Anulare act. Decizia 674/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.674
Ședința publică de la 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții -, -- și, împotriva deciziei civile nr.85 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, având ca obiect anulare act - disjungere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenții pârâți -, -- și, reprezentați de avocat - și intimații reclamanți și, personal și în calitate de procuratori pentru intimații rclamanți și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că recursul este declarat în termen, motivat, netimbrat, iar intimații reclamanți au depus întâmpinare, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Instanța a procedat la comunicarea întâmpinării formulată de intimații reclamanți către apărătorul recurenților pârâți, care a arătat că a observat întâmpinarea și nu solicită termen, în acest sens.
Avocat -, pentru recurenții pârâți, a depus împuternicire avocațială nr.33835, chitanța nr.160 din 11.05.2009, în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, taxa judiciară de timbru în cuantum de 6 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat -, pentru recurenții pârâți -, -- și, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant, prin anumite argumente aduse în constatarea recursului, recunoscut, implicit, că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei. A solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar. A solicitat cheltuieli de judecată, privind transportul dus-întors, de la domiciliul acestora la sediul instanței, depunând în copie documente justificative în acest sens, pentru intimații reclamanți prezenți.
Intimata reclamantă a achiesat la concluziile puse de intimatul reclamant, în sensul respingerii recursului ca nefondat și menținerii deciziei civile atacate.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, -- și Consiliul Local al Municipiului C, solicitând anularea Dispoziției nr. 4571/2001 emisă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin dispoziția contestată imobilul din C,-, jud. a fost restituit nelegal pârâților, cu toate că aceasta și alți moștenitori au solicitat Primăriei C restituirea în natură a imobilului, nefiind luată în considerare notificarea nr. 317/N/2001.
La data de 25 aprilie 2003 pârâții și -- au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă, arătând că reclamanta a depus notificare pentru imobilul din-, și nu pentru cel de la nr. 12, care a aparținut lui - și care a făcut obiectul dispoziției contestate.
La data de 10 noiembrie 2003 pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova. Asupra acestei excepții, instanța a reținut că cererea reclamantei a vizat desființarea Dispoziției nr.4571/2001 emisă de Primăria C, prin care s-a dispus restituirea în natură în indiviziune a imobilului din C,-, pârâților, și --.
Instanța a constatat că acțiunea reclamantei este o plângere la Legea nr. 10/2001, care potrivit legii se soluționează de tribunal - secția civilă, în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul, astfel că prin sentința civilă nr. 617/ 27 ianuarie 2004, Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj la data de 4 febr. 2004, iar prin decizia civilă nr.996 din 27 octombrie 2004, Tribunalul Dolja admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
La data de 10 ianuarie 2004 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 360/2005 acțiunea având ca obiect anularea Dispoziției nr. 4571/2001 a Consiliului Local C, prin care s-a restituit în natură imobilul din C,-, jud. D, constatarea nulității testamentului olograf întocmit de testatoarea -, precum și constatarea calității sale de moștenitoare a autoarei - și de realizare a drepturilor sale succesorale.
La data de 10 decembrie 2003 reclamanta a completat acțiunea, solicitând constatarea nulității și caducității testamentului întocmit în 1946 și a certificatelor de moștenitor emise în temeiul testamentului, precum și constatarea nulității și caducității testamentului întocmit în 1958 de către testatorul.
La 16 decembrie 2003, reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a solicitat constatarea calității de unic moștenitor a sa în raport de succesiunea autoarei -, anularea testamentelor și certificatelor de calitate nr. 149/2001 și nr.583/1995 și ieșirea din indiviziunea succesorală cu privire la bunurile succesorale.
Prin sentința civilă nr. 2882/13.04.2006 s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj - Secția civilă, fiind incidente dispozițiile art. 31 alin. 5 și 2 din Legea nr.10/2001, iar recursul formulat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 2750/CIV/2006.
Prin decizia civilă nr. 1183/29.06.2006 Tribunalul Dolja casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, constatând că nu există conflict negativ de competență, deoarece tribunalul nu a dispus declinarea de competență în favoarea judecătoriei, ci doar s-a admis recursul împotriva declinării dispusă de judecătorie și a fost trimisă cauza pentru rejudecare, fiind incidente și dispozițiile art. 312 Cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr. 465 din 19 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta prin procurator, împotriva pârâților, și --.
