sens în care, a dispus ridicarea construcției de pe terenul acestora și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru folosul nerealizat pentru suprafața de teren ocupată de canton.
În baza art. 274. Pr. Civ. pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamanților și suma de 14.826.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen și legal timbrat, a declarat apel apelanta Regia Autonomă a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică O solicitând admiterea apelului, anularea Sentinței civile nr. 125/31.01.2005 a Judecătoriei Beiuș ca nelegală și netemeinică și pe cale de consecință respingerea ca nefondată a cererii formulată de reclamanții intimați.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție în interesul apelantei de către intervenienții, și.
Prin decizia civilă nr. 633 din data de 19.12.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul introdus de apelanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - prin Direcția Silvică O cu sediul în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații și ambii cu domiciliul în O,-, - 8.. 14, jud.
A admis cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de intervenienții, și toți cu. în O,-, - 70,. 7, jud.
A schimbat în parte Sentința civilă nr. 125/2005 a Judecătoriei Beiuș în sensul că a obligat pârâta pârâta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică O să plătească în favoarea reclamanților și suma de 3415,62 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 377 mp din parcela cu nr. top 1148 înscrisă în CF 570 pe perioada anilor 2002-2007 precum și suma de 27,18 lei cu același titlu reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 18 mp din parcela cu nr. top. 1148 înscrisă în CF nr. 570 pe anul 2008, actualizată cu rata indicelui de inflație la momentul plății efective.
A respins capetele de cerere având ca obiect revendicarea imobilului cu nr. top 1148 înscris în CF 570 respectiv obligarea pârâtei la ridicarea construcției amplasată pe același imobil.
obligat pârâta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică O să plătească în favoarea reclamanților suma de 434 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Astfel, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus ridicarea cantonului silvic de pe terenul aflat în proprietatea intimaților cu motivarea că numai în acest fel li se poate asigura reclamanților exercitarea pe deplin a tuturor prerogativelor ce le sunt conferite de dispozițiile art. 480 Cod Civil, în opinia instanței de apel, la soluționarea litigiului impunându-se a se lua în considerare și dispozițiile art. 494 Cod civil. Și aceasta pentru că există un conflict între dreptul de proprietate privată al Statului reprezentat prin Regia Națională a Pădurilor Romsilva având ca obiect cantonul silvic și dreptul de proprietate privată al reclamanților intimați asupra terenului pe care se află ridicată o parte din cantonul silvic. Respectivul canton a fost ridicat în perioada în care Statul Român era titularul dreptul de proprietate asupra terenului, astfel încât nu se poate reține calitatea de constructor de rea credință a Regiei Naționale a Pădurilor. Trecerea terenului în proprietatea privată a unor persoane fizice a avut loc în temeiul prevederilor Legii fondului funciar, parcela cu nr. top. 1148 fiind inclusă inițial în titlul de proprietate eliberat pe seama numitului, de la care au cumpărat ulterior reclamanții.
Legiuitorul a încercat să reglementeze situațiile de natura celei din prezenta speță prin dispozițiile art. 31 aliniat 3 din Legea 1/2000 prevăzând expres că, "construcțiile de pe terenurile forestiere, inclusiv cele de corectare a torenților, drumurile forestiere, sediile de cantoane silvice, cabanele de vânătoare, pepinierele, alte amenajări silvice, instalații sau mijloace fixe, inclusiv cele aflate în curs de execuție, amplasate în suprafețele care fac obiectul retrocedării, trec în proprietatea persoanelor fizice sau juridice cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor".
Textul prevede în aliniatele subsecvente și condițiile în care operează trecerea respectivelor construcții în proprietatea privată a persoanelor fizice beneficiare ale reconstituirii, însă prin Decizia nr. 602/20.05.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, prevederile art. 31 aliniat (3), (4), (7), (8) și 9 din Legea nr. 1/2000 au fost declarate neconstituționale.
