Anulare act. Decizia 141/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
Complet II/
DECIZIA CIVILĂ NR.141 /R/2008
Ședința publică din 30 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Aurora Popa
JUDECĂTOR 3: Maria Galeș
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în nr.153, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în nr.78, județul B, domiciliat în de nr. 50 și nr.266, județul B, ambii domiciliați în nr. 186, județul B împotriva deciziei civile nr. 399/A din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.192 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 16 ianuarie 2008 au pus concluzii asupra apelului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea pentru data de 23 ianuarie 2008,apoi 30 ianuarie 2008, dată la care s-a pronunțat și prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.192 din 6 aprilie 2006 Judecătoria Aleșd a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților, și - și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 300 RON cu titlul cheltuieli de judecată în favoarea pârâților de rândul 3-4 și -.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că existența celei de-a doua case de locuit și anexelor gospodărești ca fiind proprietatea defunctei s-a făcut în mod legal întrucât potrivit adeverinței nr.5435 din 1973 defuncta - mama pârâtei a edificat aceste construcții și s-a înregistrat în Registrul Agricol al localității, aceasta având înscrisă alături de casă și suprafața de 3,79 ha. teren agricol.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că edificarea casei de locuit s-a făcut de către toți membrii familiei însă Între cei doi Frați și și părinții lor și a existat o înțelegere de împărțeală de ascendent potrivit căreia fiecăruia dintre frați îi revine o casă de locuit, iar împărțeala odată acceptată de către toți, a condus la împrejurarea că fiecare dintre părțile litigante, respectiv pe de-o parte și pârâta de rândul 1 pe de altă parte, la data decesului părinților lor, au intrat în folosința de fapt a imobilelor partajate de către antecesor.
A reținut că pârâta de rândul 1 este unica moștenitoare a defunctei sale mame decedată la data de 17 decembrie 1994, acesteia revenindu-i cota de 1/1 parte din masa succesorală compusă din imobilul înscris în CF. 465/b cu nr. top.272 sub 9, situație față de care a apreciat că emiterea certificatului de moștenitor nr.76/2000 s-a făcut în mod legal.
A reținut că pârâtul de rândul 2, în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare a fost cumpărător de bună credință, având ferma convingere că imobilul aparține vânzătoarei pârâte.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, a constatat că și pârâta a fost de bună credință, a făcut publică afișarea ofertei de vânzare la poarta casei, la fel ca și pârâtul, astfel că a ajuns la concluzia că și pârâții de rândul 3-4 și - au fost de bună credință în momentul cumpărării imobilului în litigiu, situație ce duce la menținerea contractelor de vânzare-cumpărare, ca fiind legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal, reclamantul, solicitând admiterea lui și modificarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 399/A din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații, și împotriva sentinței civile nr.192 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care a păstrat-o în totalitate.
Din considerentele deciziei se reține că în mod corect a apreciat prima instanță că înscrierea pe numărul topografic 272 a existenței celei de-a doua case de locuit în baza adeverinței nr.1353/2000 și a anexelor gospodărești ca reprezentând proprietatea defunctei s-a făcut în mod legal, dreptul de proprietate al defunctei asupra construcțiilor în litigiu, fiind dobândit de către aceasta ca urmare a partajului de ascendent și înțelegerii intervenite între cei doi pârâți și.
Din probele testimoniale administrate, rezultă că pe top. 272 sunt construite două case, una reprezintă casa bătrânească în care au locuit C - tatăl reclamantului și părinții acestuia și oad oua casă, care a fost edificată ulterior, prin anul 1960, cu contribuția întregii familii pentru.
Conform declarațiilor martorilor (fila 95), (fila 133) și ( 93), martori direcți, care au participat în mod nemijlocit la cele relatate, între părinții defunctei, C - tatăl reclamantului și, cu ocazia edificării, celei de-a doua case a intervenit o înțelegere în sensul că C urma să rămână în casa bătrânească, în timp ce urma să rămână în casa nouă care s-a construit pentru ea.