A fost obligată reclamanta către pârâtul -, la 550 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că acțiunea de chemare în judecată formulată de reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de dispozițiile art. 112 Cod pr. civilă, cu referire la obiectul cererii și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază.
Că, demersul judiciar al reclamantei cuprinde situații diferite, a căror rezolvare presupune o reglementare diferită.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.304 din 12 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții, -- și Consiliul Local
S-a desființat sentința civilă atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
La data de 30 iunie 2007 reclamanta a decedat, având ca moștenitori pe reclamanții, și, în calitate de descendenți de gradul I, care au continuat acțiunea formulată de autoarea lor.
În ședința publică din 6.02.2008 s-a luat interogatoriu din oficiu reclamantei, aceasta arătând că înțelege să solicite constatarea nulității și caducității testamentelor, constatarea nulității certificatelor de moștenitor emise în baza acestor testamente, precum și constatarea nulității dispoziției nr. 4571/2001 emisă de Consiliul Local C, privind restituirea celor două imobile.
Prin sentința civilă nr.3626 din 12 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamanta și continuată de moștenitorii, și, în contradictoriu cu pârâții, și -.
Au fost obligați reclamanții către pârâtul, la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1022/15.01.1926 de Tribunalul Dolj - Secția a III-a, - împreună cu fratele său au cumpărat imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de 2344 mp. și că prin același act cei doi frați au convenit să-și delimiteze și să-și împartă proprietatea, - luând partea dinspre nord, iar pe cea dinspre sud.
Că, prin actul nr.7663/1928 a cumpărat de la sora sa -, o porțiune de teren din lotul acesteia, iar la data de 11 iulie 1929 - a obținut permisiunea de a executa la proprietatea sa din-, construcția unui corp de casă.
S-a mai reținut că în baza procesului - verbal din 12 septembrie 1940 fost admisă cererea, făcută prin procurator, fratele său, pentru imobilul în cauză compus din teren și construcții situat în C,-, fost nr.4, fiind alcătuită cartea funciară provizorie nr. 1076 pentru parcela 29, tarlaua 17.
La data de 14.02.1944 a decedat, care neavând descendenți și ascendenți în viață, a avut ca moștenitori colaterali în viață, printre care și C, mama reclamantei.
Prin sentința civilă nr.19/23.01.1946 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția a II-a, s-a dispus partajarea averii succesorale a acestuia care cuprindea printre altele și imobilul situat în C,- ( actual -, nr.12) și pentru care s-a dispus vânzarea la licitație, astfel că, imobilul proprietatea autorului nu a trecut în proprietatea statului și ca urmare nu a făcut obiectul notificărilor și cererilor de restituire formulate de pârâți, iar în ceea ce privește celelalte bunuri succesorale, s-a dispus partajarea acestora.
În același timp, s-a reținut că la data de 10 iunie 1946 - a întocmit un testament olograf, dispunând ca după încetarea sa din viață întreaga avere imobilă și mobilă ce se va afla în patrimoniul său, să rămână în proprietatea nepotului de soră, locotenent colonel inginer, iar la data de 10 iunie 1958 aceasta a întocmit un alt testament olograf, dispunând ca după încetarea sa din viață, imobilul din C,- să fie stăpânit de nepotul său.
La data de 20.06.1960 - a decedat, având ca moștenitori testamentar pe, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 159/19.12.2001 eliberat de și pe, conform certificatului de moștenitor nr. 583/1994, eliberat de notariatul de Stat Județean
La data de 20.12.1969 a decedat și, având ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare (decedată în martie 1991) și pârâtul, în calitate de nepot de soră predecedată.
La data de 13.08.1960 a decedat, având ca moștenitori pe, în calitate de soție supraviețuitoare, și --, în calitate de descendenți de gradul
Totodată, s- reținut că în baza nr.116/9.02.1960 și a procesului-verbal din 25 mai 1960 al C, clădirea în întregime, apartamentul, magazia, grajdul și terenul situate în C,-, au trecut în proprietatea statului, iar cu adresa nr.4991/2001 eliberată de C, imobilul situat în C,-, fostă- a trecut în proprietatea statului, proprietar fiind -, astfel că la data întocmirii testamentului olograf din 10 iunie 1918, imobilul situat în C,-( fostă - - nr. 14) se afla în patrimoniul testatoarei.
