Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1595/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1595
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației Justiție, cu sediul în B,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,- A, județul P,împotriva sentinței civile nr. 1065 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești,-, orașul G, județul D, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari cu sediul în localitatea R, județul D, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, cu sediul în orașul G, județul D și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus o notă de ședință din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița prin care se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr. 961/120/03.03.2009 reclamanții, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari, -grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând obligarea acestora să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15 % calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu 01.07.2008 la zi pentru procurorii, și și începând cu 18.12.2007 la zi pentru grefier, sume actualizate în raport de rata inflației până la data plății efective, la acordarea acestui spor și în continuare, pe viitor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele lor de muncă, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Legea nr. 303/2004 și Legea nr. 567/ 2004 li s-a impus o obligație profesională specifică, de confidențialitate, astfel că se află în aceeași situație ca și restul personalului din unitățile bugetare care însă beneficiază de un drept corelativ salarial, fiind astfel discriminați în sensul art. 2 alin. 1 și art. 6 din OUG 137 /2000.
În drept și-au întemeiat cererea pe prevederile art. 29 pct. 2 din OG 137 /2000, art. 16 alin 1 și 2 din Constituția României, art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2, pct. 2 din Convenția 111, art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Sociale și Politice și art. 5 și 6 din Codul muncii.
S-au depus în copie: Decretele privind numirea în funcție și Decizia nr. 14/2009 (filele 7-14).
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție să se constate lipsa calității sale procesuale pasive (filele 16-17) motivând că nu trebuie confundat cu statul român și cu bugetul acestuia, rolul său fiind acela de a elabora politicile bugetare și proiectul bugetului de stat, iar în raporturile de muncă privind salarizarea reclamanților este un terț.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa susținut că reprezintă și interesele pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată (filele 30-33) întrucât sporul de 15 % pentru confidențialitate se acordă numai anumitor categorii de angajați, legea instituind tratamente juridice diferite, în raport cu natura deosebită a raporturilor de muncă sau de serviciu reglementate, principiul egalității în fața legii neînsemnând o uniformitate iar a distinge nu înseamnă a discrimina.
În plus, s-a mai susținut că acordarea sporurilor solicitate este competența exclusivă a puterii legislative iar nu a celei judecătorești.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Parchetul de pe lângă J (filele 62-65) a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă motivat de faptul că aceasta a fost întemeiată pe dispozițiile OUG nr.137/2000 iar prin decizia Curții Constituționale 821/03.07.2008 s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 2 alin. 1 și alin. 11 precum și dispozițiilor art.27 din OG 137/2000 astfel că instanțele de judecată nu mai pot constata a pretins comisă prin acte normative.
S-a solicitat și respingerea capătului de cerere privind reactualizarea sumelor pretinse, întrucât această obligație nu este întemeiată și nu se justifică, fiind imposibil de executat în condițiile în care nu s-au prevăzut în buget sume cu această destinație iar sporul solicitat de reclamanți este un drept salarial ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se include în aceasta, neputând face obiectul înscrierii în carnetele lor de muncă.
Pârâtul a formulat și o cerere de chemare în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru situația subsidiară în care s-ar dispune obligarea la plata sumelor
revendicate de reclamanți ( filele 66-67) pentru a se dispune rectificarea bugetului pe anul 2008 care să includă și fondurile necesare plății.
A fost citat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor căruia i s-a comunicat cererea de chemare a sa în garanție (fila 68) însă acesta nu a formulat nici un fel de apărări.
Prin sentința civilă nr.1065 din 6 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP D și a respins cererea față de acest pârât; a admis în parte cererea formulată de reclamanți și a obligat pe ceilalți pârâți la plata despăgubirilor echivalente cu sporul de confidențialitate, în procent de 15 % calculat la indemnizația brută lunară începând cu 01.07.2008 la zi pentru reclamanții-procurori și a sporului de confidențialitate de 15 % din salariul de bază brut lunar începând cu 18.12.2007 la zi pentru reclamanta și în continuare, pentru viitor-sumele urmând a fi actualizate în raport de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și să efectueze mențiunile cuvenite în carnetele de muncă ale reclamanților.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul a admis-o și a respins cererea față de acest pârât, având în vedere împrejurarea că prezenta cauză are ca obiect un conflict de drepturi, iar potrivit art. 281 din Codul muncii scopul jurisdicției muncii este acela al soluționării conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau după caz, colective de muncă, prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, părți în conflictele de muncă, putând fi potrivit art. 282 din Codul muncii, salariații, angajatorii, sindicatele și patronatele ori alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau a codului d e procedură civilă.
Această instituție nu are calitate procesuală pasivă, Ministerul Economiei și Finanțelor având rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite acesta fiind terț față de raporturile juridice de muncă din speță, neputând avea calitatea de pârât.
Pentru aceleași argumente, prima instanță a respins ca neîntemeiată și cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin decizia nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod proc civ, s-a stabilit că în
interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar.
