Anulare act. Decizia 995/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.995
Ședința publică din 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
S- luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea Romano T IV împotriva deciziei civile nr.573/01.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, - SRL, - SRL și Comisia Specială de a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
La apelul nominal făcut în ședință publică,se prezintă pentru intimații Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, consilier juridic, pentru contestatoarea Romano T IV se prezintă avocat, iar pentru intimații - SRL și - SRL se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Contestația în anulare a fost declarată în termen și este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta contestatoarei depune la dosar delegația avocațială de reprezentare și o cerere de intervenție accesorie în interesul contestatoarei, din care se comunică câte 1 exemplar cu părțile.
Reprezentanta intimaților depune la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Reprezentanta contestatoarei și a intervenientei solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și rejudecând recursul să se dispună casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților - SRL și - SRL avocat solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, reiterând pe larg întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, consilier juridic, solicită anularea contestației în anulare ca tardiv introdusă, pe fond solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată. Solicită respingerea cererii de intervenție ca inadmisibilă.
Reprezentanta contestatoarei consideră că este formulată în termen contestația în anulare.
CURTEA
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.871 la 27.07.2009 formulată de contestatoarea Romano T IV împotriva deciziei civile nr.573/01.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, - SRL, - SRL și Comisia Specială de a unor imobile care au aparținut Cultelor religioase din România, anularea hotărârii menționate mai-sus, invocându-se ca temei legal disp.art.318 alin.1 pr.civ. iar în subsidiar art.317 alin.1 pct.2 pr.civ.
In motivarea contestației s-a susținut incidența disp.art.318 alin.1 pr.civ. respectiv hotărârea dată este rezultatul unei greșeli materiale - față de împrejurarea că în speță instanța de recurs nu a observat că Episcopia Romano este titular de drepturi și obligații, acest aspect fiind o eroare care poate constitui și motiv de anulare pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică privind competența.
In acest sens s-a învederat că potrivit probelor existente la dosar (filele 25-29 dosar fond) și Episcopia Romano catolică figurează ca proprietar asupra imobilului.
Contestatoarea a mai susținut că în mod greșit instanța a obligat pârâtul Municipiul T la vânzarea apartamentelor nr.5 și 8, 10, 11, 12, 13, acordând mai mult decât s-a cerut.
S-a mai arătat că alte greșeli ale instanței au constituit reținerea aspectului că a fost proprietară tabulară, că pârâta - contestatoare nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii, că testamentul nu fost transnotat din CF 108, neobservând că dreptul de proprietate înscris în mod valabil a fost transnotat în CF 924 T în favoarea contestatoarei, că eronat s-a constatat de către instanța de recurs că s-a timbrat legal cu 21 lei când la instanța de fond taxa legală a fost de 54 lei, deci recurentele trebuiau să timbreze cu 27 lei.
In ceea ce privește incidența disp.art.317 alin.1 pct.2 pr.civ. s-a învederat că instanța de control judiciar, menținând hotărârea instanței de fond și admițând în consecință acțiunea reclamanților, a înțeles să încalce limitele investirii sale prin cadrul procesual creat de reclamanți (constatarea nulității deciziei nr.218/2004 pein care proprietari ai imobilului sunt Romano- T IV - Episcopia Romano T ), guvernat de principiul disponibilității părților, pronunțând o hotărâre ce produce efecte și în persoana Episcopiei Romano din T, care nu a fost parte în proces. S-a apreciat că limitele competenței au fost depășite prin afectarea drepturilor unui terț la proces, respectiv Episcopia Romano din T, care în mod evident era beneficiar al dispoziției contestate.
Reluând petitul 3 al cererii de chemare în judecată a susținut că prin soluționarea acestuia, instanța a depășit limitele puterii judecătorești, a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
In altă ordine de idei s-a susținut că față de temeiul de drept al petitului 3 instanța de contencios-administrativ era competentă să soluționeze cauza.
Intimații Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că motivarea acesteia sub aspectul fondului nu are relevanță întrucât această cale extraordinară de atac nu vizează chestiuni de fond iar condițiile de admisibilitate prev. de art.317 și 318.pr.civ. nu sunt întrunite în speță.
S-a mai susținut că această cale a contestației în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art.317 pr.civ. (necompetență sau vicii, vizând procedura citării) și art.318 pr.civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, și nu în contestația în anulare (Curtea Supremă de Justiție - Secția de contencios Administrativ - dosar nr.1182/2002).
Mai mult, omisiunea cercetării unuia din motivele de casare poate fi invocată pe calea contestației în anulare speciale, doar în ipoteza admiterii recursului numai în parte și nu atunci când recursul a fost admis în totalitate (Curtea Supremă de Justiție - Secția de Contencios Administrativ - dosar nr.1799/1999).
Intimata Comisia Specială de a unor imobile care au aparținut Cultelor religioase din România prin întâmpinare a susținut competența secției de contencios administrativ în soluționarea cauzei, însușindu-și punctul de vedere exprimat în opinia separată la hotărârea atacată.
Intimatele - SRL și - SRL au solicitat respingerea contestației în anulare invocând excepția tardivității formulării acesteia (excepție însușită și de intimații Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T prin Primar prin scriptul de la fila 55).