Că, în momentul deschiderii succesiunii defunctei -, decedată la data de 20.06.1960 ambii legatari, legatar universal, decedat la data de 3.08.1960 și, legatar particular, decedat la data de 20.12.1969, erau în viață.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr.10/2001, persoanele deposedate abuziv de proprietatea lor sunt considerate că ar fi pierdut numai posesia, în art. 2 alin 2 din Legea nr.10/2001 stipulându-se că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării, deci bunul ce a făcut obiectul testamentelor nu a pierit fortuit, iar dreptul de proprietate asupra imobilului a intrat în patrimoniul legatarilor.
Ca urmare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 924,927 Cod civil, pentru a opera caducitatea legatelor.
Susținerea reclamanților că testamentele nu sunt scrise și semnate de autoarea -, este contrazisă de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 63/28.02.1995 întocmit de Biroul Interjudețean de Expertize Criminalistice B,din care a rezultat că cele două exemplare ale testamentului din 10 iunie 1946 au fost scrise și semnate de -.
În ceea ce privește celelalte condiții de fond și de formă pentru validitatea testamentului, respectiv capacitatea testatorului de a dispune, voința liberă și neviciată, cauza valabilă a actului juridic și caracterul obligatoriu al formei scrise, instanța a reținut că acestea sunt îndeplinite de testamentele a căror nulitate s-a solicitat.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea nulității certificatelor de moștenitor, instanța a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, astfel că aceasta nu are calitate de moștenitor al defunctei - și nici calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității certificatelor de moștenitor care privesc alte persoane, decât autorii săi.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, apelanții au reiterat motivele invocate în acțiunea civilă, disjunsă prin încheierea de ședință din 6 februarie 2008, susținând că în privința capătului de cerere privind nulitatea testamentelor instanța s- pronunțat în mod generic și nemotivat, fără a face verificări de formă și fond, referindu-se la o expertiză needificatoare a unui singur înscris testamentar din anul 1946, aparținând unei alte persoane.
Că, deși sunt contestate două pretinse testamente, unul din anul 1946 și altul din anul 1958, au fost ignorate probele din dosar, s-au încălcat dispozițiile art. 1177 cod civil și art. 1178 Cod civil, și nu s-au analizat nulitatea, revocarea tacită și caducitatea pretinselor legate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 5 februarie 2008, intimatul pârât a solicitat respingerea apelului ca nefondat, reiterând în esență, apărările formulate în fața primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.85 din 06 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Dolj, s-a admis apelul declarat de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții, și -.
A fost desființată sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
S-a reținut că acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost disjunsă prin încheierea din data de 6.02.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, independent de modul în care a fost formulată de reclamanți, impunea în mod absolut necesar exercitarea rolului activ de către instanță manifestat în virtutea dispozițiilor art. 129 alin.4 Cod pr. civilă, constând în posibilitatea de a cere părților explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, precum și punerea în discuția părților a oricăror împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea de chemare în judecată sau întâmpinare.
Tribunalul a constatat că prima instanță nu a avut în vedere aceste obligații instituite prin dispozițiile legale menționate, punerea în discuția părților a calificării obiectului cererii de chemare în judecată, constând în indicarea motivelor de fapt și de drept, precum și a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, conform dispozițiilor art. 112 pct. 3, 4 și 5 Cod pr. civilă.
Instanța de apel a constatat că în cererea de chemare în judecată formulată inițial de autoarea reclamanților -, cât și în precizările ulterioare formulate de reclamanți, în calitate de succesori universali și continuatori ai drepturilor și obligațiilor procesuale ale acestei autoare, s-a solicitat anularea testamentelor olografe întocmite de testatoarea - la datele de 10 iunie 1946 și 10 iunie 1958, fiind defăimate ca false, contestându-se atât scrierea, cât și subscrierea (semnătura) și invocându-se nulitatea și caducitatea acestor înscrisuri sub semnătură privată.
S-a reținut de asemenea, că instanța de fond s-a limitat la o analiză a problematicii de drept privind caducitatea testamentelor într-o manieră generală și superfluă, rezumându-se la constatare lapidară, respectiv neincidența dispozițiilor art. 924-927 Cod civil, cu motivarea că bunul ce a făcut obiectul testamentelor nu a pierit fortuit, iar dreptul de proprietate asupra imobilului a intrat în patrimoniul legatarilor, fără să solicite explicații reclamanților și fără să pună în vedere acestora să indice cauzele de caducitate.