În cuprinsul considerentelor acestei decizii s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere persoanelor fizice și juridice nu împiedică constituirea unui drept de superficie în favoarea Statului, în condițiile art. 492 și următoarele din Codul civil, sau înstrăinarea construcțiilor cu titlu oneros persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
Se impune astfel concluzia că soluția de ridicare a cantonului silvic de pe terenul ce constituie în prezent proprietatea reclamanților este lipsită de temei legal, dat fiind faptul că în speță nu există elemente care să o caracterizeze pe apelantă ca fiind un constructor de rea credință.
Drept consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța a admis apelul de față, a admis cererea de intervenție în interesul apelantei și a schimbat în parte hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii capetelor de cerere având ca obiect revendicarea imobilului cu nr. top 148 înscris în CF nr. 570, respectiv obligarea pârâtei la ridicarea construcției de pe același imobil.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de reclamanți, instanța de apel a apreciat că aceștia sunt îndreptățiți să le pretindă în temeiul art. 483 Cod civil, în contextul în care sunt lipsiți de folosința unei cote părți din terenul aferent parcelei cu nr. top 1148. Cuantumul acestor despăgubiri însă a fost stabilit în mod eronat de către instanța de fond, care a reținut că apelanta ocupă suprafața de 900 mp din terenul intimaților. Ori, din cele două rapoarte de expertiză topografică depuse la filele 46 și 69 în dosarul de apel rezultă că apelanta a ocupat suprafața de 377 mp din parcela cu nr. top 1148 aflată în proprietatea intimaților, suprafață în raport de care de altfel s-a procedat la recalcularea despăgubirilor prin lucrarea de contraexpertiză agricolă. Conform concluziilor acestei lucrări, pentru perioada anilor 2002-2007, valoarea despăgubirilor datorate de apelantă se ridică la suma de 3415,62 lei.
În ceea ce privește despăgubirile aferente anului 2008, instanța de apel a reținut pe baza concluziilor din cea de-a doua variantă a raportului de contraexpertiză agricolă, că în anul 2008 apelanta a mai ocupat din parcela reclamanților exclusiv suprafața de 18 mp, suprafață pentru care valoarea despăgubirilor se ridică la suma de 27,18 lei.
În raport de aceste considerente hotărârea instanței de fond a fost schimbată în parte și sub aspectul cuantumului despăgubirilor ce le-au fost acordate reclamanților în sensul că a fost obligată pârâta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică O să plătească în favoarea reclamanților și suma de 3415,62 lei cu titlu de daune reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 377 mp din parcela cu nr. top 1148 înscrisă în CF 570 pe perioada anilor 2002-2007 precum și suma de 27,18 lei cu același titlu reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru suprafața de 18 mp din parcela cu nr. top. 1148 înscrisă în CF nr. 570 pe anul 2008, actualizată cu rata indicelui de inflație la momentul plății efective.
Ca urmare a reducerii cuantumului despăgubirilor acordate reclamanților, în temeiul art. 274. pr. civ. a fost redus în mod corespunzător cuantumul cheltuielilor de judecată la a căror plată pârâta a fost obligată în primă instanță, aceasta urmând a fi obligată să plătească în favoarea reclamanților suma de 434 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar aferente pretențiilor admise și onorariu avocațial parțial acordat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată din apel, în temeiul art. 274. pr. civ. intimații și, fiind în culpă procesuală, au fost obligați să plătească în favoarea apelantei Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică O suma de 1436,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu contraexperți agricoli.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, au declarat recurs intimații și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii în întregime, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Prin motivele de recurs s-a invocat că sunt proprietari ai imobilului cu nr. top. 1148 - teren arabil - dobândit prin cumpărare, după o corespondență îndelungată cu pârâta pentru a elibera terenul, a le achita folosul de tras, și-au revendicat dreptul, însă, ca răspuns, intimata a solicitat anularea contractului lor de vânzare cumpărare, acțiune respinsă prin sentința civilă nr. 419/2004, confirmată prin decizia civilă nr. 686/2004 a Curții de APEL ORADEA.
