Anulare act. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 39
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier -- -
Xxx
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.4126 din 05.12.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns, lipsind: contestatorul și intimata "" DR.TR.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se, cererea depusă la dosarul cauzei prin serviciul arhivă de către contestator, prin care solicită în temeiul art 242 pr.civ. judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare;
Contestatorul a chemat în judecată meșteșugărească " progresul " pentru a dispune anularea deciziei nr. 59/01. nov. 2000 emisă de intimată prin care i-a încetat calitatea de membru cooperator conform art. 27 lit. f din Statutul Cooperativelor meșteșugărești coroborat cu art. 130 din CCM a solicitat reintegrarea pe postul avut.
A arătat că a fost angajatul pârâtei ca responsabil de magazin alimentar, iar la data de 03 aprilie 2006 i-a fost comunicată copia deciziei nr. 59/ 1.11.2000 prin care i-au încetat raporturile de muncă în baza art. 130 lit. a.
Intimata a formulat întâmpinare invocând excepția tardivității acțiunii, motivând că decizia de desfacere a contractului individual de muncă i-a fost comunicată la data de 11.11.2003 și de la această dată avea la dispoziție 30 de zile pentru contestare, a mai invocat și excepția lucrului judecat, întrucât prin sentința nr. 1136/ 23.10.2003 instituția a fost obligată să înscrie această decizie în carnetul de muncă al reclamantului.
Pe fond a solicitat respingerea contestației, motivând că desfacerea contractului de muncă al contestatorului s-a făcut ca urmare a cereri acestuia formulată la data de 31.10.2000, a referatului nr. 3828/31.10.2000 al șefului biroului personal prin care s-a propus restructurarea postului.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, instanța a apreciat că potrivit art. 134 din Lg. 10/1972 intimata avea obligația comunicării deciziei de desfacere a contractului de muncă, care își produce efecte de la acea dată, ori intimata nu a făcut dovada acestei comunicări ci numai dovada că reclamantul a avut cunoștință de emiterea acesteia, astfel că această excepție a fost respinsă.
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr.1061 din 29 iunie 2006 respins contestația formulată de împotriva deciziei nr. 59/01.11.2000 emisă de " progresul " Dr. Tr.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul care a fost respins ca nefondat de către Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.4126 din data de 05 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr- ( nr. în format vechi 3428/CM-AS/2006).
S-a reținut că desfacerea contractului de muncă în baza decizieie nr.59 din 01.11.2000 a intervenit ca urmare a cererii contestatorului din 31.10.2000 și a referatului nr.38828/31.10.2000 prin care s-a propus restructurarea postului ocupat de acesta, iar din modul în care a fost redactată cererea aceasta îmbracă forma unei demisii.
Împotriva deciziei pronunțate în recurs a formulat cerere de revizuire invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia prevalându-se în drept în precizarea ulterioară a cererii de dispoz. art. 322 alin.5 pr.civilă.
În acest sens arată că a intrat în posesia documentului de care înțelege să se folosească în cererea de revizuire, respectiv referatul nr. 3828 din 31.10.2000, prin care s-a propus restructurarea postului.
Ulterior - la 15 ian. 2007, întrucât organele de certare penală care au făcut cercetări în cauză nu au permis eliberarea de copii după documentele de la dosar.
Menționează că, documentele respective au format obiectul dosarului 2016/P/2006 soluționat la 29 ian. 2007.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin decizia nr.1369 din 30.05.2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de contestatorul.
Potrivit art. 322 pct.5 pr.civilă invocat de revizuient în susținerea cererii de revizuire, se poate face revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs dacă după darea hotărârii s - au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
De menționat că, jurisprudența în această materie a statuat că înscrisurile respective trebuie să fie hotărâtoare în soluționarea cauzei.
S-a constatat însă, că înscrisul la care se referă revizuientul în cererea de revizuire, respectiv referatul nr.38828 din 31.10. 2000 prin care s-a propus restructurarea postului său a existat la dosarul cauzei și astfel că, instanța l-a avut în vedere la soluționarea cauzei, situație în care se va aprecia că motivele invocate de revizuient în cererea formulată sunt neîntemeiate, și pe cale de consecință va fi respinsă această cerere.
Împotriva deciziei nr.4126 din 05.12.2006 pronunțată în recurs a introdus contestație în anulare, contestatorul solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii și rejudecarea recursului în sensul admiterii acestuia și a contestației sale.
În primul motiv al contestației invocă existența unei greșeli materiale în sensul că instanța de recurs a greșit material atunci când a considerat datele de 02-10-2000 -16.10-2000 ca fiind date de desfacerea contractului de muncă întrucât este inexact acest lucru și reprezintă o greșeală materială.
Arată că data de 02.10.2000 reprezintă organizarea concursului de către pârâtă pentru ocuparea locului său de muncă și la 16.10.2000 a fost angajat în locul de muncă al contestatorului prin decizia nr.53 din 16.10.2000.
Cu atât mai mult data de 16.10.2000 nu reprezintă data desfacerii contractului său de muncă întrucât aceasta fusese hotărâtă de intimată anterior datei de 31.10.2000 și în cauză nu a existat o desființare de posturi și nici o restructurare de personal pentru că s-a dorit înlăturarea sa.
În al doilea motiv al contestației arată că instanța nu a cercetat motivele 1,4,5 de recurs și care puteau duce la casarea hotărârii.
În acest sens arată că nu a existat o restructurare de personal care să facă incidente în cauză prev. art.130 lit.a din vechiul cod al muncii și instanța nu a cercetat aceste aspecte.
În cazul cererii sale de trecere în șomaj din 31.10.2000 nu se regăsește și acordarea din partea sa a unui preaviz de 15 zile lucrătoare, astfel că cererea nu putea fi considerată demisie.
Prima instanță a ignorat sentința civilă 1136 din 23.10.2003 și pe de altă parte o ia în calcul, astfel că instanța a refuzat să cerceteze motivul 4 de recurs.
Instanța nu a răspuns la toate capetele de cerere din contestația sa, astfel că nu a cercetat nici motivul 5 de recurs.
Contestația în anulare se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Astfel, în conformitate cu art.318 pr.civ. atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de recurs, partea interesată poate introduce contestația în anulare.
Primul motiv prevăzut de art.318 pr.civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului.
Este vorba despre acele greșeli pe care le comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată.
În speță, se susține că instanța de recurs a greșit material prin alin.4, rândurile 3,4,5 pagina 2, fila 1, atunci când a considerat datele de 02.10.2000, 16.10.2000 ca fiind date ale desfacerii contractului de muncă, deoarece desfacerea contractului de muncă fusese hotărât de instanță cu mult înaintea datei de 31.10.2000 (data cererii de șomaj), prin angajarea lui în locul contestatorului la 16.10.2000.
Această susținere nu este întemeiată întrucât instanța de recurs a reținut în raport de probele administrate că desfacerea contractului de muncă în baza deciziei nr.59 din 01.11.2000 a intervenit ca urmare a cererii contestatorului din 31.10.2000 și a referatului 38828 din 31.10.2000 și care a fost considerată ca forma unei demisii.
Ca atare, nu se poate reține existența unei greșeli materiale și cu atât mai mult această cale de atac nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Contestația în anulare se înfățișează ca o cale de atac extraordinară, de retractare creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli de fond.
În cauză nu se poate constata existența unor asemenea greșeli, chiar dacă la 16.10.2000 gestiunea a fost predată lui și această dată nici nu poate fi considerată ca data desfacerii contractului de muncă.
Nu este întemeiată nici critica care se referă la omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivele 1,4, 5 de recurs.
Astfel, primul motiv de recurs se referă la faptul că pentru a se lua măsura desfacerii contractului de muncă nu există o restructurare de personal, însă instanța motivează că prin referatul 38828 din 31.10.2000 s-a propus restructurarea și că prin sentința civilă nr.1136 din 23.10.2000, s-a dispus înlocuirea temeiului legal din art.130 lit.e Codul muncii în art.130 lit.a din Codul muncii, situație în care instanța a cercetat acest motiv de recurs.
Instanța de recurs a analizat și motivele 4,5 de recurs arătând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate și nu se poate reține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Contestatorul susține că instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere, motivare privind decizia 53 din 16.10.2000, dar prin această decizie a fost încadrat ca responsabil magazin alimentar, iar gestiunea contestatorului a fost predată acestuia, astfel că aceste aspecte nu pot constitui temei al contestației în anulare întemeiată pe art.318 pr.civ.
Ca atare în temeiul art.320 pr.civ. se respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.4126 din 05.12.2006, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//23.01.2008
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Corneliu Maria, Ioana Moțățăianu
