Pretentii civile. Speta. Decizia 1592/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR. 4216,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1592
Ședința publică din data de 22 iulie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu sediul în B, Bulevardul, nr.14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 996 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură s-a depus notă de ședință din partea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care se solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanta chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime cuvenit pentru vechimea totală în muncă, calculat de la data numirii în funcție a reclamantei până la data de 09.03.2007 (data apariției Legii nr. 45/2007 pentru promulgarea nr.OG
27/2006), indexarea sumelor datorate cu acest titlu și înscrierea în carnetul de muncă a sporului de vechime începând cu data numirii în funcție.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost numită în funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa la data de 09.03.2006 prin Ordinul nr. 636/2006 al Procurorului General al României.
A mai arătat reclamanta că drepturile salariale pe care le solicită prin acțiunea de față au fost acordate pentru ceilalți procurori aparținând aceluiași parchet anterior numirii sale în funcție, prin sentința civilă nr. 1257/27.09.2006 a Tribunalului Dâmbovița irevocabilă prin decizia civilă nr. 1330/R/10.05.2007 a Curții de Apel București.
De asemenea, reclamanta a susținut că procurorii numiți în funcție odată cu ea, au primit o soluție favorabilă prin sentința civilă nr. 762/24.08.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr-.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă și a anexat cererii de chemare în judecată practică judiciară și copie de pe carnetul său de muncă.
Prin încheierea din data de 28.10.2008, în temeiul dispozițiilor art. I din OUG nr. 75/11.06.2008, cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Curții de APEL PLOIEȘTI spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a format dosarul nr- iar părțile au fost legal citate.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare (filele 9-12) prin care a susținut că apărările invocate reprezintă și punctul de vedere al pârâtului Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în situația admiterii acesteia, a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în conformitate cu prevederile art. 60-63.proc.civ.(filele 13-14).
S-a susținut că prin Decizia nr. XXXVI din 07.05.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4/2007-secțiile unite s-a admis recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege. Această decizie este obligatorie conform art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
În aceste condiții, s-a susținut că instanța nu poate acorda aceste drepturi indexate cu rata inflației deoarece Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială, iar angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Prin sentința civilă nr. 64/17.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, ca instanță de fond în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței Curții de APEL PLOIEȘTI în soluționarea cauzei fiind declinată competența în favoarea
Tribunalului Dâmbovița prin raportare la decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I și II din
Cauza a fost înregistrată sub nr.4216,- iar părțile au fost legal citate.
Prin sentința civilă nr. 996 din 28.04.2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea reclamantei și a obligat pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița să-i plătească sporul pentru vechimea totală în muncă în cuantumul prevăzut de lege de la data de 09.03.2006 până la data de 09.03.2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
Prin aceeași sentință s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministrului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu prevederile Deciziei nr. XXXVI din 07.05.2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 4/2007 - secțiile unite - s-a admis recursul în interesul legii declarat de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art. 33 alin.1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin.1 din OUG nr. 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată conform dispozițiilor art. 329.proc.civ.
Pe cale de consecință, tribunalul a admis cererea reclamantei și a obligat pârâții la plata sporului pentru vechimea totală în muncă în cuantumul prevăzut de lege de la data de 09.03.2006 până la data de 09.03.2007.
Sumele datorate, pentru a reprezenta o reparare a prejudiciului cauzat prin neplata lor la momentul când erau datorate, trebuie să fie indexate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Tribunalul a considerat că nu poate primi punctul de vedere al pârâtelor exprimat prin întâmpinare în sensul că această obligație ar fi imposibil de realizat deoarece suma nu a fost cuprinsă în buget câtă vreme textul de lege prevedea plata acestor sporuri, iar ordonatorii de credite aveau și au obligația de a solicita aceste sume de la bugetul de stat, ele fiind sume datorate în baza unor legi emise de puterea legislativă.
Drept consecință a admiterii primului capăt de cerere, tribunalul a admis și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, aceasta fiind o obligație subsidiară și subordonată admiterii primului capăt de cerere.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice aceasta a fost respinsă întrucât nu există nici o dispoziție legală din care să rezulte că Ministrul Finanțelor Publice are atribuția de a garanta pentru celelalte ministere introducerea în buget a sumelor datorate de la bugetul de stat. Chiar dacă în
conformitate cu prevederile art. 19 din Legea privind finanțele publice nr. 500/2002 acest minister coordonează acțiunile cu privire la sectorul bugetar și pregătește proiectele legilor bugetare anuale și legilor de rectificare, fondurile necesare într-un anumit domeniu sunt solicitate de către ministrul de resort și nu de către Ministerul Finanțelor Publice.
