Pretentii civile. Speta. Decizia 1616/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr.919,-
DECIZIA NR. 1616
Ședința publică din data de 05 august 2009
PREȘEDINTE: Popescu Vera Andrea
JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea,,și, toți cu domiciliul ales în com., - -, nr. 373, județul D, la reprezentant, împotriva deciziei nr.1428 pronunțată la 17.06.2009 de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimațiiComuna - prin primar, cu sediul în com., - -, nr. 373, județul D și Ministerul Economiei și Finanțelor-pentru Statul Român -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata Comuna -prin primar, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru intimata Comuna, depune la dosarul cauzei copia adresei nr. 4605/27.05.2009 emisă de primăria către Societatea Națională de -Sucursala B, dar și copia adresei nr. 302/- emisă de Direcția de B, prin care s-a comunicat Primăriei că Direcția radiocomunicații nu poate face goniometrie pentru afla locația surselor, întrucât nu au echipamentul specializat și nu sunt abilitați în acest sens. Arată instanței că nu are alte cereri și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata Comuna, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, arătând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar dispozițiile prevăzute de art. 318 teza II Cod procedură civilă au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Dâmbovița reclamanții, toți cu domiciliul ales la sediul Primăriei comunei, județul D, reprezentați de, au chemat în judecată Comuna, reprezentată prin primar, cu sediul în comuna,-, județul D, chemat în garanție fiind Ministerul Economiei și Finanțelor pentru Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea la plată a sporului pentru condiții vătămătoare de 10 %, din salariul de bază, începând cu data de 01.02.2008 și pentru viitor, conform Buletinului de măsurători al radioelectric nr. 302/1488/30.01.2008, emis de Societatea Națională de.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 14 din OG nr. 10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat privind OUG nr. 24/2000, personalul contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, li se acordă un spor pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază.
S-a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei Comuna la plata sporului de 10 % din salariul de bază începând cu data de 01.02.2008 și pentru viitor, conform prevederilor legale menționate, la care să se aplice indicele de inflație până la data efectuării plății sumelor ce se cuvin reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile Codului d e procedură civilă, prevederile art. 14 din OG nr. 10/ 2008, OUG nr. 24/ 2000, Legea nr. 154/ 1998, Legea nr. 177/2008.
La termenul de judecată din data de 19.02.2009 reclamanții reprezentați prin consilier juridic au depus la dosarul cauzei cerere de disjungere și trimiterea acestuia la instanța competentă.
Prin încheierea de ședință de ședință din data de 19.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a disjuns cererea formulată de reclamanții, și conform art. 99 alin. 2 din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost transpusă cauza la instanța competentă - Tribunalul Dâmbovița - complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale C3 LM.
Conform art. 107 coroborat cu art. 85 Cod procedură civilă, a fost chemat în garanție Statul Român prin DGFP
Urmare încheierii de disjungere, s-a înregistrat pe rolul instanței cauza civilă nr. 919/120/02.03.2009, cu prim termen de judecată la data de 19.03.2009.
S-au atașat alăturat încheierii de disjungere: buletin de măsurători al radioelectric, adresa nr. 9094/27.10.2008 emisă de Primăria comunei, tabel nominal cu salariații - personal contractual din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei.
Prin întâmpinarea depusă de Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP D, a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP Dam ai arătat că Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, reglementează atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice cât și pe cele ale ordonatorilor principali, secundari și terțiari de credite privind propunerile bugetare ale ordonatorilor principali de credite, principii în execuția bugetară.
S-a arătat că, Guvernul este cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
După examinarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 860 din 2 aprilie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților sporul pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază, începând cu data de 01.02.2008 și pentru viitor, actualizată cu inflația până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În conformitate cu prevederile art. 14 din OG nr. 10/2008, privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar, salarizat potrivit OUG nr. 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază, pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalul salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, aprobată prin Legea nr. 177/2008, care prevăd faptul că personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens, li se acordă un spor pentru condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază.
pretențiilor reclamanților s-a făcut prin buletinul de măsurători al radiomagnetic nr. 302/1488/30.01.2008 - fila 7, emis de Societatea Națională de, Biroul Exploatare - Metrologie și, prin care, Primăria comunei este nominalizată în Rezultatul măsurătorilor radiației electromagnetice de radiofrecvență la poziția 42 - fila 8, cu o bandă de frecvență ( ) cuprinsă între 110-400 și cu densitate de putere echivalentă pentru Plană S. ( W /mp) mediat la 6 minute, egală cu 10,124 W/mp.
