Anulare act. Decizia 859/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 859
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Municipiul P,-, jud. P, prin procurator, domiciliat în P,-.4E scA.8.34 jud. P, împotriva deciziei nr. 44/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în P,-, jud. P și SC SA P, cu sediul în P,-, --parter, jud.
Recurs timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanțelor seriile nr. -/13.11.2007 și respectiv nr. -/19.11.2009, anulate de instanță la filele 25-26 dosar și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind lăsată la ordine față de cererea de amânare fără discuție formulată de procurator pentru recurentul-reclamant, au răspuns: procurator pentru recurentul-reclamant și intimata-pârâtă, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, în substituire pentru avocat din cadrul aceluiași barou, lipsind intimata-pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la legitimarea procuratorului, constatând că acesta are studii superioare juridice și este încadrat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova - legitimație nr. 076.
Procurator pentru recurentul-reclamant, reiterează cererea pentru care a solicitat cauza la amânare, în sensul că deși a depus la dosar cerere prin care solicita expres comunicarea tuturor actelor de procedură la adresa din procură, instanța nu a dat curs unei atare cereri, neavând cunoștință de prezentul termen decât datorită faptului că a avut accidental de efectuat anumite demersuri judiciare și a aflat în dimineața ședinței că pe rolul instanței se află prezentul recurs.
Învederează că solicită amânarea pricinii deoarece intenționează să depună testamentul autentificat prin care se face dovada că moștenitorul testamentar al defunctei este recurentul.
Avocat pentru intimata-pârâtă apreciază procedura legal îndeplinită, prezența procuratorului recurentului-reclamant în instanță acoperind orice eventual viciu.
Curtea, având în vedere cererea de amânare formulată de procuratorul recurentului-reclamant, motivată pe necesitatea depunerii unui testament, în baza art. 156 alin.1 Cod proc.civilă apreciază că este neîntemeiată și o respinge ca atare, constatând că prin cererea depusă la registratura instanței la data de 2.11.2009, aflată la fila 32, formulată de procuratorul recurentului-reclamant, acesta a solicitat eliberarea unor copii xerox de pe anumite file ale dosarului, precizând în mod expres termenul din 9.11.2009, împrejurare față de care se infirmă susținerea sa că abia astăzi a avut cunoștință de termenul acordat. Totodată, Curtea constată că recursul a fost declarat la data de 21 mai 2009, reclamantul având suficient timp la dispoziție pentru depunerea tuturor actelor apreciate de acesta ca fiind necesare în susținerea căii de atac exercitată.
La solicitarea instanței, procurator pentru recurentul-reclamant arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, în temeiul art. 129 alin.5 Cod proc.civilă, ce reglementează rolul activ al judecătorului, rap.la art. 304 pct.1 Cod proc.civilă și art. 2821Cod proc.civilă, invocă și pune în discuție un motiv de nulitate de ordine publică ce afectează decizia instanței de apel, deoarece, în raport de valoarea imobilului menționat în contractul de vânzare-cumpărare nr.1193-N/4.07.1997 (fila 6-7 dosar judecătorie), hotărârea instanței de fond era susceptibilă doar de calea de atac a recursului.
Propcurator, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, declară că lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, apreciind că nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În opinia sa, apreciază că nu s-a făcut dovada legitimă a interesului promovării unei atare acțiuni.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a chemat în judecata pe pârâtele și SC SA, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1193-N/1997.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 04.07.1997, între pârâta SC SA P și pârâta s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. 1193-N, prin care cea din urmă a devenit proprietara unui apartament compus din 3 camere, hol, bucătărie, baie, casa scării, situat in P,-, cu o suprafață utilă de 83,30 mp.
A mai precizat reclamantul că pârâta deținea, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995, acest apartament în baza unui contract de închiriere, ce purta nr. -/03.05.1993, iar după încheierea contractului de vânzare-cumpărare menționat, intre Consiliul Local P și pârâtă a intervenit contractul de închiriere a suprafeței de teren de 69,66, situată, de asemenea, în P,-.
