Anulare act. Decizia 617/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.617/
Ședința publică din 26 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta precum și de către moștenitorii reclamantei, împotriva deciziei nr.28/R din 12 ian.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu 0,15 lei-timbru judiciar și cu 20,00 lei-taxă judiciară de timbru, conform chitanței depusă la dosar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la 19 martie 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.1419 din 9 martie 2007, Judecătoria Piteștia respins acțiunea prin care reclamantele și solicitaseră instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, să fie anulat certificatul de moștenitor eliberat, sub nr.144/14 sept.2004 la BNP, de pe urma defunctei, cu ultim domiciliu în comuna, jud.A, în sensul că din masa succesorală nu face parte în cotă integrală terenul de 6.788. din punctul "V Casei", acesta neprovenind - cum moștenitoarea, în mod nereal, a declarat - din înzestrarea defunctei, ci numai în cota de moștenire pe care o putea primi, de la autorul comun, ale cărei moștenitoare, alături de, erau și reclamanta și defuncta, având, la rândul său, unică moștenitoare, pe reclamanta.
În motivare, instanța a reținut că reclamatele nu au vocație succesorală utilă la moștenirea defunctei de pe urma căreia a fost eliberat certificatul atacat, de aceea, ele nu pot solicita constatarea calității de moștenitor asupra acestei succesiuni și nici nu au interes în a cere anularea certificatului deja emis.
Recursul declarat împotriva sentinței, de către reclamanții precum și, moștenitori ai celeilalte reclamante, interveniți ca urmare a survenirii decesului acesteia, prin care au criticat-o pentru greșita aplicare a legii, în sensul considerării ca inadmisibilă a acțiunii lor, deși certificatul emis face dovadă împotriva terților, până la dovada contrară, a fost admis de Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.960/R pronunțată la data de 11 iunie 2007 care, desființând-o, a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
În motivare, s-a reținut că reclamanții dovedesc suficient interes în a cere anularea certificatului de moștenitor, în măsura în care aceștia pot dovedi că terenul a aparținut, în realitate, masei succesorale a defuncților și, iar nu defunctei.
Astfel reinvestită, Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.4425 din 11 iulie 2008, dispunând probe asupra apartenenței bunului, a admis acțiunea, a anulat certificatul de moștenitor, înlăturând, din cuprinsul masei succesorale, terenul în litigiu, după ce a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă.
S-a mai stabilit că reclamantele au calitatea de moștenitoare ale mamei lor, alături de, autoarea pârâtei.
În motivare, s-a reținut în fapt, că la data de 29 aprilie 1954 s-a deschis succesiunea defunctei, având ca moștenitori acceptanți pe reclamanta, decedată și aceasta pe parcursul judecării apelului, în locul căreia au intervenit, și, autoarea reclamantei, respectiv numita, precum și autoarea pârâtei, respectiv defuncta.
În perioada 1951-1955, în registrul agricol al Primăriei Comunei, fostă, moștenitorii defunctei au figurat înscriși cu un teren de 0,8 ha. pe raza satului, în certificatul defunctei înscriindu-se un total de 1,29 ha. după anul 1990, nefăcându-se vreo precizare în sensul intrării bunului prin înzestrare în patrimoniul său, deși în anul 1951 nu era înscris decât cu 0,6 ha.
Cu proba testimonială s-a dovedit că stăpânirea moștenirii s-a făcut atât concomitent, cât și alternativ, asupra terenului, necunoscându-se despre existența vreunei înzestrări făcute de către cei doi autori, și, fiicei lor,.
Este real că expertul a identificat în evidențele agricole o majorare în perioada 1952-1955 a întinderii înscrisă în rolul acestei autoare, fără însă a se putea identifica sursa acelei majorări.
Înscrierea terenului la rolul defunctei a fost determinată de faptul că aceasta a rămas în domiciliul părinților, fără să fi dovedit vreo transmisiune pentru cauză de moarte, sau în timpul vieții din partea acestora.
Pe cale de consecință, greșită s-a considerat înscrierea întregului teren provenit de la părinții și în masa succesorală a fiicei, motiv pentru care, s-a dispus anularea certificatului de moștenitor.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, aspect sub care pârâta a invocat faptul că stabilirea calității de succesor nu poate fi făcută decât în cadrul unei acțiuni de partaj, instanța a constatat că dispozițiile art.728 Cod civil, permit oricând, oricui ieșirea din indiviziune însă nu obligă la aceasta, stabilirea însă în caz de diferend a calității de moștenitor, a bunurilor și cotelor putând fi însă cerută oricând.
Cererea reclamanților de a se anula susținerea prin care pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca urmare a dobândirii prin prescripție achizitivă a bunului a fost înlăturată de către instanța de fond, cu motivarea că aceasta reprezintă numai o apărare, iar nu o veritabilă cerere reconvențională supusă timbrajului.
Cheltuielile de judecată au fost de asemenea stabilite, numai în funcție de cele strict necesare săvârșirii apărărilor în fața instanței.
Împotriva sentinței, în termen, a declarat apel pârâta.
