Anulare act. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 137
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viziteu Camelia JUDECĂTOR 2: Părău Daniela
- - - - JUDECĂTOR 3: Ciobanu Liliana
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, împotriva deciziei civile nr.291 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul; lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la fila 28 dosar recurenții au depus prin serviciul arhivă al instanței concluzii scrise însoțite de un set de acte, după care:
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
Intimatul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei din apel ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 291/AC/2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț s-a respins apelul declarat de reclamantele, domiciliată în mun. P N,-,. A,. 9, jud. N, și, ambele cu domiciliul în com. P, jud. N, în contradictoriu cu intimatul-pârât, împotriva sentinței civile nr. 1349 din 24.03.2008 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, ca nefondat.
În motivarea deciziei instanța de apel a reținut că:
Prin sentința civilă nr. 1349/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către reclamantele, și, în contradictoriu cu pârâtul.
În motivare, instanța a reținut că, reclamantele au solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 6836/10.09.1964, la notariatul de Stat al Raionului B, deoarece prin certificatul de moștenitor nr. 147/1996, Fiul lui, a renunțat la succesiunea acestuia și fiind considerat străin de moștenire, singurele moștenitoare ale acestuia sunt reclamantele, drept consecință testamentul fiind încheiat prin dol.
Pârâtul, prezent în instanță a solicitat respingerea acțiunii depunând la dosar sentința civilă nr. 1792/2007, a Judecătoriei Piatra Neamț.
Instanța de fond analizând testamentul a cărei anulare se cere prin raportarea la certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 147/1996, a reținut că în timpul vieții sale, respectiv în anul 1964 dispus prin testament autentic, cu titlu particular în favoarea pârâtului, cu privire la o serie de bunuri pentru ca acesta să-i asigure îngrijirea până la deces. Reclamantele în calitate de nepoate ale defunctului, au solicitat în contradictoriu cu, anularea acestui testament motivat de faptul că a renunțat expres la succesiunea tatălui său, fapt pentru care nu putea dispune cu privire la bunurile succesorale la care acesta renunțase expres. Reținând că, la data întocmirii certificatului de moștenitor de pe urma defunctului, ulterior datei întocmirii testamentului în cauză, în componența masei succesorale a defunctului nu puteau fi menționate decât bunurile care se aflau în patrimoniul acestuia, nu și bunurile de care a dispus valabil în timpul vieții sale, reclamantele neindicând temeiul de drept care a stat la baza acțiunii pentru anularea testamentului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, recalificat ca apel la termenul din data de 22.10.2008, reclamantele, și. Apelantele, au arătat că hotărârea nu cuprinde motivele legale și principale pe care se sprijină, că motivele invocate sunt contradictorii și străine de natura pricinii, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății și neinterpretând probele administrate de reclamante a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu încălcarea legii. Totodată, au arătat că instanța de fond nu a luat în considerare că în registrul agricol din anii 1959 - 1953, apare înregistrat cu suprafața de pășune naturală de 900 mp, iar numitul, nu era proprietarul acestei suprafețe pe care a vândut-o în temeiul testamentului ce-l aveau de la, care nu era proprietarul suprafeței, testând proprietatea autorului lor. Totodată, au arătat că în anul 2002, a decedat iar în calitate de moștenitoare legale ale acestuia au acceptat moștenirea astfel cum reiese din certificatul de moștenitor autentificat sub nr. 26 / 02.02.2006, suprafața în litigiu de 900 mp teren, figurând astfel în masa succesorală a defunctului. Invocând dis part. 1173 Cod civil, au solicitat ca să se constate că în cauză s-a vândut în mod fraudulos lucrul altuia ceea ce constituie o nulitate absolută.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 6 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă, a constatat că apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, la data de 09.07.1968, s-a deschis prin moarte succesiune rămasă de pe urma defunctului, având calitatea de moștenitori legali - fii acestuia, (autorul reclamantelor) și, care așa cum reiese din declarația autentificată sub nr. 4175 din 14.11.1996, a renunțat la succesiunea tatălui său. În timpul vieții sale, în anul 1964, a dispus prin testament autentificat sub nr. 6836/10.09.1964, cu titlu particular în favoarea pârâtului cu privire la o serie de bunuri pentru ca acesta să-i asigure îngrijirea până la deces. În rolul agricol, din anii 1959-1963, apare ca proprietar asupra terenului de 900 mp pășune la punctul II lit. B nr. 2, suprafață care ulterior apare în registrul agricol din anii 1981-1985 la în capitolul II punctul 8. În timpul vieții sale, a testat la data de 10 septembrie 1964 suprafața de 900 mp situată în V satului și comunei, Raionul B, pârâtului, aceasta fiind voința sa liberă și neviciată.
Potrivit dispozițiile art. 644 Cod civil, proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, legat convenției și tradițiune, iar conformitate art.650 Cod civil, succesiunea se deferă fie prin lege fie prin voința omului respectiv prin testament.
Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune pentru timpul încetării sale din viață, de tot sau parte din avutul său, producându-și efecte numai la data decesului acestuia. Potrivit dispozițiilor art. 800-802 Cod civil.
Ori în cauza pendinte, la data de 14.11.1996, nu putea renunța la succesiunea tatălui său decât asupra bunurilor care se găseau la aceea dată în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului. Cum temeiul de drept a prezentei acțiuni invocat de către reclamante sunt dispozițiile art. 1173 și 1171 Cod civil, tribunalul constată că, testamentul în litigiu a îmbrăcat forma solemnității prevăzut pentru actul autentic, valabil exprimat și că reclamantele-apelante nu au făcut dovada modalității în care voința lor sau a defunctului a fost viciată prin eroare, dol sau violență din partea pârâtului pentru a se putea verifica condițiile unei acțiuni civile atacată de fals, astfel cum se susține de către petiționare.
Așa cum a reținut și instanța de fond testamentul în litigiu este încheiat anterior decesului numitului - tatăl testatorului, astfel că acesta a dispus valabil doar de bunurile care îi aparțineau la acel moment, iar faptul că ulterior, după 30 de ani a renunțat la succesiunea defunctului său tată nu poate afecta în nici un caz valabilitatea acestui testament, renunțarea sa făcându-se strict doar cu privire la bunurile existente în patrimoniul defunctului său tată.
Față de cele reținute tribunalul, în temeiul art. 297 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamante.
Împotriva acestei decizii au promovat recurs reclamantele care au criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia invocând, în esență, faptul că, probatoriul administrat în cauză a fost eronat interpretat, că, ambele instanțe, de fond și de apel, au reținut greșit că tatăl testatorului a dispus valabil doar pentru bunurile care îi aparțineau la acel moment, că renunțare la succesiune a făcut numai cu privire la bunurile existente în patrimoniul autorului său predecedat.
Au mai arătat recurentele că nu putea testa bunuri care nu se aflau în patrimoniul său, respectiv terenurile cu care nu figura în registrul agricol în 1959-1963.
În atare condiții, testamentul încheiat de acesta în anul 1964 este lovit de nulitate absolută, obiectul legatului fiind bunul altuia.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă recurentele-reclamante au solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 6836/1964 prin care a testat în favoarea intimatului-pârât două suprafețe de teren, primite cu titlu de zestre de la, tatăl său, respectiv, bunicul recurentelor.
În argumentarea acțiunii recurentele au invocat faptul că, potrivit certificatului de moștenitor nr.147/14.11.1968, emis în urma decesului autorului survenit la 09.07.1968, testatorul a renunțat la succesiunea tatălui său, succesiune în care au fost menționate, conform susținerilor recurentelor, și terenurile testate în favoarea intimatului-pârât.
Astfel cum corect au reținut instanțele precedente, recurentele nu au invocat cauzele de nulitate ale testamentului și nici temeiul legal al acțiunii, acestea făcând trimetere generală la dispozițiile art.1171, art.1173 cod civil referitoare la actul autentic, respectiv, la suspendarea executării lui în situația în care acesta este atacat pentru fals.
Ori, în speță, se constată, în raport de temeiurile de drept invocate de recurente, respectiv art.1171, art.1173 Cod civil, că, în mod legal, ambele instanțe au reținut că testamentul a fost încheiat cu solemnitățile prevăzute de lege ( art.886 Cod civil nefiind aplicabil în cauză) pe de o parte, iar pe de altă parte, faptul că la întocmirea testamentului s-ar fi săvârșit un fals sau că, voința defunctului ar fi fost viciată.
De asemenea, în raport de ansamblul probator administrat, nu se poate reține că la întocmirea actului au fost ignorate dispozițiile art.948 Cod civil referitoare la condițiile generale de fond ale unui act juridic, dispoziții aplicabile și testamentelor.
În ce privește susținerea recurentelor conform căreia testamentul ar fi lovit de nulitate întrucât testatorul a dispus cu titlu gratuit de bunuri care nu se aflau în proprietatea sa, aceasta urmează a fi înlăturată, întrucât, pe de o parte, bunurile testate figurau ca bunuri primite cu titlu de zestre de la autorii săi, iar pe de altă parte, testamentul, este încheiat anterior renunțării exprese la succesiunea tatălui său ( în anul 1996), astfel că nu se poate susține că, renunțarea ulterioară la succesiune ar determina nulitatea testamentului, în conformitate cu dispozițiile art.906 Cod civil.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, că, în speță, nu se impune modificarea deciziei atacate, instanța în temeiul art.3121Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenții-reclamanți, împotriva deciziei civile nr.291 din 5 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. -
red.dec.apel - /
red.dec.rec.
tehnored.BC/ 2 ex/ 12.03.2009
Președinte:Viziteu CameliaJudecători:Viziteu Camelia, Părău Daniela, Ciobanu Liliana
