Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 541
Ședința publică de la 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier: - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul -. G împotriva deciziei civile nr. 436 din data de 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 2476 din data de 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant -. G, reprezentat de avocat și intimata pârâtă - reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru intimata pârâtă - a depus întâmpinare în 2 exemplare.
Instanța a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării către apărătorul recurentului reclamant.
Avocat pentru recurentul reclamant -. G, a arătat că nu solicită termen pentru observare, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, constatând că nu au mai fost cereri de formulat sau excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru recurentul reclamant -. G, a solicitat admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Avocat pentru intimata pârâtă -, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca fiind temeinice și legale, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 04.12.2006, reclamantul -. Gac hemat în judecată pe pârâta ( ), solicitând ca instanța să oblige pârâta să-și desființeze magazia, pătulul și wc-ul, construite la o distanță de 30 cm de gardul reclamantului și să își taie toți pomii plantați la o distanță mai mică de 2m de hotar, iar în caz de refuz să fie autorizat să execute operația de desființare pe cheltuiala pârâtei.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta și-a construit, fără autorizație, imobilele arătate iar acestea îi cauzează prejudicii în sensul că apa ploii și zăpezii produce igrasie zidului casei iar wc-ul reprezintă o sursă de poluare a aerului.
In drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.607, 610. civ. și ale Legii nr.50/1991.
Prin cererea reconvențională, pârâta reclamantă a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, motivat de faptul că linia de hotar veche este contestată de reclamantul pârât și nu permite repararea gardului despărțitor.
La 30.05.2007, pârâta reclamantă a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției achizitive a servituții de distanță, având în vedere că imobilele au fost edificate cu peste 30 ani în urmă.
Pârâta reclamantă, în dovedirea excepțiilor, susținerilor de fapt din întâmpinare și a cererii reconvenționale, s-a folosit de proba cu înscrisuri, martori și expertiză tehnică.
Prin sentința nr.2476 din 1 iulie 2008, pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești, in dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției achizitive servituții de distanță în privința magaziei și pătulului, invocată de pârâta - reclamantă ( ) si in consecință s-a respins cererea reclamantului - pârât privind desființarea acestor construcții.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul -. G, fost obligată pârâta să demoleze WC-ul construit la 0,12, respectiv 0,20 m de linia de hotar, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să execute lucrările de demolare pe cheltuiala pârâtei.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, s-a stabilit linia de hotar identificată in raportul de expertiză ca fiind linia dreaptă ce unește stâlpul din partea de N-V a terenului reclamantului - pârât cu stâlpul aflat la 12,80 de acesta si apoi pe toată lungimea de 60,05 și respectiv linia actuală a gardului despărțitor dintre cele două proprietăți,
fost obligat reclamantul - pârât l către pârâta reclamantă la plata sumei de 640,50 lei - cheltuieli de judecată.
Prin sentința Civilă nr.2686/04.07.2007, Judecătoria Tg.Cărbunești a respins excepțiile autorității de lucru judecat prescripției achizitive, a respins acțiunea reclamantului și a admis cererea reconvențională, stabilind linia de hotar dintre proprietățile părților, conform raportului de expertiză, obligând reclamantul pârât la plata cheltuielilor de judecată către pârâta reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Pe aspectul excepției autorității de lucru judecat, s-a reținut că în prima acțiune a avutdiferite atât obiectul cauzei cât și pârâtul.
Excepția prescripției achizitive a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că cele trei construcții au o vechime de peste 30 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art.615 civ. nu pot fi desființate construcțiile în cauză ci proprietarul poate fi doar obligat să-și pună burlane, jgheaburi și parazăpezi, iar pomii nu există.
Pe aspectul grănițuirii, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.584 civ.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul pârât, considerând-o nelegală și netemeinică, motivat, în principal, de faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat pe cererea reclamantului bazată pe art.610 civ. referitoare la distanța construcțiilor de hotar, pronunțându-se pe baza art.615 civ.
Totodată, reclamantul pârât apelant a invocat nelegalitatea hotărârii sub aspectul cheltuielilor de judecată în raport cu prev.art.584 teza a II a civ.
Având în vedere că acțiunea s-a întemeiat în drept pe art.607, 610.civ, dispoziții care reglementează servitutea de distanță a construcțiilor, dar la care instanța de fond nu face trimitere, și pe cele ale Legii nr.50/1991, prin Decizia nr.458/17.11.2007, Tribunalul a apreciat că nu s-a soluționat fondul cauzei, a admis apelul, a desființat hotărârea de fond și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Tribunalul a dispus ca la rejudecarea fondului să se analizeze acțiunea în raport cu temeiurile juridice invocate, iar la stabilirea cheltuielilor de judecată să se aibă în vedere și prevederile art.584 civ, constatând că referitor la modul de stabilire a liniei de hotar nu s-au formulat critici.
