Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 673/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.673
Ședința publică de la 21 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 20 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect servitute.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns procurator, pentru recurenta reclamantă, reprezentată de avocat și intimata pârâtă, reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că avocat, apărător ales al intimatei pârâte, a depus întâmpinare și împuternicire avocațială din 20.04.2009.
Instanța a procedat la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinare către avocat, pentru recurenta reclamantă.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a depus împuternicire avocațială nr.121 din 21.05.2009 și un set de copii de pe planșe fotografice, arătând că a observat întâmpinarea și nu solicită amânarea cauzei, în acest sens.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs invocate în scris, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, la Tribunalul O l t; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței civile atacate. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimata pârâtă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față:
1. Prin sentința civilă nr. 2144/12.05.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, a fost confirmat în parte raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză de expert de specialitate în ceea ce privește stabilirea servituții comune de trecere în suprafață de 182,04 mp.
S-a admis în parte acțiunea reclamantei împotriva pârâtei.
S-a admis în parte cererea pârâtei, respectiv capătul 2 din cererea introductivă (dosar nr- conexat la dosarul -).
S-a stabilit servitutea comună de trecere în suprafață de 182,04 mp. având o lățime de 3,50. la stradă (- -), o lungime de 13.(până la robinetul pârâtei ) și în continuare până la construcția de zidărie (WC) proprietatea reclamantei, conform schiței -anexă la raportul de expertiză.
A fost respins capătul 1 din cererea pârâtei cu privire la ieșirea din indiviziune asupra terenului intravilan în suprafață de 528 mp. aferent construcțiilor, situate în-(A și B) și capătul 2 prin care s-a solicitat stabilirea punctelor convenționale care despart proprietățile părților ca și linie de hotar, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca aceasta să fie obligată să respecte dreptul de folosință comună asupra terenului aflat în devălmășie și folosință comună, de acces din- B cu o lățime la stradă de 5,5. și o lungime în adâncime de 26. cu destinație de servitute de trecere pentru ambele părți, motivându-se că a dobândit casa de locuit și terenul aferent conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1949 din 23 octombrie 1981, preluând situația de fapt existentă deja în teren de peste 20 de ani, folosind terenul în modalitatea mai sus arătată prin servitutea de trecere până în acest an, când pârâta și-a manifestat intenția de a îngrădi dreptul de acces.
Separat, prin cererea înregistrată sub nr-, pârâta reclamantă a solicitat ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 528 mp. situat în- A și B aferent construcțiilor pe care ambele părți le au în proprietate cu crearea unei servituți de trecere pe lungimea terenului în folosul fiecărei părți.
S- arătat că întregul imobil a fost cumpărat în indiviziune de părinții săi cu familia în 1971, iar în 1981 între mama sa și cealaltă coproprietară, s-a încheiat un act de partaj voluntar prin care s-au înțeles să iasă din indiviziune asupra casei de locuit rămânând în continuare în indiviziune cu privire la teren, cele două coproprietare fiind în bune relații de vecinătate și prietenie până la data de 23 octombrie 1981 când, înstrăinează proprietatea sa reclamantei pârâte, când relațiile s-au deteriorat generând numeroase discuții și, în final, promovarea acțiunii de ieșire din indiviziune asupra terenului.
La termenul din 6.09.2007, în temeiul art. 164 al.1 cod procedură civilă, s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul civilă -, între aceste cauze existând o strânsă legătură care necesită soluționarea împreună.
După administrarea probelor în cauză, cercetare la fața locului, probe testimoniale și expertize s-a confirmat în parte raportul de expertiză întocmit de expert și s-a stabilit o servitute comună de trecere în suprafață de 182,4 mp pe traseul folosit anterior și o lățime de 1. fiind respinsă cererea de ieșire din indiviziune, întrucât partajarea terenului este imposibilă, dat fiind amplasamentul construcțiilor proprietatea ambelor părți.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta reclamantă, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe baza unui raport de expertiză nul efectuat cu încălcarea obligațiilor de încunoștințare scrisă a părților și care a condus la soluția greșită a respingerii cererii de ieșire din indiviziune, avându-se în vedere că există posibilitatea practică de separare a celor două proprietăți.