S-a mai reținut că instanța de fond a analizat susținerile reclamanților privind contestarea atât scrierii, cât și a subscrierii ( semnăturii) celor două testamente olografe, în raport de concluziile expertizei criminalistice nr.63/28 februarie 1995, întocmită de Biroul Intrajudețean de Expertize Criminalistice B, în dosarul nr. 2920/1994 al Notariatului de Stat, Sector 1, B, însă și de această dată instanța în mod greșit și-a grefat considerentele pe acest mijloc de probă, a cărei constatare științifică a scrierii și subscrierii a constituit-o numai testamentul olograf încheiat la data de 10 iunie 1946 de autoarea -, cel de-al doilea testament olograf întocmit de aceeași autoare la 10 iunie 1958, nefăcând obiectul expertizei tehnice grafoscopice.
Tribunalul a concluzionat că această situație demonstrează în mod evident că prima instanță nu a analizat acest înscris sub semnătură privată, deși în condițiile art. 178 și 179 Cod pr. civilă, avea obligația să procedeze la verificarea de scripte prin comparație în măsura în care era posibil, sau să dispună ca verificarea să se facă de un expert.
S-a reținut de asemenea că, în ceea ce privește cererea pentru constatarea nulității acelorași înscrisuri sub semnătură privată prima instanță, fără a clarifica motivele de nulitate absolută sau relativă și fără a pune în discuția părților califica în drept a cauzelor de nulitate, presupune printr-o intuiție juridică arbitrară că ar viza condițiile de fond și de formă pentru valabilitatea testamentului, fără să le indice, pentru ca în final să pronunțe soluția de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulității testamentelor.
Totodată, s-a reținut că prima instanță a tratat instituția nulității testamentelor într-o manieră generală, fără a analiza și califica în concret susținerile reclamanților ce converg a fi interpretate, a viza încălcarea formalităților speciale de valabilitate a testamentelor olografe prevăzute de dispozițiile art. 859 Cod civil.
Referitor la capătul de cerere formulat de reclamanți având ca obiect constatarea nulității certificatelor de moștenitor, s-a reținut că situația juridică este identică cu cea a abordării testamentelor, reclamanții neindicând nici măcar numărul sub care acestea au fost autentificate.
Că în aceste condiții, instanța a procedat în aceeași manieră, tratând și această problematică de drept în același registru general-abstract, fără a individualiza aceste înscrisuri și fără a pune în discuția părților cauzele de nulitate care ar putea conduce la anularea acestora și temeiul juridic pe care reclamanții înțeleg să-și întemeieze acest petit.
Împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs pârâții, - și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod pr. civilă raportat la prevederile art. 112 pct. 3 și 4 Cod pr. civilă, cu trimitere și la prevederile art.129 alin. 5 și 6 Cod pr. civilă, art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, raportat la art. 924-928 Cod civil și art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă raportat la art. 948 Cod civil și art. 172 -184 Cod pr. civilă.
Au susținut că decizia Tribunalului Dolj este afectată de nelegalitate, deoarece în mod greșit această instanță a desființat sentința apelată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Au arătat că prima instanță a cercetat fondul cauzei în raport de investirea făcută de către reclamanta, care a stabilit obiectul cererii de chemare în judecată cu prilejul interogatoriului luat în ultima rejudecare.
Că, motivele de fapt pentru fiecare capăt de cerere formulat de reclamantă sunt exprimate atât în cererea de chemare în judecată, cât și în precizările de acțiune pe care instanța de fond le-a observat și le-a avut în vedere la soluționarea cauzei.
Au mai arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu s-a făcut o motivare în drept a cererilor formulate de reclamantă, câtă vreme au fost indicate principiile de drept pe care acestea s-au fundamentat.
Recurenții au mai criticat decizia tribunalului și prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod pr. civilă, susținând că instanța de apel a concluzionat greșit că prima instanță nu s-a pronunțat și nu a motivat soluția dată asupra cererii cu privire la caducitatea testamentelor.
Au învederat că instanța de fond a examinat motivul de caducitate invocat de reclamanți, raportându-se și la alte cazuri de caducitate.
În același timp, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, susținând că s-a făcut o greșită aplicare a legii raportat la dispozițiile art. 948 Cod civil, ce reglementează materia nulității actului juridic și prevederile art. 172 - 184 Cod pr. civilă din materia înscrisurilor și verificării de scripte.