După aceste hotărâri, intimata i-a ignorat complet, iar în apel s-a efectuat o contraexpertiză batjocoritoare, iar hotărârea este stupefiantă.
S-a reținut că intimata este constructor de bună credință și că ei ar fi obligați să preia construcția conform art. 494 Cod civil. Ei sunt proprietari tabulari iar Statul Român nu fost niciodată proprietar, imobilul nu a fost expropriat iar încă în 1994 când eu aveau titlu, continua să construiască deși a fost somată să nu mai execute lucrări, cu toate că i-au și oferit terenul spre vânzare, au refuzat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Prin considerentele depuse la dosar, intimatul intervenient a invocat că nu s-a făcut o apreciere fundamentată a tuturor aspectelor cauzei, nu s-a ajuns la o judecată comună, s-a acceptat un timbraj mai mic de 10 ori, iar la cel corect a fost obligată doar Romsilva. Nu s-a făcut nicio expertiză topo ci doar agricolă care a dus la scăderea cuantumului pretențiilor pe baza scăderii suprafeței în discuție de la 900 la 377 mp.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică hotărârii instanței de apel.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Imobilul în litigiu, înscris în coala de carte funciară nr. 570, având nr. top. 1148, reprezintă în natură teren în suprafață de 2528 mp, teren ce în prezent reprezintă dreptul de proprietate al recurenților, dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 954/20.05.2002 de BNP - filele 5 - 6 dosar fond, întabulat la foaia B nr. 2 - 3.
Actul e vânzare cumpărare în baza căruia recurenții au devenit proprietari ai imobilului a fost contestat în dosar nr. 185/2004 al Judecătoriei Beiuș de către Direcția Silvică O, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 419/12.03.2004, menținută prin decizia civilă nr. 686/16.06.2004 a Curții de APEL ORADEA, reținându-se că nu se poate pune în discuție titlul cumpărătorului câtă vreme nu s-a pus în discuție și cel al vânzătorului, aspecte ce conduc la concluzia că dreptul de proprietate al recurenților fiind înscris în cartea funciară, este garantat de Statul Român conform Constituției art. 44 alin. 2 și implicit de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Din raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert - filele 57 - 68 dosar fond, se reține că direcția Silvică prin Cantonul silvic ocupă din terenul în litigiu 900 mp, folosul de tras nerealizat fiind în valoare de 132.733.800 ROL/an, suprafață pe care sunt amplasate clădirea cu etaj a Cantonului silvic și curtea acestuia. Evaluarea folosului de tras pe ultimii 3 ani s-a făcut la 398.201.400 lei venituri, iar ulterior în apel, s-a evaluat pentru anii 2002, 2003, 2004 la 222.402.856 lei vechi - fila 30 - dacă s-ar fi realizat o cultură de pomi ornamentali.
Urmare a completării probațiunii încuviințată a fi efectuată în apel conform art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, se reține din cuprinsul raportului de contraexpertiză întocmit de experți, și - filele 91 - 95 - că, pe terenul în litigiu a fost construit cantonul silvic în anii 1985 - 1989 ce ocupă doar o suprafață de 20 mp din acesta, iar cultura cea mai rentabilă pe teren ar fi cea de fâneață, pentru cel 377 mp ce nu au putut fi folosiți, folosul de tras ar fi în valoare de 57,56 lei/an respectiv 345,36 lei pentru anii 2002 - 2007, sumă recalculată ulterior la 3984,89 lei prin luarea în considerare a posibilității ca în acești ani să se fi cultivat pe cei 377 mp ocupați, - pomi ornamentali.
Prejudiciul calculat pentru perioada 2002 - 2008 inclusiv, a fost evaluat de raportul de contraexpertiză raportat la cei 377 mp de teren ocupați de către Direcția Silvică, la 569,27 lei anual, total 7 ani = 3984,89 lei, din teren în prezent nemaifiind ocupată decât o suprafață de 18 mp de către clădire.
