Pretentii civile. Speta. Decizia 967/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 967/R-CM
Ședința publică din 19 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Florinița
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.86/CM din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la prima strigare, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței s-a depus la dosar cerere formulată de intimatul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, prin care se solicită comunicarea motivelor de recurs în vederea formulării apărării. Partea a depus însă și întâmpinare.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare efectuată la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Curtea, constatând că intimatul-chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării și a depus la dosar întâmpinare, respinge cererea prin care solicită comunicarea motivelor de recurs în vederea formulării apărării.
Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. cererea înregistrată la data de 16.06.2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, au chemat în judecată pe pârâții Școala Colibași, Centrul Bugetar Grup Școlar Colibași și Orașul, prin primar, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute în art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare și la plata pe ultimii 3 ani anteriori introducerii acțiunii a diferențelor de drepturi salariale actualizate în raport de rata inflației.
În motivarea acțiunii se arată că potrivit art. 50 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Așa cum prevede art. 50 alin. 1 din lege, există tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, care stau la baza calculării drepturilor salariale ale personalului didactic din învățământul preuniversitar și sunt prevăzute în anexele nr.OG 11/2007. Dar pe lângă aceste tranșe de vechime stabilite de lege, există și cele trei tranșe suplimentare de vechime la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, dar care nu sunt aplicate în sistemul de învățământ preuniversitar.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. În acest fel, dacă nu se aplică această creștere a coeficientului de ierarhizare la prima dintre cele trei tranșe de vechime suplimentare, toate drepturile salariale stabilite ulterior sunt greșit calculate.
Salarizarea personalului didactic din învățământ se face potrivit dispozițiilor Legii nr. 128/1997, astfel că trebuie respectat și art. 50 alin. 1 și 2 deoarece nu a fost abrogat prin niciun alt act normativ.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 și art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003.
Prin întâmpinare, pârâtul Orașul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, în sensul art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată de către consiliul județean cu avizul inspectoratului școlar județean, iar potrivit Legii nr. 338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean.
A susținut că Orașul nu face decât să finanțeze cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate, obligație pe care și-a îndeplinit-
Pârâtul Orașul a depus la dosarul cauzei și o cerere de chemare în garanție a Județului A, a Ministerului Finanțelor Publice, a Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației, Cercetării și, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați chemații în garanție să vireze fondurile necesare achitării drepturilor salariale reprezentând diferențe rezultate ca urmare a neacordării tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.
În ceea ce privește Județul A și Direcția Generală a Finanțelor Publice A, a arătat că există obligația de garanție față de Orașul, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 4 lit. a) și art. 6 alin. 5 din Legea nr. 338/2007, precum și ale art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995.
Ministerul Finanțelor Publice are obligația de garanție față de Orașul deoarece sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, gestionat de acest chemat în garanție.
Ministerul Educației Cercetării și ar fi trebuit să suporte drepturile salariale reprezentând diferențe rezultate din neacordarea tranșelor suplimentare de vechime, alături de Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Județul A, avându-se în vedere și dispozițiile art. 2 din nr.OUG 17/2007.
În drept, cererea de chemare în garanție a fost întemeiată pe dispozițiile art.60-63 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, arătând că nu există niciun text de lege care să reglementeze o obligație de garanție a acestui minister față de municipiu raportat la drepturi salariale cuvenite salariaților din învățământul preuniversitar.
Unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite și este răspunzătoare de gestionarea creditelor aprobate pentru cheltuieli proprii.
În realitate, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr. 500/2002.
În raport de aceste considerente a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție.
Chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și și Primăria Orașului nu există niciun raport juridic de coordonare sau subordonare, sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic fiind cuprinse în bugetul autorităților locale, conform prevederilor art. 13 alin. 1 din nr.OUG 32/2001 și a prevederilor art. 16 și 18 din nr.HG 538/2001.
În raport de dispozițiile legale mai sus menționate se arată că ordonatorul principal de credite pentru salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar este consiliul local, iar dacă pe parcursul execuției bugetare consiliul județean, la solicitarea consiliilor locale, constată că fondurile pentru plata salariilor sunt insuficiente, solicită la Ministerul Finanțelor Publice suplimentarea de fonduri.