Tribunalul Argeș prin încheierea ședinței din data de 13 ianuarie 2008, stabilind valoarea terenului potrivit susținerilor reclamanților la cea de 5.000 lei, a calificat calea de atac drept recurs, față de disp.art.2821Cod procedură civilă.
Totodată, prin decizia civilă nr.28/R din aceeași dată, admițând recursul, a modificat sentința și a respins acțiunea, reținând în fapt ca operantă prescripția de lungă durată, de 30 ani, în favoarea autoarei pârâtei. Astfel, aceasta a exercitat o posesie utilă începând cu anul 1953, având terenul înscris în rol și edificându-și gospodărie pe el, transformând posesia comună într-una exclusivă, publică, sub nume de proprietar.
Posibilitatea unei astfel de transformări este prevăzută de legiuitor atunci când se face vorbire despre lipsa de temeinicie a cererii în partaj atunci când unul dintre moștenitori opune prescripția, la art.729 Cod civil.
posesiei precare într-una utilă se constată dovedită prin întreg comportamentul autoarei, începând de la utilizarea fizică a terenului, încheierea contractelor de utilități în nume propriu și alte aspecte rezultând din depozițiile martorilor.
În aceste condiții, s-a constatat greșită anularea certificatului de moștenitor, terenul fiind obținut prin uzucapiune, de către defunctă.
Împotriva deciziei, la data de 26 ianuarie 2009, au formulat recurs reclamanta și intervenienții în locul reclamantei, criticând-o pentru motive încadrate în cele prevăzute de art.304 pct.1 și 3 Cod procedură civilă, în sensul că instanța nu a fost competentă să soluționeze calea de atac, care în realitate era apelul și nu recursul, așa cum ar rezulta dintr-o hotărâre luată în anul 2005 de către Consiliul Superior al Magistraturii, dar și din minuta unei întâlniri în vederea unificării practicii judiciare a instanțelor din țară, la nivelul aceluiași
În esență, se susține că, în ceea ce privește stabilirea calității de moștenitor a reclamanților asupra succesiunii autorilor lor, cererea era supusă controlului în două grade de jurisdicție, respectiv apel și recurs, motiv pentru care nici nu se timbrează la valoare.
De altfel, o asemenea lipsă de evaluabilitate comportă și cererea în constatarea nulității certificatului de moștenitor emis pârâtei, așa încât, și ea era supusă ambelor căi de atac. Pe cale de consecință, se solicită instanței a constata greșita calificare din punct de vedere legal a căilor de atac și respectiv greșita compunere a instanței care a soluționat-o pe cea promovată în fața tribunalului, motiv pentru care, să fie desființată soluția și pricina trimisă pentru rejudecare.
Curtea, examinând decizia prin prisma criticilor aduse, constată recursul ca neputând fi primit, pentru cele ce se vor arăta:
Așa cum rezultă din cele de mai sus, tribunalul a examinat atât prin prisma dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă, cât și prin prisma considerentelor de fapt și de drept, exclusiv cererea privind anularea certificatului de moștenitor pentru greșita cuprindere în masa succesorală a unui bun asupra căruia reclamanții pretind o cotă de proprietate.
Asupra acestei chestiuni, instanța a arătat că cererea este una evaluabilă, în sensul că scopul este unul patrimonial, configurat în protejarea unui drept patrimonial de proprietate asupra bunului cu o valoare totală de 5.000 lei.
Într-o atare situație, chiar dacă potrivit hotărârii irevocabile pronunțată de tribunal reclamanții ar avea acces la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, iar nu una în realizare în care să-și dovedească și valorifice proprietatea asupra bunului înscris într-un act față de care sunt terți, ea rămâne totuși una evaluabilă și supusă căilor de atac în condițiile art.2821Cod procedură civilă.
Ca atare, partea de recurs ce privește această soluție este una inadmisibilă, tribunalul pronunțând corect soluția sa ca instanță de recurs, hotărârea nefiind una dintre cele prevăzute de art.299 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește însă cea de-a doua critică, referitoare la soluția asupra cererii privind constatarea judecătorească, în contradictoriu cu pârâta, a calității reclamantelor de moștenitoare a autoarei comune, urmează a se observa că tribunalul nu s-a pronunțat asupra unei astfel de cereri pentru ca ea să facă obiectul prezentului recurs.
Ca atare, și acest motiv vizând o cerere pe care, însă tribunalul nu a antamat-o, se constată a fi inadmisibil de examinat, actuala formă a dispozițiilor art.304 pct.6 Cod procedură civilă, vizând numai situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Cum însă reclamanții nu au înțeles să formuleze o critică sub acest aspect, al nepronunțării, instanța nu poate încadra vreunul din motivele pentru care hotărârea îl nemulțumește într-unul prevăzut de o eventuală altă cale de atac, așa cum ar cere-o dispozițiile art.84 Cod procedură civil.
Față de toate acestea, urmează ca recursul să fie respins ca inadmisibil în condițiile art.312 Cod procedură civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă precum și de către, moștenitori ai reclamantei, decedată, împotriva deciziei nr.28/R din 12 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
-,
Red.-/31.03.2009 Grefier,
GM/2 ex.
Jud.apel:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