In rejudecare, instanța a constat că hotărârea primei instanțe de fond a fost desființată în întregime, urmând, deci, ca judecata să poarte asupra tuturor cererilor și excepțiilor din dosar.
La termenul din 09.04.2008, a fost pusă în discuție și s-a respins excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că acțiunea din anul 1981 avut obiect și cauză diferite față de acțiunea din prezentul dosar.
S-au pus concluzii și pe excepția prescripției achizitive a servituții de distanță a construcțiilor, dar instanța, apreciind că este necesară completarea probelor, a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.
Examinând excepția prescripției achizitive a servituții de distanță a construcțiilor pătul, magazie și wc. invocată de pârâta reclamantă, în raport cu probele administrate, instanța a apreciat că este întemeiată în parte, pentru pătul și magazie, edificate în urmă cu peste 30 de ani.
Iinstanța a apreciat ca reală susținerea pârâtei în sensul că pătulul și magazia au fost construite în urmă cu cel puțin 30 ani pe același amplasament pe care se găsesc în prezent și, în baza art.623.civ. a admis excepția prescripției achizitive a servituții de distanță, aceasta fiind o servitute continuă și aparentă.
Față de admiterea excepției, instanța a respins cererea de desființare a pătulului și a magaziei.
A mai motivat că în astfel de cazuri și nu se poate obliga proprietarul unui fond la efectuarea unor lucrări ce depășesc măsurile obișnuite și suficiente, pentru a nu fi afectată folosirea nestânjenită a fondului învecinat.
Legea nr.50/1991 impune ca orice construcție să fie realizată în conformitate cu autorizația de construire, dar nu este aplicabilă în speță, neputând retroactiva. Nici această lege și nici Decretul nr.144/1958, în vigoare anterior Legii nr.50/1991, nu prevăd distanțe speciale pentru construcții. Construirea pătulului și a magaziei fără autorizație, nu poate constitui, chiar dacă ar fi reală, un temei al obligării pârâtei la desființarea acestora, la cererea reclamantului.
În privința celeilalte construcții s- motivat că situația wc-ului nu este aceeași cu cea a pătulului și magaziei întrucât în primul rând, pârâta nu a făcut dovada că wc-ul a fost construit cu mai mult de 30 ani în urmă și în al doilea rând, pentru că art. 610 cod civil prevede în mod expres că trebuie lăsată o anumită distanță între o "privată" și zidul vecin, pentru evitarea tulburării vecinilor. Chiar dacă legea nu prevede în mod expres ce distanță trebuie să fie lăsată, s-a apreciat că că distanța de 0,12-0,20 dintre wc și linia de hotar este una foarte mică și poate afecta relațiile de vecinătate.Mai mult, în prezent wc-ul nu mai este folosit iar păstrarea construcției, pe lângă încălcarea dispozițiilor privind distanța, poate constitui un focar de infecție pentru ambele gospodării. Cu privire la cererea de obligare a pârâtei reclamante la tăierea pomilor, instanța a reținut că, în conformitate cu raportul de expertiză, nu există nici un pom în apropierea liniei de hotar, deci cererea este nefondată.
In consecință, instanța a admis acțiunea în parte.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând- pentru netemeinicie si nelegalitate
A susținut că sentința a fost pronunțată prin încălcarea disp. art. 610 si 1846 civil, fiind afectată de motivul de casare prev. de art. 304 pct. 9.pr.civilă, instanța reținând că pătulul si magazia nu pot fi demolate întrucât a intervenit prescripția achizitivă si acestora nu li se aplică disp. art. 610.civil in condițiile in care prin adeverința nr. 1957 din 11 aprilie 2008, Primăria arată că numai casa de locuit a fost dată in folosință in anul 1940, fără să facă vreo mențiune la pătul și magazie.
Cu privire la prev.art.610 civil, apelantul a susținut că motivarea instanței este contrazisă in mod expres de textul de lege si practica judiciară care stabilit că demolarea construcțiilor edificate cu nerespectarea regulilor de urbanism se impune a fi dispuseă de instanțele de judecată.
magazie pârâta nu posedă autorizație de construcție, fiind niște improvizații.
Un al doilea motiv de apel a vizat motivarea sentinței, apelantul susținând că aceasta este străină de natura pricinii in sensul art. 261 pct.5 pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.436 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât.
Instanța de apel a reținut că în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției achizitive a servituții de distanță a construcțiilor în privința magaziei și pătulului, făcând o corectă aplicare a dispoz.art.623 civ. - având în vedere vechimea de peste 30 ani a construcțiilor, probată prin declarațiile martorilor coroborate cu conținutul adeverinței nr.1957 din 11.04.2008 a Primăriei Comunei - ce se referă și la aceste construcții precum și cu considerentele sentinței civile nr.3178/1481 și data contractului de întreținere în baza căruia pârâta a devenit proprietara imobilului învecinat cu proprietatea reclamantului.