2. Prin decizia civilă nr. 20 din 26.01.2009, Tribunalul Olta admis apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva sentinței civile nr. 2144/12.05.2008, pronunțată de Judecătoria Caracal, în dosarul nr-, a schimbat sentința în sensul că a omologat raportul de expertiză, a admis cererea pârâtei și a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului de 528 mp. situat în C- A și B, astfel:
Lotul nr.1 s-a atribuit reclamantei, care a primit suprafața de 295,875 mp. compusă din 3 suprafețe identificate conform expertului; a - 19,8. x 12 = 237,60 mp. cu vecini la N-, la E- comună nouă(servitutea de trecere); S-, la V- G; b - 5,5 x 5,94. = 32,67 mp. cu vecinătăți la N- comună nouă, la E-, la -, la V- și c - 4,5. x 5,69. = 25,605 mp. cu vecini la N-, la - comună nouă; la S- comună nouă, la V-.
Lotul nr.2 s-a atribuit pârâtei care a primit suprafața de 288,215 mp. compusă din 3 suprafețe conform raportului de expertiză, astfel; a - 12,5 x 12. = 150 mp. cu vecini la N- str.- -, la E- comună nouă, la S-, la V- G; b- 12,63. x 7,5. = 94,725 mp. cu vecini la N-, la E- și comună nouă, la S- N, la V- G și c - 38,99. x 4,5. = 43,49. cu vecini la N- str.- -, la E-, la și V-.
S-a stabilit servitute comună de trecere astfel:
În favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâtei pe latura de est - vecin N - pe direcția N-S începând de la strada - - - pe o lățime de 2. până în pct.4 din raportul de expertiză și schița anexă la raportul de expertiză - fila 62.
S-a instituit servitute de trecere în favoarea pârâtei pe terenul reclamantei începând cu pct.4 - în continuare pe direcția N-S cu lățimea de 2. până la distanța de 5,94. de proprietatea vecină de la Sud - N. și din acest punct, pe direcția E-V pe o lungime de 5,5. și lățime de 2. până la proprietatea pârâtei - suprafața de 94,725 mp.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile la fond și în apel.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La termenul din 14 octombrie 2008, instanța de apel a încuviințat solicitarea ambelor părți, respectiv a apelantei pârâte cât și a intimatei reclamantei pentru întocmirea unei alte expertize în specialitatea topografie, stabilindu-se de comun acord și obiectivele lucrării, desemnându-se prin acordul părților expertul.
Expertul a depus raportul de expertiză, ulterior la obiecțiile apelantei și o completare la raportul de expertiză, iar la termenul de azi, ambele părți au declarat că își însușesc concluziile raportului de expertiză, apelanta declarând de asemenea că este de acord ca noua servitute de trecere să aibă o lățime de 2. cu condiția ca această cale de acces să fie amplasată pe hotarul din partea de est cu, astfel încât să nu se mai treacă pe sub ferestrele sale amplasate la o înălțime joasă de aproximativ 85 cm.
În raport de această împrejurare, s-a omologat raportul de expertiză întocmit în apel și s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului în suprafață de 528 mp. atribuindu-se în lotul intimatei reclamante, suprafața de 295,875 mp., iar în lotul apelantei pârâte, suprafața de 288,215 mp., fiecare din cele două suprafețe fiind la rândul lor compuse din câte trei suprafețe mai mici, astfel cum au fost individualizate în răspunsul la obiecțiile formulate de apelanta pârâtă - fila 59 dosar apel și în schița anexă la raportul de expertiză - fila 62.