În termen legal, împotriva sentinței au exercitat recursuri Parchetul de pe lângă J (filele 4-7) și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI (filele 8-13) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
decizia în interesul legii nr.36 din 7 mai 2007 Secțiilor Unite ale J, ambii recurenți au susținut că în raport de dezlegarea dată, recursul declarat urmează a viza numai capetele de cerere privind actualizarea sumelor și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, cu motivarea că fondurile alocate Ministerului Public pentru anii 2008 și 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legile bugetului de stat nr.388/2007 și respectiv nr.18/2009 care nu cuprind sume pentru achitarea diferențelor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești, cheltuielile prevăzute având destinație precisă și limitată.
Într-o primă critică, recurenții au susținut că art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976 stabilește că singura categorie de drepturi bănești ce se înscrie în carnetele de muncă este cea privind retribuția tarifară de încadrare precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, ori sporul de vechime este un drept salarial care se adaugă la retribuția tarifară și nu se include în aceasta, drept urmare obligația stabilită de instanță în sens contrar, este nejustificată.
Sub un ultim aspect, recurenții au criticat și greșita soluționare a cererii de chemare în garanție, care a fost respinsă de instanța fondului eronat, fiindcă admițând acțiunea reclamantei, trebuia să se constate interesul născut și actual ca Ministerul Finanțelor Publice să răspundă pentru asigurarea fondurilor necesare achitării sumelor acordate prin sentință.
Pentru aceste motive, recurenții au cerut admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii celor două capete de cerere la care s-a raportat prin recursurile exercitate.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, admițând capătul principal din acțiunea reclamantei referitor la acordarea sporului de vechime pentru perioada solicitată, a stabilit că cererile din petitele 2 și 3 privind actualizarea sumelor cuvenite și respectiv efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă se justifică prin faptul că aceasta a fost lipsită de beneficiul drepturilor bănești la care avea dreptul, între 9 martie 2006-9 martie 2007, impunând-se ca prejudiciul creat de pârâți prin neacordarea acestui drept să fie reparat prin indexarea cu indicele de inflație a respectivei sume, iar mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime trebuie operate în carnetele de muncă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Faptul de a nu exista în bugetul pe anii 2008 și 2009 al recurenților sumele necesare plății drepturilor bănești stabilite în favoarea reclamantei prin sentință și nici
a celor rezultate din actualizare, așa cum s-a susținut în recursurile de față, nu constituie motiv de recurs în sensul art.304 cod pr.civ. fiindcă această critică nu vizează în realitate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ci o împrejurare legată de executarea efectivă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, care excede controlului judiciar al Curții.
Nici cea de a doua critică a recurenților nu este întemeiată, în condițiile în care dreptul reclamantei-intimate la plata sporului de vechime nu mai poate fi contestat, fiind stabilit cu putere de lege, în principiu în favoarea tuturor magistraților judecători și procurori, prin Decizia în interesul legii nr.XXXVI din 7 mai 2007 Secțiilor Unite ale, așa încât obligația de înscriere a acestui spor în carnetul de muncă al reclamantei și care se calculează la indemnizația de încadrare brută lunară, a fost corect stabilită de instanța fondului, în conformitate cu art.11 din Decretul nr.92/1976.
În fine, critica privind greșita dezlegare a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, nu se justifică.
Prima instanță, analizând această cerere, a stabilit în mod corect că prin dispozițiile Legilor bugetului de stat nr.388/2007 și respectiv nr.18/2009, acest minister coordonează acțiunile cu privire la sectorul bugetar și pregătește proiectele legilor bugetare anuale și legilor de rectificare, fondurile necesare într-un anumit domeniu sunt solicitate de către ministrul de resort și nu de către Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr. nr.996 pronunțată la data de 28 aprilie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,cu sediul în B, Bulevardul, nr.14, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 996 din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pucioasa și pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iulie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.6 ex./27.07.2009
/
.fond nr.4216,- Trib.
Jud.fond
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