De asemenea, intimatele au susținut inadmisibilitatea contestației în anulare în raport de disp.art.317 și 318.pr.civ., motivele invocate neîncadrându-se în cele reglementate de prevederile legale sus-menționate.
Referitor la excepția tardivității invocată în cauză apreciază a fi nefondată, văzând disp.art.319 alin.1 teza II.
In consecință, examinând contestația în anulare în raport de disp.art.317 pct.2 și 318 teza I pr.civ. Curtea constată că este nefondată pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, referitor la motivul prev. de art.317 pct.2 pr.civ. constată că nu are incidență.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia necitarea Episcopiei Romano reprezintă și încălcare a normelor de ordine publică privitoare la competență, nu poate fi primită, aceasta neîncadrându-se în cazul strict prev. de disp.art.317 pct.2 pr.civ.
la doctrina și practica judiciară a CEDO, precum și a art.1 la Protocolul 1 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu-și găsesc aplicabilitate raportat la motivul de admisibilitate al contestației în anulare invocat.
In altă ordine de idei, în cazul în speță, Episcopia Romano catolică nu este titular de drepturi și obligații în prezentul litigiu.
Faptul că OUG nr.94/2000 pusă în aplicare prin legea nr.501/2002, prevede că cererile adresate Comisiei Speciale de a unor imobile care au aparținut Cultelor religioase din România "se vor înainta prin forul ierarhic tutelar" în speță, Episcopii, nu echivalează cu existența vreunui drept de proprietate asupra imobilelor revendicate de parohiile subordonate acestora.
Dacă ar fi fost consultat CF 924 T, s-ar fi putut observa că în foaia de proprietate de sub B1 apare drept unic proprietar " Romano- Circ.IV și nicidecum Episcopia Romano ".
Mai mult, în ipoteza în care Episcopia Romano catolică ar fi fost titular de drepturi, contestatoarea putea uza de disp.art.64-66.pr.civ. privind arătarea titularului dreptului.
Prin urmare, motivul invocat nu este incident.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia instanța de contencios administrativ era competentă să soluționeze cauza, de asemenea nu poate fi primită în raport de disp.art.317 alin.1 pr.civ. motivul prevăzut de articolul sus-menționat înscriindu-se în perimetrul normelor cu privire la competența instanțelor judecătorești, nu al celor de organizare, judecătorească, iar acest motivul al contestației este condiționat de ceea ce precizează art.317 alin.1 în fine, anume dacă el nu a putut fi invocat pe căile ordinare de atac. Or, în speță, acest motiv a fost invocat în toate ciclurile procesuale.
Referitor la situația prev. de art.318 teza I pr.civ. - dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, Curtea constată că nu are corespondentă întrucât din analiza susținerilor contestatoarei în motivarea contestației rezultă că noțiunea de "greșeală materială" a fost interpretată extensiv, cu ignorarea textului legal, text care are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural.
Eroarea materială evidentă trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecării, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor (așa cum tinde contestatoarea prin întreaga argumentație), contestația în anulare neconstituind un mijloc de reformare a hotărârii atacate.
Această cale de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută ci pentru motivele expres prevăzute de dispozițiile legale în materie. Eroarea trebuie să fie evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății (exemplu; respingerea greșită a unui recurs ca tardiv).
In orice caz, textul nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, ceea ce ar putea semnifica "netemeinicia", nu însă o "greșeală materială" de natură să justifice calea extraordinară de atac.
Din examinarea argumentelor contestatoarei în susținerea tezei Iad isp.art.318 pr.civ. se constată că aceasta tinde la reaprecierea întregului probator administrat și în consecință la reformarea hotărârii împotriva căreia a declanșat calea de atac a contestației în anulare.
Prin urmare, necitarea Episcopiei Romano, aspectele vizând succesiunea, acceptarea moștenirii, testamentul, transnotările în CF, modul de apreciere a taxei de timbru nu se încadrează în disp.art.318 teza I pr.civ. neconstituind "erori materiale" în accepțiunea textului menționat.
Referitor la susținerea că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut, Curtea apreciază că în această cale de atac este inadmisibilă, ea putând fi invocată eventual în cadrul unei cereri de revizuire.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, văzând disp.art.317 alin.1 pct.2 pr.civ. și art.318 teza I pr.civ. va respinge prezenta contestație în anulate ca fiind nefondată.
In cauză s-a formulat o cerere de intervenție accesorie din partea Episcopiei Romano T, care va fi respinsă - consecință a respingerii contestației în anulare formulată de Romano T IV în interesul căreia a fost făcută.
In baza art.274 pr.civ. va fi obligată contestatoarea să plătească intimatelor - SRL și - SRL suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Romano T IV împotriva deciziei civile nr.573/01.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, - SRL, - SRL și Comisia Specială de a unor imobile care au aparținut Cultelor religioase din România.
Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Episcopia Romano
Obligă contestatoarea să plătească intimatelor - SRL și - SRL suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.23.11.2009
Dact.GK/2 ex./2.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.;
Inst.rec.jud.;;
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor, Carmina Orza