S-a instituit o servitute comună în folosul ambelor părți pe toată lungimea terenului pe o lățime de 2. pe lângă proprietatea familiei pe terenul proprietatea apelantei, după care în continuare în adâncimea terenului, pe terenul proprietatea intimatei reclamante, în favoarea apelantei pârâte pentru a permite accesul acesteia la construcțiile din adâncimea curții din vecinătatea sudică cu
3. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs intimata reclamantă, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt în esență următoarele: instanța de apel, în condițiile în care a schimbat sentința și a admis integral cererea pârâtei, nu s-a mai pronunțat în nici un fel pe cererea reclamantei, nici in considerente nu se regăsește vreo motivare in acest sens, fiind menținut în același timp restul disp. sentinței, deși cererea reclamantei nu viza o sistare a indiviziunii, astfel că cele două cereri se exclud reciproc; modul de soluționare a cererii de ieșire din indiviziune este nelegal, instanța s-a pronunțat pe mai mult decât s-a cerut, a dispus ieșirea din indiviziune asupra unei suprafețe mai mari, iar terenul nu s-a evaluat, deși s-au stabilit două loturi fizice inegale, la cote egale; in mod greșit instanța de apel a stabilit nulitatea raportului de expertiză realizat în primă instanță, în condițiile în care cel de-al doilea expert nu a convocat legal părțile și nici nu a identificat, spre deosebire de primul, toate construcțiile aflate pe teren (conducte, alei, cămine, plantații); în aceste condiții, în mod greșit tribunalul nu a analizat dacă este posibilă sistarea indiviziunii asupra terenului și nu a ținut seama de memoriul tehnic întocmit cu ocazia partajului voluntar asupra construcției din anul 1981; așadar, lățimea căii de acces stabilită de instanța de apel este de natură să-i îngrădească grav exercitarea dreptului său de proprietate, astfel că în mod greșit s-a consemnat că reclamanta ar fi renunțat la refacerea raportului de expertiză, respectiv la obiecțiunile formulate, având în vedere împrejurarea că în primă instanță s-a stabilit lățimea căii comune de acces de 3,5.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Invocă în drept, cazurile de recurs prev. de art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
S-au depus: taxă timbru, împuternicire avocațială, planșe fotografice.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate. Arată că instanța de apel a consemnat corect susținerile părților și că s-a făcut o aplicare corespunzătoare a disp. legale potrivit cărora, nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune. În ceea ce privește suprafața împărțită a arătat că aceasta corespunde realității fiind rezultat al măsurătorilor și că recurenta nu a fost prejudiciată, întrucât a primit o suprafață mai mare. De asemenea, arată că în mod corect s-a stabilit un drept reciproc de servitute de trecere.
Recursul este fondat și se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În primă instanță, judecătoria a admis în parte acțiunea reclamantei având ca obiect recunoașterea dreptului de folosință comună și restabilirea unei căi de acces pe terenul coproprietatea părților potrivit folosinței îndelungate și nestingherite a imobilului în acest mod spre calea publică și în parte acțiunea pârâtei, respingând cererea pârâtei având ca obiect ieșirea din indiviziune.
Or, prima instanță nu a procedat la sistarea indiviziunii asupra terenului în litigiu, pornind de la constatarea că nu este posibilă împărțirea în natură acestuia, în raport cu suprafața, dimensiunile, configurația și amplasamentul actual al construcțiilor. În ceea ce privește terenul liber de construcții de 182,04 mp, asupra căruia s-a stabilit că se exercită în continuare dreptul de proprietate comună pe cote părți de către reclamantă și pârâtă, instanța a stabilit destinația acestuia pentru exploatarea nestingherită și în egală măsură a construcțiilor aflate în proprietate exclusivă de către cele două părți, respectiv aceea de cale de acces spre calea publică în folosință comună.
Este improprie folosirea termenului de servitute de trecere, de vreme ce asupra întregului teren, deci inclusiv asupra terenului neocupat de construcții identificat de 184,02 mp, se exercita un drept de proprietate in modalitatea proprietății comune pe cote părți de către reclamantă și pârâtă, nefiind două imobile distincte aflate în vecinătate și cu doi stăpâni diferiți, din care unul să aibă situația obiectivă a locului înfundat.
Or, servitutea este o sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil avand un alt stăpân, potrivit art. 576 Cod civil.
În apel, tribunalul a schimbat sentința, a admis cererea de ieșire din indiviziune, a stabilit de aceasta data un drept de servitute de trecere reciproc in favoarea fiecărei părți pe terenul atribuit în proprietate exclusivă celeilalte părți, nu a schimbat soluția în ceea ce priveste cererea reclamantei ci a păstrat-o, de vreme ce a dispus menținerea restului dispozițiilor sentinței. Or, restul dispozițiilor sentinței se referă la soluția dată în cererea reclamantei având ca obiect restabilirea unei cai de acces pe terenul coproprietate a părților aflat în indiviziune și folosință comună cu această destinație, de la dobândirea in coproprietate din anul 1971 și ulterior partajului voluntar din anul 1981, ce a fost autorizat numai în ceea ce privește construcția.
Așa cum s-a arătat în precedent, cele două cereri se exclud reciproc și nu pot fi admise în același timp, având în vedere obiectul acestora, interesul urmărit de fiecare dintre părți și cel puțin împrejurarea că la debutul procesului reclamanta era coproprietară terenului indiviz cu acces la calea publică reclamând doar chestiuni legate de împrejurarea că celălalt coproprietar tinde prin diverse mijloace să-i îngrădească nejustificat dreptul de folosință a căii de acces, iar după soluționarea apelului se vede în situația de a fi proprietara exclusivă a unui loc înfundat, fie și cu drept de servitute de trecere pe terenul pârâtei, dar pe un teren cu o lățime și mai mică, aceasta din urmă având în schimb, acces direct la calea publică. În același timp, dreptul de trecere instituit în favoarea pârâtei nu este o adevărată servitute de trecere în sensul art.616 și urm. Cod civil.
Această contradicție existentă între cele două soluții din dispozitivul hotărârilor pronunțate în cauză, nu este lămurită nici în considerentele deciziei pronunțate în apel, în cuprinsul acestora nu se motivează în vreun fel menținerea restului dispozițiilor sentinței, dispoziții care se referă evident la soluția dată acțiunii reclamantei.
Procedând în modul arătat mai sus, tribunalul a pronunțat o soluție contradictorie care nu poate fi modificată și asupra căreia nu se poate exercita controlul judiciar, fiind incident cazul de recurs de casare prev. de art. 304 pct. 5 și de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 3 teza finală și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru ca părțile să nu fie lipsite de un grad de jurisdicție.
În rejudecare, pentru o justă soluționare a cauzei, instanța de apel va pune în discuția părților incidența în cauză a disp. art. 6 alin. 6 din Legea 50/1991 republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, potrivit cărora "Certificatul de urbanism se emite, potrivit legii, și în vederea concesionării de terenuri, a adjudecării prin licitație a proiectării lucrărilor publice în faza "Studiu de fezabilitate" și pentrucereri în justițieși operațiuni notariale privind circulația imobiliarăatunci când operațiunile respective au ca obiect împărțeliori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcții, precum șiconstituirea unei servituți de trecere cu privire la un imobil.Operațiunile juridice menționate se efectuează numai în baza certificatului de urbanism, iar nerespectarea acestor prevederi se sancționează cu nulitatea actului".
Având în vedere prioritatea în examinare acestui motiv de recurs și soluția de casare cu trimitere care s-a impus pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție, apare inutilă analizarea celorlalte motive de recurs și a apărărilor intimatei cuprinse în întâmpinare, ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 20 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul O l
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./19.06.09
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Costinela Sălan, Paraschiva Belulescu