Au subliniat că, în raport de expertiza grafoscopică instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se mai impune verificarea de scripte prin comparație, sau administrarea altei expertize tehnice judiciare de specialitate.
Că în aceste condiții, soluția de desființare cu trimitere pronunțată de tribunal, bazată pe faptul că instanța de fond nu a procedat la verificarea de scripte și nu a pus în discuția părților efectuarea unei expertize tehnice judiciare de specialitate, este nelegală.
Recurenții au mai susținut că nu era necesar ca instanța de fond să pună în discuția părților toate cauzele de nulitate ale certificatelor de moștenitor, întrucât reclamanții au solicitat anularea certificatelor de moștenitor doar ca o consecință a constatării nulității testamentelor, pentru motivul neîndeplinirii formalităților de validitate prevăzute de art. 859 Cod civil și ca o consecință a constatării caducității acelorași testamente.
Au solicitat admiterea recursului și în teză principală, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar într-o teză subsidiară, au solicitat modificarea deciziei Tribunalului Dolj, în sensul de a fi respins apelul declarat de reclamanți și de a fi menținută sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Deși, prin criticile formulate în recurs recurenții nu fac trimitere expresă la dispozițiile art. 297 Cod pr. civilă, prin toate argumentele pe care le aduc în susținerea recursului insistă asupra nelegalității săvârșită de Tribunalul Dolj, ca urmare a admiterii apelului și trimiterii spre rejudecare la prima instanță, în condițiile în care aceasta a cercetat pe fond litigiul dedus judecății.
Examinând susținerile recurenților pârâți prin prisma dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, Curtea constată că soluția adoptată de tribunal a fost pronunțată cu aplicarea greșită a acestor prevederi legale.
În conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, nici una din acestea nefiind incidentă în cauză.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze expres menționate în art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil consacrat în art. 21 din Constituție, în acord cu dispozițiile art. 6 din CEDO.
Prima ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, se referă la greșita soluționare a litigiului pe excepție, ceea ce are drept efect neanalizarea fondului raportului juridic dedus judecății.
În speță, prima instanță a intrat în cercetarea fondului, în condițiile în care a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta și continuată de moștenitorii acesteia, expunând argumentele de fapt și de drept pe care și-a fundamentat soluția.
Din considerentele sentinței civile nr.3626/12 martie 2008 Judecătoriei Craiova, rezultă că prima instanță a analizat acțiunea precizată în raport de investirea făcută de către reclamantă, pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere.
Faptul că prima instanță a făcut o motivare succintă a hotărârii pronunțate, nu poate echivala cu o neexaminare a cauzei pe fond, așa cum a reținut Tribunalul Dolj și nu atrage incidența dispozițiilor art.297 alin. 1 Teza I Cod pr. civilă.
În situația în care tribunalul aprecia că se impun lămuriri cu privire la unele aspecte legate de cererile formulate de reclamanta, însușite de moștenitori, sau că anumite aspecte ce țin de fondul cauzei nu au fost pe deplin tranșate, putea ca instanță devolutivă să administreze noi probatorii în condițiile art. 292 și 295 Cod pr. civilă și ulterior prin soluția pronunțată, să suplinească motivarea făcută de instanța de fond sau dimpotrivă, să o înlocuiască.
Nici cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă nu este incidentă în cauză, soluționarea acțiunii fiind făcută în condiții de procedură completă cu părțile aflate în litigiu.
Față de considerentele arătate, Curtea constată că Tribunalul Dolja făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă și ca o consecință, în mod greșit a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, a împiedicat examinarea criticilor formulate prin motivele de apel și a determinat o necercetare a fondului căii de atac, fiind incidente dispozițiile art.312 alin. 5 Cod pr. civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art.304 pct. 9 Cod pr. civilă, recursul declarat de pârâți este fondat și urmează a fi admis.
Va fi casată decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul va avea în vedere motivele de apel așa cum au fost formulate, dar și susținerile formulate în recurs de către pârâți, susțineri ce vizează fondul cauzei, ce nu se impun a fi examinate de C în raport de soluția pronunțată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții pârâți -, -- și, împotriva deciziei civile nr.85 din 06 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe - Tribunalul Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
28.05.2009
Jud.apel
St.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu
