Speta Legea 10/2001. Decizia 17/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 17
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta, cu domiciliu în C,-, - 24,.1,.3,.12, jud. D și apelanții reclamanți - moștenitori R - și ambii cu domiciliu ales la reclamanta împotriva sentinței civile nr.576 din 06 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți-moștenitori și - ambii cu domiciliu ales la reclamanta, intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C și PRIMARUL MUN.C, ambii cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. D având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă, apelanții reclamanți-moștenitori R - și, intimații reclamanți-moștenitori și - și intimații pârâți PRIMARUL MUN.C și PRIMĂRIA MUN.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cererea de la dosar prin care apelanta reclamantă, apelanții reclamanți R - și și intimații reclamanți-moștenitori și - au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod. proc. civ. după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare urmează a se pronunța asupra apelului formulat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 19 ianuarie 2006, reclamanții și au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 17714/15.12.2005, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să desființeze dispoziția și să oblige Primăria Municipiului să emită dispoziție motivată prin care să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren situată pe-, rămasă liberă și neocupată de construcții.
In fapt, contestatorii au arătat că au dobândit imobilul situat în C, str. - -, constituit dintr-o locuință și 540 mp teren, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 4 august 1976, conform încheierii nr. 6017.
Ulterior, au efectuat lucrări de extindere și renovare a locuinței, astfel că, imobilul-construcție ocupă o suprafață de 97,14 mp.
Restul de teren aferent curții acestui imobil până la suprafața de 540 mp a trecut potrivit art. 30 din Legea 58/1994 în proprietatea statului.
Prin aplicarea Decretului de expropriere 401/11.11.1983 - nepublicat figurează la poziția nr. 14 doar cu suprafața de 97,14 mp atât cât ocupă locuința extinsă și renovată.
In urma aplicării decretului de expropriere au fost despăgubiți cu suma de 43.630,80 lei, sumă disproporționat de mică în raport cu valoarea reală a imobilului.
Locuința a fost demolată, iar în prezent, terenul în suprafață de 540 mp este ocupat de clădiri de locuințe cât și de spațiul necesar bunei exploatări a acesteia, restituirea în natură fiind, în concluzie, imposibilă.
Prin notificarea nr. 1324/N/2001 din 10 mai 2001, au solicitat restituirea în natură a imobilului în urma aplicării Decretului de expropriere 401/1983.
Au arătat că, urmare a intrării în vigoare a Legii 247/2005, restituirea în natură a suprafeței libere de orice construcții sau amenajări de utilitate publică din imobilul deținut de ei în C,-, jud. D și preluat abuziv, devine posibilă conform art. 10 alin. 1, 2 și 8 și art. 24 din Legea 10/2001.
Imobilul deținut de ei în suprafață de 540 mp și situat în C,-, este în prezent ocupat doar într-o mică măsură de blocul de locuințe edificat pe str. - -, cea mai mare parte a acestuia fiind liberă și, în opinia reclamanților, neafectată nici de servituți legale și nici de amenajări de utilitate publică, putând fi, în consecință, restituită în natură.
La dosar au depus dispoziția nr. 17714/2005 dovada de comunicare a acestui act - copii xerox.
Prin încheierea de ședință pronunțată la 02.03.2006, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 242 alin. 2 civ.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la 30.03.2007 pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării.
La primul termen, după repunerea pe rol, reclamanta depus o xerocopie a certificatului de deces, seria - nr. -, potrivit căruia decesul reclamantului a survenit la data de 06.10.2006.
S-a dispus citarea în cauză moștenitorilor - descendenți de gradul I ai defunctului: R, aceștia declarând că înțeleg să continue acțiunea promovată de autorul lor.
Reclamanții moștenitori și, cu domiciliu în Italia, au fost citați cu mențiunea de a-și alege un domiciliu procesual în România, pentru comunicarea actelor privind procesul, însă nu s-au conformat.
La dosar au fost atașate actele în baza cărora a fost emisă decizia contestată, procura specială nr. 178/17.08.2007 și concluzii scrise din partea Primăriei
Instanța a constatat că nu a intervenit perimarea; decesul reclamantului a survenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare și, întrucât o atare împrejurare atrage suspendarea cursului judecății pe o perioadă de 3 luni, la data repunerii pe rol termenul de perimare nu era împlinit. De asemenea, suspendarea cursului perimării operează și în favoarea reclamantei și a celorlalți moștenitori introduși ulterior în cauză, după repunerea pe rol, dat fiind că obiectul pricinii este un drept comun, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 47 și 25 (2) civ.Cod Penal, ce reglementează situația coparticipării procesuale.
Expertiza topo solicitată de reclamanți nu a fost încuviințată, această probă nefiind utilă cauzei.
Prin sentința civilă nr.576 din 06 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamantul - decedat și continuat de moștenitori.
Analizând dispoziția nr.17714/14.12.2005, prin prisma criticilor formulate de reclamanți, instanța reține următoarele:
Prin dispoziția nr. 17714/14.12.2005 emisă de Primăria Municipiului C, s-a propus acordarea despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005, reclamanților și, pentru imobilul notificat sub nr. 1324/N/2001, situat în C,-, cu motivarea că este imposibil de restituit în natură.
Reclamanții au apreciat că sus menționata dispoziție este nelegală și netemeinică, prin prisma faptului că este posibilă restituirea în natură a suprafeței de teren liberă, rămasă neocupată de construcțiile edificate ulterior și neafectată de servituți legale și amenajări de utilitate publică.
Privitor la titlul invocat de reclamanți, instanța constată că la data de 04.08.1976, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6017 de fostul notariat Județean de Stat C, și au vândut soților și, o casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu o cameră, bucătărie, debara și hol, situată în C,-, iar terenul aferent construcției, în suprafață de 540 mp, a trecut în proprietatea statului conform prevederilor art. 30 din Legea 58/1974.
In conformitate cu art. 3 alin. 1 din Legea 10/2001, prin persoană îndreptățită a obține restituirea unui imobil, se înțelege proprietarul imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia sau moștenitorii săi, or, reclamanții nu se încadrează în această categorie.
Prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, reclamanții și au dobândit în anul 1976 doar proprietatea construcțiilor, iar nu și a terenului pe care erau situate acestea, în baza art. 30 din Legea 58/1974 terenul intrând în proprietatea statului, reclamanților fiindu-le recunoscut doar dreptul de a folosi terenul pe durata existenței construcțiilor.
Cum reclamanții nu erau proprietarii terenului la data preluării de către stat, aceștia nu sunt îndreptățiți la restituirea terenului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, motivând că preluarea imobilului de către stat a fost abuzivă, caz în care sunt îndreptățiți la aplicarea dispozițiilor legii -.
S-a arătat că legea are un caracter reparatoriu și că prin modificările aduse prin legea 247/2005 s-a instituit principiul restituirii în natură, terenul fiind în parte liber de construcții. Apelanții au arătat că trebuia avută în vedere voința internă a părților care au încheiat în anul 1976 contractul de vânzare cumpărare și care era de a se înstrăina nu numai construcția, ci și întreaga suprafață de teren aferent.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 3 alin 1 lit.a din legea 10/2001, au calitatea de persoane îndreptățite la aplicarea dispozițiilor reparatorii ale legii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora, precum și, potrivit art.4 alin 2, moștenitorii acestora.
Caracterul reparator al legii și principiul restituirii în natură a imobilelor, instituit prin art. 1, trebuie apreciate în raport de dispozițiile actului normativ și numai acelor categorii de persoane care îndeplinesc toate condițiile impuse de lege.
Art.3 face referire expresă la calitatea de proprietari ai imobilelor pe care actualii solicitanți trebuie să o fi avut la data preluării abuzive, așadar, dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, iar nu altui drept, trebuie făcută de cel ce se pretinde îndreptățit.
Imobilul în litigiu este compus din teren în suprafață de 540 mp. și construcție de 97,14 mp. ce a fost demolată și a fost dobândit sub regimul juridic al Legii 58/1974, care prevedea în art.30 că în cazul vânzărilor cumpărărilor de construcții, terenul aferent acestora trece în proprietatea statului. Ulterior, în anul 1983, construcția și terenul de sub aceasta au fost expropriate de la reclamanți. Aceștia nu au avut niciodată în proprietate terenul aferent construcției, chiar dacă l-au folosit până la data exproprierii, și chiar dacă voința reală a părților a fost de a se înstrăina întregul imobil.
Prin art.35(actual 36) din legea 18/1991 s-a dat posibilitatea proprietarilor construcției de a dobândi, la cerere, dreptul de proprietate asupra terenului aferent, însă textul nu este aplicabil în cazul în care anterior apariției acestei legi construcția a fost demolată.
Regimul juridic al terenurilor aferente construcțiilor demolate este reglementat de lega 10/2001, care include prin art.2 lit.h, astfel de imobile în categoria celor preluate abuziv și care le reglementează situația și modalitatea de restituire prin art.10. Dispozițiile acestor texte pot fi invocate doar de proprietarul terenului de la care s-a făcut preluarea abuzivă prin legea 58/1974, adică de către vânzătorul din contractul prin care construcția a fost înstrăinată. În aceste sens sunt și dispozițiile art.1.4 C din HG -, care, în aplicarea art. 1 din legea 10/2001, stabilesc faptul că dispozițiile legii reparatorii pot fi aplicate doar în favoarea proprietarului terenului la data trecerii în proprietatea statului.
Concluzia care se impune este aceea că în mod corect a fost respinsă cererea reclamanților de restituire în natură a terenului aferent construcției ce a făcut obiectul exproprierii, aceștia urmând să beneficieze de drepturile recunoscute prin dispoziția atacată.
Sentința apelată fiind legală și temeinică, potrivit art. 296 c, apelul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta, cu domiciliu în C,-, - 24,.1,.3,.12, jud. D și apelanții reclamanți - moștenitori R - și ambii cu domiciliu ales la reclamanta împotriva sentinței civile nr.576 din 06 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți-moștenitori și - ambii cu domiciliu ales la reclamanta, intimații pârâți PRIMĂRIA MUN.C și PRIMARUL MUN.C, ambii cu sediul în C, str. -, nr.7, jud. D având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
16.01.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/9 ex.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Oana Ghiță
