Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1113/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1113
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin DIRECȚIA SILVICĂ, cu sediul în municipiul B,-, județul B și de către pârâtul, domiciliat în municipiul B,-,. B,. 1,. 8, județul B, împotriva sentinței civile nr. 795 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul reclamantei recurente și pârâtul recurent.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani - Secția comercială la data de 15 iulie 2008, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Bac hemat în judecată pe pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 19.813,85 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin tăierea ilegală și sustragerea unor arbori din pădurea aparținând fondului forestier de stat.
Prin încheierea din 1 octombrie 2008 dată în dosarul nr. -, Tribunalul Botoșani - Secția comercială și de contencios administrativ a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului Secției civile a Tribunalului Botoșani - complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Botoșani - secția civilă sub nr-, instanță care, la termenul de judecată din data de 26.11.2008 a pus în discuție excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei și trimiterea dosarului Secției comerciale a Tribunalului Botoșani. Prin încheierea nr. 3 din 5.01.2009 a Tribunalului Botoșanis -a constatat ivit conflictul de competență între cele două secții, cauza fiind înaintată Curții de APEL SUCEAVA pentru regulator de competență.
Prin sentința nr. 2 din 10.03.2009, Curtea de APEL SUCEAVAa respins cererea de regulator de competență ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de existență a conflictului negativ de competență fiind vorba de două secții ale aceleiași instanțe care s-au declarat incopetente și nu de două instanțe.
În consecință cauza a fost trimisă Tribunalului Botoșani pentru continuarea judecății.
Reinvestit cu soluționarea cererii, Tribunalul Botoșani - secția civilă - complet specializat litigii de muncă și asiguri sociale, prin sentința nr. 795 din 12 iunie 2009 admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 284 din Legea nr. 53/2003, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în cauză, reclamant este Regia Națională a Pădurilor, iar Direcția Silvică B este împuternicita acesteia, prin director și consilierul juridic și cum sediul reclamantei este în municipiul B, față de dispozițiile imperative ale art. 284 alin. 2 din Codul muncii, instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică B, motivat de faptul că potrivit art. 6 alin. 9 din Anexa I la HG nr. 229/2009, directorii unităților din structura Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități. În aceste condiții, cerința prevăzută de art. 284 alin. 2 din Codul muncii este îndeplinită în privința introducerii cererii la instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are sediul, respectiv la sediul Direcției Silvice
Împotriva aceleiași sentinței a declarat recurs și pârâtul susținând că Regia Națională a Pădurilor are pe lângă sediu principal și sedii secundare în fiecare județ din țară, respectiv sediile Direcțiilor Silvice Județene ca subunități fără personalitate juridică și cum dispozițiile art. 284 din Codul muncii nu fac distincție între acestea, nu este exclusă competența instanței de la sediul secundar. Cum normele procedurale din Codul muncii se completează cu cele din Codul d e procedură civilă, în cauză sunt aplicabile prevederile art. 6, 7 și 10 pct. 1 și 8 din Codul d e procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
Art. 284 alin. 2 din Codul muncii stabilește că, în materia conflictelor de muncă, cererile se adresează tribunalului în a cărui rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul.
Textul de lege menționat instituie, așadar, o derogare de la prevederile generale înscrise în art. 5 din Codul d e procedură civilă și se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept potrivit căruia "specialia generalibus derogant".
Conținutul articolului nu lasă loc unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative, nesocotirea acestor norme de competență teritorială absolută atrăgând nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
În cauză calitatea de reclamantă o are Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, cu sediul în B,- sector 1, nu Direcția Silvică B care, potrivit nr.HG 229/2009 reprezintă doar interesele Romsilva pe raza teritorială pe care aceasta este organizată.
Prin calitatea sa de reprezentant nu pot fi eludate dispozițiile legale ce stabilesc imperativ competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului d e la sediul reclamantului.
Nu se poate reține nici faptul că reclamanta și-a ales domiciliul la sediul Direcției Silvice B, întrucât domiciliul ales nu constituie un veritabil domiciliu.
Alegerea de domiciliu determină competența teritorială în funcție de domiciliul ales, semnificând o prorogare convențională de competență teritorială, însă nu poate opera în situația în care competența teritorială are un caracter excepțional.
Față de argumentele expuse nu pot fi reținute nici susținerile pârâtului recurent potrivit cărora textul art. 284 din Codul muncii nu face distincție între sediile principale și secundare și că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 6, 7 și 10 din Codul d e procedură civilă.
În consecință, recursurile fiind nefondate, vor fi respinse ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - prin DIRECȚIA SILVICĂ și de către pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 795 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond,.
Tehnored., Ex. 2 / 26.10.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