S-a înlăturat și critica privitoare la nemotivarea sentinței, instanța constatând că hotărârea este motivată în fapt și în drept.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea deciziei iar pe fond admiterea integrală a acțiunii sale.
Invocând art.304 pct.9 rap.la art.610 din Codul civil, recurentul a susținut că instanțele nu au avut în vedere dispozițiile normative speciale - respectiv regulamentele la care face trimitere art.610 civ. prin care se reglementează distanța legală.
A arătat că în speță trebuiau avute în vedere dispozițiile Legii 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și Ordinului Ministrului Sănătății nr.981/1994 - întrucât în litigiu este un pătul în care se depozitează cereale ce atrag șobolanii care constituie o sursă de infestare a mediului învecinat.
În argumentarea aceluiași motiv de nelegalitate s-a invocat ignorarea de către instanță a obligațiilor ce-i reveneau conform art.129 alin.4 din codul d e procedură civilă, în concret arătând că instanța nu a pus în discuția părților problemele de drept incidente în cauză și nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate pe parcursul judecății.
Un alt motiv de recurs invocat de recurent este cel prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. rap.la art.261 pct.5 pr.civ. recurentul susținând că decizia nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței.
În concret, recursul a susținut că în mod greșit instanțele au reținut ca probă relevantă în reținerea prescripției achizitive adeverința Primăriei Comunei, întrucât aceasta nu cuprinde nici o mențiune cu privire la pătul.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului susținând că instanțele au reținut situația de fapt ce reflectă realitatea și au aplicat corect dispozițiile legale.
Recursul este nefondat.
Instanțele au aplicat corect, în soluționarea cauzei, dispozițiile legale, au pus în discuția părților problemele de drept incidente în speță și s-au pronunțat asupra tuturor cererilor și apărărilor formulate de părți pe parcursul judecății.
Capătul de cerere din acțiunea reclamantului -privitor la desființarea celor două construcții, pătul și magazie, s-a soluționat pe cale de excepție - instanțele admițând excepția prescripției achizitive a servituții de distanță a construcțiilor în privința celor două construcții, reținând că pârâta a dobândit prin această prescripție - respectiv prin trecerea unei perioade de 30 ani de la edificarea construcțiilor, o servitute contrară celei care interzice edificarea de construcții sub distanța legală, adică dreptul de a păstra construcțiile aflate sub distanța legală față de hotarul despărțitor.
Instanțele au avut în vedere dispozițiile art.623 civ.
Rezolvând această cerere pe cale de excepție, nu se mai impunerea o cercetare pe fond a aspectelor de fapt și de drept pe care le implică acest capăt de cerere.
Prin urmare, nu se mai impunea a se stabili dacă distanța la care se află construcțiile este cea prevăzută în regulamente ori în alte normative legale.
Conform art.137 civ. - instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiile de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în total, sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prescripția achizitivă operează indiferent de destinația construcțiilor.
Instanțele au examinat doar acele aspecte necesare în soluționarea excepției și au analizat probele ce au clarificat data la care s-au edificat cele două construcții - stabilind nu numai pe baza adeverinței Primăriei Comunei ci și a declarațiilor de martori ce s-au coroborat cu conținutul altor înscrisuri (indicate în considerentele sentinței) că aceste construcții există pe același amplasament de peste 30 ani.
Recurentul nu a formulat critici în privința aplicării dispozițiilor art.623 civ. - ci doar în privința stării de fapt reținută de instanțe, respectiv a vechimii construcțiilor ori aspectele de netemeinicie nu se mai pot cenzura în recurs în urma abrogării pct.10 și 11 ale art.304 pr.civ. prin art.I pct.111 și 112 din OUG 138/2000 - modificată prin Legea 219/2005.
Instanțele au soluționat pe fond celelalte capete de cerere ale acțiunii - admițând cererea în desființarea construcției WC - în privința căreia nu a operat prescripția achizitivă - aplicând dispozițiile legale ce reglementează distanța la care este permisă edificarea de construcții.
Cele două hotărâri sunt motivate în fapt și în drept - decizia preluând în esență considerentele sentinței prin care se face o amplă analiză atât a probelor administrate din care rezultă vechimea construcțiilor, prin care se interpretează și se demonstrează incidența în speță a dispozițiilor art.623 civ.
Totodată, din lucrările dosarului rezultă că prima instanță a pus în discuția părților excepția prescripției achizitive ce a fost invocată - pe cale de apărare - de către pârâtă și soluționat toate cererile formulate de părți.
Prin urmare, nu se pot reține temeiuri de modificare a deciziei, urmând ca în baza art.312 pr.civ. să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul -. G împotriva deciziei civile nr. 436 din data de 31 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- și a sentinței civile nr. 2476 din data de 1 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
08.05.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Stela Popa