Față de faptul că Direcția Silvică O ocupă doar o suprafață de 377 mp din terenul în litigiu reiese din raportul de expertiză topografică întocmit de ing. - în dosar nr. 1323/2005 al Judecătoriei Oradea - depus la filele 6 - 7 dosar apel - însă din același raport se reține că este împrejmuit cu gard cantonul ce se află amplasat pe o parte doar din nr. top. 1148, restul fiind pe nr. top. 1149 cu celelalte anexe.
Se mai reține din completarea raportului de expertiză întocmit în apel d e ing. că avut în vedere inițial că se ocupă o suprafață de 900 mp din terenul în litigiu, dar ca urmare susținerilor reclamanților - filele 26 - 31 - apoi avut în vedere raportul de expertiză topografică întocmit de - - arătată mai sus -, conform căruia terenul ocupat este doar de 377 mp, aspect ce reiese și din raportul de contraexpertiză - filele 91 - 94 dosar apel -, iar cel de construcție de aproximativ 20 mp.
Așadar, nu terenul folosit de Direcția Silvică O este doar de aproximativ 20 mp, ci cel ocupat de construcție, totalul suprafeței folosite fiind însă de 377 mp, cu interpretarea greșită a probelor susmenționate reținându-se contrariul. Valoarea folosului de tras nerealizat pentru anii 2002 - 2007 fost calculat ca 345,36 lei, câte 57,56 lei /an, ulterior recalculat la 3984,89, lei pentru anii 2002 - 2007, cât 569,27 lei/an - filele 150 - 151 dosar apel - în măsura în care s-ar fi cultivat pe acest teren thuja orientalis. Se reține că pentru o astfel de cultură, pe care recurenții au susținut că ar fi realizat-o, lucrarea se desfășoară pe o perioadă de 4 ani, iar în anul 5 se valorifică, cheltuielile pentru 1 an fiind de 147.470,74 lei/an, prețul de valorificare fiind de 65 lei/, iar la ha se pot cultiva 10.000. cu un venit de 650.000 lei/an, respectiv cel net/ha ar fi de 15029,25 lei, cei 377 mp ar fi putut astfel aduce o valoare netă de 569,27 lei/an. Această lucrare este una laborioasă, completă, care a avut în vedere și costurile necesare cultivării, din acest motiv, în mod corect a fost luată în considerare în apel în detrimentul celei efectuată de.
Singurul aspect ce nu a fost apreciat corect de instanța de apel a fost, conform celor expuse, faptul că și în anul 2008 terenul rămas în folosința intimatei Direcția Silvică B - 377 mp -, nu doar cei 18 mp ocupați de canton, acesta este împrejmuit cu gard, nu se află în folosința recurenților, simpla afirmație a intimatei nefiind de natură a duce la acceptarea concluziilor instanței de apel.
Ca urmare, și pentru anul 2008 intimata datorează recurenților un folos de tras nerealizat de 569,27 lei pentru cei 377 mp pe care în mod nejustificat, fără un titlu de proprietate îl ocupă și în prezent, sumă ce se cuvine a le fi achitată actualizată conform indicilor de inflație la data plății, până la predarea efectivă a terenului, aspect corect sesizat de instanța de fond, altfel, recurenții deși nu au o culpă, ar fi nevoiți ca în fiecare an să promoveze noi litigii, ceea ce este inadmisibil, instanțele având obligația de-a tranșa definitiv problema juridică dedusă judecății.
Cât privește însă revendicarea acestei suprafețe de teren - 377 mp - din nr. top. 1148, într-adevăr pe acest imobil și pe cel învecinat s-a edificat de Statul Român prin Direcția Silvică B, în perioada regimului comunist, un canton silvic, însă, din nici un act aflat în dosar apel și fond nu rezultă vreo înscriere, mențiune din care să reiasă că Statul Român ar fi devenit proprietar de drept al imobilului, că ar fi procedat la exproprierea fostului proprietar.