Prin întâmpinare, chematul în garanție Județul Aas olicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice lipsite de calitate procesuală pasivă.
În motivarea întâmpinării se arată că Județul A nu are calitatea de ordonator principal, secundar ori terțiar de credite față de Orașul, ci numai un rol consultativ. De asemenea, nu are nici calitate de angajator față de cadrele didactice, în sensul dispozițiilor art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
La data de 29.12.2008 Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia a depus la dosarul cauzei o completare a cererii de chemare în judecată, solicitând acordarea drepturilor salariale atât pe o perioadă de trei ani anterioară introducerii acțiunii, cât și pe viitor.
Prin sentința civilă nr.86/CM/19.01.2009, Tribunalul Argeșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A și a respins cererea de garanție formulată împotriva acestuia.
A admis în parte acțiunea completată și a obligat pe pârâții Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași să calculeze și să plătească reclamantelor drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai devreme de 16.06.2005 și până la data de 31.12.2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamante, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A obligat pe pârâtul Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
A respins cererea reclamantelor privind acordarea cheltuielilor de judecată, precum și cererea de chemare în garanție.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul, pe care a privit-o ca neîntemeiată, având în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Județul A, instanța de fond a reținut că județul nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 4 lit. a) și art. 7 alin. 5 din Legea nr. 388/2007.
Pe de altă parte, Județul A nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, în sensul prevederilor art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut că aceasta nu este o veritabilă excepție, fiind analizată ca o chestiune de fond cu privire la cererea de chemare în garanție.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamantele reprezentate de sindicat sunt încadrate la Școala Colibași, în funcția de cadru didactic, fiind cuprinse în tranșa de vechime în învățământ de peste 30 de ani, respectiv peste 35 de ani.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128/1997.
Începând cu data de 01.04.2000, prin nr.OUG 8/2000 au fost introduse în Legea nr. 128/1997 anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic, diferențiați pe tranșe de vechime.
Legea nr. 128/1997, prin art. 50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Nu se poate susține că noile tranșe de vechime stabilite prin nr.HG 467/1997 includ în rezultanta finală (salariul) și aceste tranșe suplimentare de vechime (creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior), întrucât pe de o parte legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nicio dispoziție legală ulterioară expresă sau tacită.
S-a constatat că dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare (ierarhizare) se modifică de la o tranșă (segment) de vechime la alta, nu rezultă o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe.
Este, așadar, evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special, corespunzător vechimii în învățământ, alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde, printre altele, și cheltuielile de personal (art. 167 alin. 5 din Legea nr. 84/1995). De la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și, precum și structura sa teritorială, respectiv inspectoratul județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de competența socială obiect a litigiului de față, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera, dar mai ales în spiritul acestora.
Instanța de fond, în temeiul art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, a admis în parte acțiunea completată.
Actualizarea cu indicele de inflație la data plății efective a fost dispusă în baza art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Tribunalul a apreciat că în cauză urmează a acorda aceste drepturi bănești doar până la data de 31.12.2007, având în vedere că de la această dată își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OG 15/2008. Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, n coeficienții de multiplicare de nivel minim din anexele nr. 1.1 și 1.2, prevăzuți la ultimele două tranșe de vechime recunoscută de 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/20 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 90 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
2 al aceluiași text legal prevede în continuare că în coeficienții de multiplicare cuprinși în anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Analizând dispozițiile legale mai sus-menționate, tribunalul a apreciat că din data de 01.01.2008, prin aplicarea OG nr. 15/2008, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 ani de activitate în învățământ, creșterea de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzută la art. 50 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 fiind cuprinsă în coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr. 2 a aceluiași act normativ.
Avându-se în vedere prevederile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr. 286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG 17/2006, a fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților Școala Colibași și Centrul Bugetar Grupul Școlar Colibași fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul împotriva Ministerului Finanțelor Publice, a Direcției Generale a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației, Cercetării și, instanța de fond a privit-o ca neîntemaiată pe considerentul că nu există un text de lege care să reglementeze o obligație de garanție a acestor instituții față de Orașul, raportat la drepturi salariale cuvenite salariaților din învățământul preuniversitar. Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001.
Instanța de fond a respins cererea reclamanților privind plata cheltuielilor de judecată întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privind cheltuielile efectuate.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâtul Orașul, reprezentat de primar.