Reclamantul a mai susținut că invocă nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1193/1997, deoarece fac excepție, de la posibilitatea de a cumpăra apartamentele în care locuiesc cu chirie, chiriașii titulari sau membrii familiei lor, soț și soție, copii minori, care au dobândit sau înstrăinat o locuință proprietate personală după 1 ianuarie 1991, în localitatea de domiciliu, iar pârâta a achiziționat, anterior datei de 04.07.1997 un apartament situat în P,-, in baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3084/30.05.1997, fapt pe care l-a ascuns.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, arătând că reclamantul nu a făcut parte din contractul a cărui nulitate absolută o solicită, fapt ce aduce atingere principiului relativității efectelor convențiilor și, deasemenea, periclitează principiul securității circuitului civil, pentru că s-ar putea crede că este posibil ca oricine să poată promova o asemenea acțiune, deși nu a fost parte.
La termenul de judecată din data de 01.06.2007, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni și, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod pr. civilă, a pus în discuția părților excepția invocată, rămânând în pronunțare asupra sa.
Prin sentința civilă nr.9632/02.11.2007, Judecătoria Ploieștia admis excepția lipsei de interes invocată din oficiu și a respins acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, pentru formularea unei acțiuni în justiție, partea reclamantă trebuie să dovedească întrunirea, în același timp, a celor patru " condiții de exercitare " - afirmarea unui drept sau a unei situații juridice protejate de lege, interesul, capacitatea procesuală, precum și calitatea procesuală.
Dintre aceste condiții, referindu-se exclusiv la cea privind interesul în promovarea unei cereri de chemare în judecată, prima instanță a apreciat că aceasta nu este îndeplinită în prezenta cauză.
Astfel, a constatat, examinând cuprinsul cererii de chemare în judecată,că nu există nicio referire a reclamantului din care să rezulte că ar avea interes să promoveze o asemenea acțiune, față de care are calitatea de terț. Mai mult decât atât, nu a probat în nici un fel existența unui interes în promovarea acestei acțiuni.
Împotriva sentinței civile nr.9632/2.11.2007 a Judecătoriei Ploiești, a declarat apel reclamantul, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât, în speță, imobilul proprietatea pârâtei, ce a făcut obiectul contractului a cărui nulitate se solicită a fi constatată, a aparținut inițial numitei, al cărei moștenitor testamentar este el, reclamantul.
A mai susținut apelantul că autoarei sale nu i s-a restituit întregul imobil din-, P, deși în acest sens formulase o notificare în baza Legii 112/1995, având calitatea de chiriaș într-unul din apartamentele imobilului respectiv.
Prin decizia civilă nr.44/22.01.2009, Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul reclamantului, în baza acelorași considerente avute în vedere de prima instanță, reținând că, nici în faza apelului, reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condiției interesului.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, în care a reiterat motivele de apel.
Față de valoarea obiectului cauzei, raportat la dispozițiile art.2811Cod pr.civilă și art. 299 Cod pr.civilă, Curtea, în temeiul art.129 alin.5 Cod pr.civilă, a invocat un motiv de nulitate de ordine publică, ce vizează competența de soluționare a recursului, singura cale de atac ce se poate exercita împotriva sentinței civile nr.9632/2.11.2007 Judecătoriei Ploiești.
Examinând motivul de nulitate invocat, în raport de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Conform art.2821Cod pr.civilă și art.299 Cod pr.civilă, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv sunt date fără drept de apel, fiind supuse recursului.
În cazul în speță, prin acțiune se solicită a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1193/N/4.07.1997.
Din lecturarea cererii de chemare în judecată și a contractului de vânzare-cumpărare nr.1193/NB/4.07.1997, se reține că valoarea obiectului litigiului este sub 100.000 lei.
În aceste condiții, față de dispozițiile legale menționate, sentința civilă nr.9632/2.11.2007 a Judecătoriei Ploiești este supusă numai recursului, în competența de soluționare a Tribunalului Prahova.
Ori, în speță, Tribunalul Prahovaa judecat ca instanță de apel, în compunerea de doi judecători, prevăzută de lege pentru judecarea apelului și nu ca instanță de recurs, în compunerea de trei judecători, astfel cum se impunea în lumina dispozițiilor legale menționate, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod pr.civilă.
Față de considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct. 1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa decizia civilă nr.44/22.01.2009 a Tribunalului Prahova și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru soluționare ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Municipiul P,-, jud.P împotriva deciziei nr.44/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele, domiciliată în P, str.-,.100, jud.P și SC SA P, cu sediul în P,-, - jud.P și în consecință:
Casează decizia civilă nr.44/22.01.2009 a Tribunalului Prahova și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova, ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
--- - - - - -
GREFIER,
/VM
6 ex/11.11.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