Declarațiile martorilor arătați referitoare la înțelegerea celor doi frați C și cu privire la împărțeala de ascendent realizată de părinții acestora, numiții și a, este confirmată de întreaga conduită a părților în decursul timpului, de modul de folosință a celor două case, precum și de actele depuse la dosar.
Astfel, după construcția celei de-a doua case, prin anii 1962-1970, defuncta a locuit în aceasta vreme îndelungată, până la moarte, comportându-se ca un adevărat proprietar, iar după decesul acesteia casa a fost preluată de fiica sa, în timp ce C și fiul său, au locuit în casa bătrânească, confirmând în acest mod înțelegerea intervenită cu ocazia edificării casei în litigiu.
Împrejurarea că cea de-a doua casă a fost edificată de familia pentru a constitui proprietatea defunctei este reflectată și de actele depuse la dosar, de schița imobilului ( 153), întocmită pentru, de contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică încheiat cu, de adeverința nr.5435/1973 emisă de Consiliul Popular al com. care atestă că pe topograficul 272 există o casă de locuit ce formează proprietatea numitei, fiind trecută și în registrul agricol al satului la poziția acesteia, precum și de adeverința nr.263/23 septembrie 1997 emisă de B, potrivit căreia imobilul în litigiu figurează la poziția defunctei.
În opinia instanței de apel, toate probele mai enunțate, declarațiile martorilor care atestă împărțeala de ascendent făcută de antecesorii părților numiții și a cu privire la cele două case edificate pe topograficul 272, folosința îndelungată exercitată de defuncta asupra casei în litigiu, sub nume de proprietar precum și atitudinea antecesorului reclamantului, care a respectat atât înțelegerea intervenită între părți cât și folosința exercitată de către defuncta,confirmă valabilitatea adeverinței nr.1353/2000, faptul că aceasta reflectă situația juridică reală a celei de-a doua case, împrejurarea că aceasta formează proprietatea defunctei.
Pe de altă parte, împrejurarea dovedită cu martori, că la construcția casei a participat și tatăl reclamantului, nu duce automat la concluzia că acesta este și proprietarul casei, fiind de notorietate faptul că în mediul rural, de regulă, rudele participă și se ajută reciproc la edificarea de construcții.
Față de cele arătate mai, s-a apreciat că imobilul în litigiu face parte din masa succesorală rămasă în urma defunctei, decedată la data de 17 decembrie 1994, fiind astfel dobândit în mod legal de către intimata - în calitate de unică moștenitoare, conform certificatului de moștenitor nr.76/2000 emis de Notarul public, transmis în mod valabil prin contracte de vânzare-cumpărare succesive nesusceptibile de a fi desființate pentru cauză de nulitate absolută.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse de apelant hotărârii atacate s-au apreciat a fi nefondate, motiv pentru care în baza art.296 cod procedură civilă apelul a fost respins ca atare.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată.
Criticile recurentului se bazează în principal pe neconcordanța stării de fapt reținută de cele două instanțe cu cea care se desprinde din analiza probelor administrate, ca urmare a soluțiilor pronunțate,recurentul fiind, practic,înlăturat de la succesiunea antecesorilor săi.
Intimata, prin înscrisul depus la dosar a solicitat respingerea recursului, reiterând ideea că ea nu a făcut nimic altceva decât să reglementeze situația juridică a construcției ce a aparținut mamei sale și să o înstrăineze, drept ce apreciază că nu îi poate fi contestat.
În ceea ce-i privește pe intimații și aceștia au precizat în fața instanței că litigiul dintre părți le este inopozabil,ei fiind de bună credință la încheierea actelor privind transmiterea proprietății asupra imobilului din litigiu solicitând ca,indiferent de modul în care se va rezolva acesta, tranzacțiile lor să fie menținute în aplicarea principiului protejării terțului subdobânditor de bună credință cu titlu oneros.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține că și sunt nepoții lui, proprietar tabular sub B1 în CF 465/b asupra unei cote de părți din imobil. În foaia de avere apare înscrisă parcela cu nr. top 272 ce are o suprafață totală de 11549 mp și este făcută mențiunea că pe această parcelă există construite două case.