Criticile de nelegalitate și netemeinicie sunt următoarele:
În mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de unitatea administrativ- teritorială.
Orașul nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art. 14 alin. 2 din Codul muncii.
Orașul este ordonator secundar de credite și potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice repartizează creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal de credite - Ministerul Finanțelor Publice.
Sumele de bani necesare finanțării cheltuielilor de învățământ provin de la bugetul de stat și doar tranzitează bugetul local.
Mai mult, susține recurentul-pârât, sumele de bani solicitate de reclamant nu sunt prevăzute în bugetul local și nu există baza legală pentru achitarea acestora.
- Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție pe considerentul greșit că nu este reglementată obligația de garanție a chemaților în garanție față de Orașul.
Temeiul acestei obligații de garanție îl constituie legea bugetului de stat.
Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se face, potrivit art. 6 alin. 5 din Legea nr. 338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, după consultarea consiliului județean.
Prin urmare, se arată, orașul nu face decât să finanțeze cheltuielile de învățământ preuniversitar în limita sumelor repartizate.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - plata drepturilor salariale prevăzute de lege pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar la împlinirea tranșelor suplimentare de vechime - aceasta poate fi îndreptată împotriva instituțiilor cărora legea le stabilește atribuții în salarizarea acestei categorii de personal bugetar.
Din anul 2001, în baza art. XIII alin. (1) din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, cu modificările ulterioare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
excepție de la această regulă anumite cheltuieli enumerate la lit.a)-f) de la acest alineat, nu însă și cheltuielile de personal.
Finanțarea de la bugetele locale a cheltuielilor de personal rezultă și din prevederile art. 167 alin. 3 din Legea învățământului nr. 84/1995.
Potrivit art. 19 și următoarele din nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, autoritatea administrației publice locale, consiliul local, examinează propunerile de cheltuieli ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat și va cuprinde cu prioritate în bugetul local fondurile necesare pentru finanțarea acestora.
Atribuții strict legate de execuția bugetelor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat au însă ordonatorul principal de credite al bugetului local - primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale despre al cărei buget este vorba - instituția de învățământ la care sunt arondate alte unități de învățământ și, în fine, instituția de învățământ cu personalitate juridică.
Chiar și pentru situația în care parte din cheltuielile de personal se suportă de la bugetul de stat, cum este cazul reglementat de art. 6 lit. b) coroborat cu art. 7 alin. 5 din Legea nr. 388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008, repartizarea sumelor defalcate din pe comune, orașe, municipii prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene nu conferă Ministerului Finanțelor Publice sau direcțiilor acestuia calitatea de ordonator de credite.
Potrivit dispozițiilor art. 18 și 20 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, enumerate de art. 19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
sumelor de la bugetul de stat se face direct către bugetele locale conform art. 6 lit. b) din Legea nr. 388/2007, fiind vorba de cheltuieli descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, etc.
Consultarea consiliului județean nu îi conferă acestuia, pentru motivele de mai sus, calitatea de ordonator de credite.
Iar implicarea Ministerului Educației Cercetării și prin inspectoratul școlar aflat în subordine este prevăzută numai pentru asigurarea asistenței tehnice de specialitate în limita atribuțiilor reglementate de art. 14 lit. g) din Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările ulterioare constând în verificarea modului de respectare a normelor financiar-contabile, de execuție bugetară.
Asistența tehnică de specialitate vizează criteriile de stabilire a bazei de calcul a fondurilor alocate unităților de învățământ pentru finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal, nu mărimea efectivă a acestor fonduri. Baza de calcul o constituie costul standard pe elev/preșcolar,la a cărui determinare se utilizează criteriile prevăzute de lege - art. 167 din Legea nr. 84/1995.
Rezultă că nu se regăsește, cu privire la hotărârea criticată, motivul de nelegalitate invocat, care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât ORAȘUL, prin primar, împotriva sentinței civile nr.86/CM din 19 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia, pârâții ȘCOALA COLIBAȘI, CENTRUL BUGETAR GRUP ȘCOLAR COLIBAȘI și chemații în garanție JUDEȚUL A, prin președintele consiliului județean, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./Tehnored./2 ex./04.06.2009/Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Florinița
