Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 966/R-CM

Ședința publică din 19 Mai 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător

JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu

JUDECĂTOR 3: Florinița

Grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.51/CM din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta-reclamantă Acea și avocat pentru intimata-pârâtă Pitești, în baza delegației de substituire a domnului avocat, emisă de Baroul Prahova, lipsind ceilalți recurenți-reclamanți și intimatul-reclamant.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus concluzii scrise din partea recurenților-reclamanți.

Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar concluzii scrise.

Recurenta-reclamantă Acea și apărătorul intimatei-pârâte, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Recurenta-reclamantă Acea, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fiind îndeplinite condițiile art.166 din Codul Muncii și art.46 din al societății intimate.

Apărătorul intimatei-pârâte Pitești, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.

Arată că cele două plăți compensatorii, una potrivit Planului Social și una potrivit Contractului colectiv de muncă nu se cumulează.

Precizează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Constată că, la data de 10 iunie 2008, reclamanții, Acea, și au chemat în judecată pe pârâtele și, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, respectiv la plata indemnizației minime de concediere prevăzută de art.46 din contractul colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții arată că au fost salariații celor două pârâte și nu au beneficiat de dispozițiile art.46 din contractul colectiv de muncă, respectiv de indemnizațiile de concediere prevăzute de acest text din contractul colectiv de muncă.

În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.51/CM din 15 ianuarie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Acțiunea formulată de ceilalți reclamanți împotriva pârâtei a fost respinsă ca nefondată.

S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că reclamantul nu a fost angajatul pârâtei, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetul de muncă, situație în care acțiunea acestuia a fost respinsă.

Referitor la acțiunea formulată de ceilalți reclamanți, s-a reținut că aceștia au solicitat obligarea pârâtei la plata și a indemnizației de concediere prevăzută de art.46 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.

Prin acest contract colectiv de muncă s-a stabilit că la concediere, din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul plătește în funcție de vechimea acestuia o indemnizație minimă de concediere.

La art.46 (3) din același contract s-a stabilit că prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.

La data de 18 aprilie 2006, reprezentanții celor două sindicate și reprezentanții patronatului au elaborat Planul Social privind etapa de restructurare iulie 2006 și măsurile care o însoțesc, precizând la pct.2 plățile compensatorii pe care societatea le va plăti salariaților în funcție de vechimea în muncă.

Ulterior, la 21 septembrie 2006, aceleași părți au încheiat un la acest Plan Social, în care se menționează că voința comună a părților a fost de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza lor Sociale cu cele acordate în baza art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții.

Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Instanța de fond nu a avut în vedere că potrivit art.46 din contractul colectiv de muncă, pct.4, "prevederile domeniului vizat se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți".

Se menționează că în art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sunt prevăzute cuantumurile minime ale indemnizației de concediere în funcție de vechimea salariatului concediat, iar alin.2 prevede că domeniul concedierii din motive neimputabile salariatului se completează cu prevederile Planului Social însușit de părți.

Art.243 din Codul Muncii și art.30 din Legea nr.130/1996 prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie și neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract atrage răspunderea celor vinovați.

Faptul că s-au întocmit e la Sociale prin care se interpretează dispozițiile din acestea și după ce s-au efectuat concedierile, nu poate fi luat în considerare de instanță, deoarece aceste acte nu au fost depuse la și Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă A, nefiind îndeplinite dispozițiile art.70 din contractul de muncă.

Se arată de asemenea că în contractul colectiv de muncă unic la nivel național se prevăd dispoziții referitoare la procedura modificării, în art.5 stabilindu-se că orice modificare va face obiectul unei negocieri care, ca și încheierea contractului, va fi comunicată organului competent, devenind aplicabilă de la data înregistrării sau data convenirii de către părți.

În cel de-al doilea motiv de recurs se arată că instanța nu și-a manifestat rolul activ în soluționarea justă și echitabilă a cauzei, nu a stabilit situația reală de fapt, întrucât nu a luat în considerare înscrisurile existente la dosar, și anume copiile după carnetele de muncă, potrivit cărora activitatea reclamanților încetase la data când se invoc dispozițiile Planului Social.

Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

În drept, au fost invocate ca temei legal dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.

Recursul declarat de reclamanți este nefondat.

Din actele aflate la dosar, și anume copiile după carnetele de muncă ale reclamanților, rezultă că încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora s-a făcut prin concedieri efectuate în tranșe, din motive ce nu țin de persoana salariatului.

Art.46 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, modificat prin actul adițional înregistrat la A sub nr-, precum și cel încheiat pe anul 2006, stabilește drepturile bănești ce se vor acorda salariaților în astfel de concedieri, printr-o indemnizație de concediere ce se acordă în funcție de vechimea îndeplinită și care nu poate avea un cuantum mai mic decât un salariu mediu net, două salarii medii nete, trei salarii medii nete, respectiv patru salarii medii nete.

În funcție de această indemnizație minimă de concediere ce nu poate avea cuantumul mai mic decât al unui salariu mediu net dacă se îndeplinește condiția de vechime, la art.46 alin.2 din contractul colectiv de muncă s-a prevăzut ca stabilirea valorii exacte a acestei indemnizații să se facă prin negociere cu sindicatul.

Drept urmare, s-au întocmit Sociale pentru fiecare din tranșele de restructurare, care au completat numai sub aspectul stabilirii valorii efective a indemnizației de concediere și a termenului de plată prevederile art.46 din contractul colectiv de muncă.

Astfel, acordul privind prima etapă de restructurare încheiată în baza art.46 alin.3 din contractul colectiv de muncă stabilește valoarea efectivă a indemnizației de concediere la 10.631 lei net, 15.946,5 lei net, 19.900 lei net pe perioade de vechime, precum și termenul de efectuare a plății.

Rezultă astfel că prin acest acord sunt detaliate condițiile concrete de plată a drepturilor bănești acordate prin negocieri la concediere, fie că sunt denumite indemnizație de concediere sau plăți compensatorii.

Aceleași elemente vizând plata efectivă a drepturilor bănești la concediere sunt fixate și pentru a doua etapă de restructurare prin Planul Social încheiat la data 18 aprilie 2006.

Prin chiar Sociale care au reglementat concedierile colective s-a stabilit în mod expres că pachetele financiare cuprinse în Sociale nu se cumulează cu plățile compensatorii prevăzute de art.46 din contractul colectiv de muncă.

Pe de altă parte, în ul la Planul Social întocmit se precizează clar că voința comună a părților la data semnării lor Sociale a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite în baza art.46 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate prin aceste Sociale cu cele acordate în baza contractului colectiv de muncă.

Ca urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că indemnizația de concediere și plățile compensatorii nu se cumulează, acestea din urmă constituind, în realitate, lichidarea sau stabilirea valorii exacte a indemnizației de concediere.

De altfel, instanța de fond a dat eficiență și interpretării făcută de părțile contractului colectiv de muncă prin amendamentul din 21 septembrie 2006, după intenția comună a acestora.

Recursul declarat împotriva sentinței instanței de fond apare astfel nefondat și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr.51/CM din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul și pârâta " " Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

2 ex./21.05.2009

Jud.fond:

Președinte:Nicoleta Simona Păștin
Judecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Florinița

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 966/2009. Curtea de Apel Pitesti