Pentru o parte din acest teren a fost emis titlul de proprietate nr. 646 /2000 ce cuprinde la capitolul suprafeței în intravilan cota totală de 8716 mp /15487 părți din parcela cu nr. top 272, inițial pe numele lui și ( aceasta fiind mama intimatei și reclamantului) ambii fiind considerați ca moștenitori ai defunctului
Ulterior, titlul a fost anulat iar comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991 au fost obligate să emită un nou titlu de proprietate exclusiv pe numele lui, reținându-se ca C este cel care a intrat în CAP cu aceste terenuri, el fiind tatăl reclamantului( în această situație sora neavând nici o vocație succesorală).
Este reală afirmația că nu are vocație succesorală față de succesiunea lui C( fratele ei), dar are vocație succesorală față de, tatăl celor doi.
În afara situației reglementate ca urmare a aplicării Legii nr. 18 /1991 se constată că în CF 465/b nu a fost operată nici o transmisiune din patrimoniul proprietarului de sub B1, nefiind dezbătută succesiunea după defunctul,astfel încât afirmația reclamantului că ambele construcții notate în foaia de avere ar fi aparținut tatălui său sunt neconforme cu înscrierile de carte funciară.
Ceea ce s-a înscris, însă, sub B9 a fost una dintre construcțiile existente pe parcela respectivă și anume cea care a fost înstrăinata de pârâta pârâtului - și transmisă ulterior pârâților și -- casă ce a fost notată inițial ca fiind construită de, mama pârâtei și respectiv reclamantului.
În analiza raportului juridic dedus judecății, instanțele au greșit nepunând în discuția părților necesitatea reglementării raporturilor succesorale față de antecesorul lor comun,.
i-a avut ca descendenți pe fiul C și fiica care, după ce a divorțat în anul 1962 s-a întors în gospodăria părinteasca împreuna cu fiica ei. În aceste condiții, trebuiau clarificate drepturile reale asupra imobilelor ce s-au regăsit în patrimoniul bunicului, contribuția reală la edificarea celor două construcții, modul în care patrimoniul lui s-a transmis în favoarea descendenților și drepturile pe care părțile le au asupra celor două construcții și a curților aferente, restul terenului fiind reglementat prin legea specială.
Ca moștenitoare a tatălui său este evident ca deține o anumită cotă din imobilul ce face obiectul litigiului, astfel încât înstrăinarea perfectată de pârâtă nu este lovită de nulitate ci este, doar afectată de condiția dobândirii imobilului în lotul său în momentului efectuării partajului succesoral.
Aceste probleme nefiind soluționate de către instanțe este evident că i s-a creat reclamantului o situație extrem de dificilă, deoarece respingându-se prezenta acțiune cu autoritate de lucru judecat s-ar crea posibilitatea ca în momentul dezbaterii succesiunii bunicului patern, pârâta să emită pretenții și la imobilul în care locuiește recurentul.
Așa fiind, se consideră că se impune casarea deciziei, desființarea sentinței cu trimitere pentru o nouă soluționare a fondului cauzei, urmând a fi clarificate toate aceste probleme.
Situația terților subdobânditori de bună credință va fi analizată de către instanțe în limita asigurării unei protecții a asigurării stabilității raporturilor juridice.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în nr.153, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în nr.78, județul B, domiciliat în de nr. 50 și nr.266, județul B, ambii domiciliați în nr. 186, județul B împotriva deciziei civile nr. 399/A din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează și desființează sentința civilă nr.192 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Aleșd cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Aleșd, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
14.02.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/18.02.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
Complet II/
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE - - - judecător
JUDECĂTOR - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în nr.153, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliată în nr.78, județul B, domiciliat în de nr. 50 și nr.266, județul B, ambii domiciliați în nr. 186, județul B împotriva deciziei civile nr. 399/A din 26 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.192 din 6 aprilie 2006, pronunțată de Judecătoria Aleșd, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă ]n reprezentarea recurentului reclamant, lipsă, av., în baza împuternicirii avocațiale din 5 noiembrie 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, intimatul pârât pârâți, personal și asistat de av. și în reprezentarea intimatei pârâte -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 257 din 7 noiembrie 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, intimata pârâtă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 33,8 lei achitată conform chitanței din 7 noiembrie 2007 emisă de Primăria O- Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în sumă de 1 leu, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului depune la dosar CF nr. 465/b.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită obligarea recurentului de a face dovada prin înscris a dreptului său de proprietate pe care susține că l-ar fi avut asupra casei construită pe nr. top 272.