Cum potrivit art. 329 alin.3 din cod pr.civ, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pe perioada solicitată la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la indemnizația brută lunară pentru reclamanții având funcțiile de procuror și respectiv salariul de bază brut lunar, pentru reclamanta care îndeplinește funcția de grefier.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, cât și potrivit dispozițiilor art. 9 din Codul deontologic al acestora, această categorie de personal este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Cum reclamanții au calitatea de procurori și respectiv personal auxiliar și față de considerentele expuse tribunalul a admis în parte cererea și a obligat ceilalți pârâți la plata către reclamanți a drepturilor solicitate, actualizate în raport de rata inflației de la data scadenței până la data plății efective și în temeiul Decretului 92 / 1976, a dispus a se efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au exercitat recursuri pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă (filele 4-12)criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Invocând motivele de recurs prev.de art.304, pct.4 și 9 cod pr.civ. recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Jas usținut pe de o parte, că instanța de fond și-a depășit atribuțiile conferite de lege acordând sporul de 15% pentru confidențialitate ca efect al pretinsei discriminări a reclamanților, printr-o ingerință gravă în atribuțiile puterii legiuitoare, cenzurând nepermis soluția aleasă de legislativ în sensul că a creat pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor prevăzute prin actele normative.
Pe de altă parte, recurentul-pârât a criticat hotărârea primei instanțe care a admis acțiunea reclamanților pe temeiul art.27 alin.(1) din OG 137/2000, deși aceste dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr.818/208 a Curții Constituționale, astfel că acțiunea în despăgubiri a reclamanților trebuia respinsă ca inadmisibilă cu atât mai mult cu cât a este raportată la alte categorii socio-profesionale respectiv funcționarii publici cu statut special și personalul civil din cadrul unităților militare.
A mai susținut recurentul că actualizarea sumelor acordate cu rata inflației este nejustificată deoarece angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare, anual aprobate și în lipsa unei rectificări bugetare, obligarea sa la plata sumelor reprezentând drepturile pretinse actualizate este una imposibil de executat, iar cea referitoare la înscrierea sporului de confidențialitate în carnetele de muncă este contrară prevederilor Decretului nr.92/1976 deoarece sporul nu se include ci se adaugă retribuției tarifare.
O ultimă critică privește greșita respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece obligația de garanție a acestuia există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004-republicată, iar plata drepturilor bănești solicitate poate fi executată numai prin asigurarea fondurilor necesare de către chematul în garanție în calitatea sa de emitent al proiectelor de rectificare bugetară, așa încât cererea trebuia admisă de instanța de fond.
Recurentul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI a reiterat apărările formulate la instanța fondului și a susținut netemeinicia sentinței sub aspectul discriminării constatate pentru că în realitate instanța a fost învestită cu interpretarea legi iar nu cu adăugarea la aceasta prin extinderea unor drepturi ce nu au fost acordate categoriei socio-profesionale a magistraților și personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, prin voința legiuitorului, așa încât nu există nici un fapt discriminator care să creeze reclamanților dreptul la despăgubiri.
Intimații-reclamanți, legal citați nu s-au înfățișat la judecata recursului și nu au formulat întâmpinare.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis capătul principal din acțiunea reclamanților referitor la acordarea sporului de confidențialitate pentru perioadele solicitate în temeiul art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, respectiv art.art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004 rap.la art.9 din codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate, astfel cum acestea au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009 iar nu pe temeiul art.2 rap.la art.27 alin.1 din OG 137/2000-cum în mod eronat au susținut ambii recurenți.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează a și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329(3) cod pr.civ. corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererile privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților se justifică prin faptul că aceștia au fost lipsiți de beneficiul drepturilor bănești la care aveau dreptul, începând cu data de 1 iulie 2008 pentru reclamanții-procurori, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari și începând cu 18 decembrie 2007 pentru reclamanta -grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivelor sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetele de muncă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anii 2008 și 2009 al recurenților sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamanților prin sentință și nici a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut în recursul exercitat de recurentul Parchetul de pe lângă J, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții.
Nici critica aceluiași recurent privind greșita obligare la înscrierea mențiunii sporului în carnetele de muncă ale reclamanților nu este întemeiată, în condițiile în care dreptul acestora la plata sporului de confidențialitate nu mai poate fi contestat, fiind stabilit în favoarea tuturor magistraților judecători și procurori precum și a personalului auxiliar de specialitate din sistemul judiciar, așa încât obligația de înscriere a acestui spor în carnetele de muncă ale reclamanților-intimați și care se calculează la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază, a fost corect stabilită de instanța fondului, în conformitate cu art.11 din Decretul nr.92/1976.
În fine, nici critica privind greșita dezlegare a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, nu se justifică.
Prima instanță, analizând această cerere, a stabilit în mod corect că prin dispozițiile Legilor bugetului de stat nr.388/2007 și respectiv nr.18/2009, acest minister coordonează acțiunile cu privire la sectorul bugetar și pregătește proiectele legilor bugetare anuale și legilor de rectificare, fondurile necesare într-un anumit domeniu sunt solicitate de către ministrul de resort și nu de către Ministerul Finanțelor Publice, astfel că cerințele art.60-63 cod pr.civ. nu sunt îndeplinite iar chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor nu se impune, obligațiile de executat provenind din hotărârea recurată urmând a fi îndeplinite de recurenți în virtutea atribuțiilor conferite acestora în calitatea lor de ordonatori principal și respectiv secundar de credite.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.1065 pronunțată la data de 6 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casației Justiție, cu sediul în B,-, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,- A, județul P,împotriva sentinței civile nr. 1065 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanții, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești,-, orașul G, județul D, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari cu sediul în localitatea R, județul D, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, cu sediul în orașul G, județul D și pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.10 ex./31.07.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