Este notoriu faptul că, în timpul regimului comunist, Statul Român ocupa abuziv terenuri proprietatea altor persoane fizice și juridice sau alte imobile, însă, acest aspect nu-i acordă o legitimitate acestui procedeu, mai mult, în speță, a construit pe un teren ce nu-i deține în proprietate, fără a exista o autorizație de construcție în acest sens, și nici acordul proprietarului de carte funciară, ori, în mod greșit față de acest aspect a fost calificată atitudinea Statului Român ca fiind de bună credință.
Conform art. 492 Cod civil, orice construcție, plantație, lucru făcut în pământ, sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește contrariul. În speță, conform celor expuse, o parte din cantonul ce se află pe terenul în litigiu a fost edificat de Statul Român prin Direcția Silvică B, aspecte necontestat de părți, proba contrară fiind făcută.
Art. 494 alin. 2 cod civil prevede că, dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor, construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut, doar dacă - alin. 3 - construcțiile s-au edificat cu bună credință, nu se poate cere de către proprietar ridicare acestora. Ori, astfel cum s-a arătat mai sus, buna credință a fost răsturnată, greșit reținând instanța de apel contrariul - art. 1899 alin. 2 Cod civil.
B credință se poate reține doar în favoarea recurenților care și notificat Romsilva să elibereze terenul, să le achite folosul de tras, iar referitor la construcție, și-au manifestat disponibilitatea de- o prelua - filele 8 - 9 dosar fond - în loc să procedeze la aplanarea, soluționarea conflictului, Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B, prin adresa nr. 3408/05.06.2003 - fila 10 dosar fond - le-a comunicat recurenților că nu este dovedită notificarea și că dreptul de proprietate asupra terenului nu le atrage aceiași calitate referitor la construcțiile sale.
Față de toate considerentele expuse, întrucât dreptul de proprietate este garantat atât de Constituția României - art. 16 - cât și de art. 480 și urm. Cod civil, art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, drept ce în speță este încălcat de intimata Direcția Silvică B, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în parte decizia recurată, va obliga Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B să le plătească reclamanților pentru anul 2008, 569,27 lei în loc de 27,18 lei pentru suprafața de 377 mp și aceiași sumă anual până la eliberarea efectivă a imobilului, sume ce vor fi actualizate la data plății conform indicilor de inflație.
Va fi înlăturată dispoziția prin care s-a respins revendicarea imobilului cu nr. top. 1148 din Cf nr. 570 și de obligare a pârâtei la ridicarea construcției amplasate pe acest teren, fiind păstrată astfel în acest sens dispoziția instanței de fond.
Culpa procesuală a Romsilva fiind evidentă, va fi înlăturată dispoziția prin care s-au acordat în apel 434 lei cheltuieli de judecată în favoarea acesteia, în sarcina reclamanților, ea fiind cea care a generat acest litigiu.
Vor fi menținute celelalte dispoziții.
Fiind culpa Romsilva în promovarea recursului, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să le plătească recurenților 20 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând taxa de timbru, onorariul avocațial nefiind indicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în O, str. -, nr. 81, - 8.. 14, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ O - cu sediul în O,-, județul B, intimații intervenienți, toți cu domiciliul în O,-, - 70,. 7, județul B, împotriva deciziei civile nr. 633/A din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă Romsilva - Direcția Silvică să le plătească reclamanților pentru anul 2008, 569,27 lei în loc de 27,18 lei pentru cei 377 mp ocupați, aceeași sumă anual în continuare până la eliberarea imobilului, actualizată conform indicilor de inflație la data plății.
Înlătură dispoziția prin care s-a respins revendicarea imobilului cu nr. top. 1148 din CF nr. 570 și de obligare a pârâtei la ridicarea construcției, păstrând dispoziția sentinței în acest sens.
Înlătură dispoziția de obligare a reclamanților intimați în favoarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B la 434 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă partea intimată Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B să plătească părții recurente și suma de 20 RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 29.10.2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - 06.11.2009
- judecători fond -
- judecători recurs -,
- dact. gref. - 06.11.2009 - 8 ex.
- emis 6 com. - 06.11.2009 -, REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ O,
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