Reprezentantul recurentului arată că înscrisul la care se face referire există la dosarul instanței de apel- fila 35-, respectiv sentința civilă nr. 556 din 19 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Aleșd.
Instanța respinge cererea formulată de reprezentantul intimaților pârâți constatându-se că actul solicitat există la dosar din faza soluționării cauzei în apel.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost aceasta formulată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivare arată că adeverința NR.1393/2000 eliberată de către Primăria comunei este în mod vădit nelegală deoarece nu se putea certifica de către organul respectiv decât eventual o situație de fapt, nu însă și dreptul de proprietate,care nu se putea dobândi decât în baza unei hotărâri judecătorești.
Prin această adeverință, reclamantul a fost prejudiciat, fiind înlăturat de la proprietatea ce a aparținut bunicului și tatălui său, nelegalitatea fiind cu atât mai flagrantă cu cât în CF era înscris ca proprietar tabular numitul. Certificatul de moștenitor atacat este lovit de nulitate absolută deoarece a inclus în el ce nu era proprietatea lui ci a bunicului și tatălui reclamantului.
Referitor la cele două contracte de vânzare cumpărare arată că acestea sunt lovite de nulitate absolută, deoarece a înstrăinat bunul altuia, asupra căruia a devenit în mod nelegal proprietar, iar cumpărătorii nu se pot apăra cu o eventuală bună credință, deoarece ne aflăm în prezența unei cauze ilicite și imorale.
Intimata solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
În motivare arată că a înstrăinat casa aparținând mamei sale și nicidecum cea aparținând bunicul său. Mai susține că mama sa după desfacerea căsătoriei sale de soțul său, s-a stabilit la casa părintească și a procedat la edificarea unei case de locuit pe nr top 272 și ca atare în mod legal după decesul mamei sale a procedat la deschiderea succesiunii fiind emis certificatul de moștenitor nr. 76/2000 a Biroului Notarului public.
Ulterior emiterii certificatului de moștenitor și a întabulării dreptului de proprietate în cartea funciară a înstrăinat imobilul din litigiu lui care la rândul său a înstrăinat pârâților.
Reprezentantul intimaților pârâți solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
În motivare arată că dacă într-adevăr recurentul s-a considerat îndreptățit la imobilul din litigiu putea solicita constatarea imobilul ca fiind bun comun al tatălui și a bunicului său și putea trece ulterior la deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctului, venind la moștenire în calitate de nepot de fiu. Învederează instanței că intimații sunt cumpărători de bună credință a imobilului situat în număr administrativ 154, ei având ferma convingere, potrivit situației de carte funciară la data înstrăinării imobilului, că acesta aparține pârâtului. Mai arată, de asemenea, că pârâții și au făcut publică vânzarea casei prin afișarea unei oferte de vânzare la poartă, astfel că dacă recurentul ar fi avut vreo pretenție la imobil putea lua cunoștință de intenția pârâților mai susmenționați că doresc vânzarea casei.
CURTEA DE APEL
În baza art. 146 cod procedură civilă, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și văzând și dispozițiile art. 260 cod procedură civilă, în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de23 ianuarie 2008, cam. 272
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 16 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
Instanța, formată din același complet de judecată
Și pentru același motive
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de30 ianuarie 2008, cam. 272
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