De asemenea, potrivit art. 3 din HG nr. 1136/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitor la expunerea lucrărilor la riscuri generate de electromagnetice, prevederile Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă, se aplică în totalitate întregului domeniu reglementat de HG nr. 1136/2006, fără a aduce atingere prevederilor specifice ale HG prevăzut mai sus.
Așa fiind, întrucât unitatea intimată a produs un prejudiciu salariaților Primăriei comunei, prin neplata acestui spor de 10 % pentru condiții vătămătoare de muncă, în baza art. 269 Codul muncii, a fost obligată să plătească acest spor pentru reclamanți, începând cu data de 01.02.2008 și pentru viitor, actualizat cu coeficientul de inflație la zi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comuna - prin primar, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta arătat că în cadrul Primăriei nu funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj, or, legea prevede acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de 10% numai persoanelor care-și desfășoară activitatea în cadrul instituțiilor publice în care funcționează acest tip de instalații.
De asemenea, recurenta a mai arătat că OG10/2008 statuează la art.14 alin 2 și 3 că ordonatorul principal de credite va stabili prin actul administrativ, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat, categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului solicitat și condițiile de acordare a acestuia.
Potrivit art.14 alin 3 din aceeași ordonanță, buletinul de măsurători emis de autoritățile abilitate nu precizează locurile de muncă pentru care se acordă acest spor.
În recurs nu s-au formulat probe noi.
Intimații, legal citați, au formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Prin decizia nr. 1428 pronunțată la 17.06.2009, Curtea a admis recursul, a modificat în tot sentința, iar pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că reclamanții sunt salariați ai pârâtei și au solicitat acordarea sporului de radiații de 10%.
De asemenea, Curtea a mai reținut că în conformitate cu prevederile art.14 din OG10/2008 privind nivelul salariilor de bază și a altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit OUG24/2000, pentru personalul contractual și cel salarizat potrivit anexelor II și III la Legea 154/1998, precum și conform dispozițiilor Legii 177/2008, se prevede faptul că personalul contractual ce își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice unde funcționează instalații care generează electromagnetice de înaltă frecvență li se acordă un spor de radiații de 10%.
Curtea a concluzionat că în cadrul Primăriei nu există astfel de instalații, ci ele provin de la toate firele și instalațiile din jur care generează astfel de, iar potrivit art.14 aln.3 din OG10/2008 buletinul de măsurători trebuie să prevadă locurile de muncă pentru care se acordă acest spor, condiție care nu este îndeplinită în speță.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare reclamanții, și, prin reprezentant, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând anularea acesteia,iar pe fond respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 890/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
In motivara contestației în anulare contestatorii susțin că instanța de fond a realizat o confuzie atunci când a încadrat în prevederile pct. 8 al art. 304.pr.civ.actele deduse judecății și anume cererile nr. 5395 /02.07.2008, respectiv nr. 9094/27.10.2008 și cred aceștia că instanța de fond nu a reținut altă situație de fapt decât cea care a rezultat din interpretarea mijlocului de proba depus, și anume Buletinul de masurători al radiomagnetic nr. 302/1488/30.01.2008, emis de Societatea Națională de, Biroul de Exploatare - Metrologie și, în sensul că a reținut în mod corect faptul că instituției în cadrul căreia își desfășoară activitatea îi sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. 3 din nr.OG 10/2008.
In drept contestația a fost întemeiată pe dispozțiile art. 318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în fapt următoarele:
Potrivit art. 318 pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admitându-l numai în parte, a omis din greșeală să examineze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Deși contestatorii și-au întemeiat contestația pe dispozițiile art. 318 teza a II-a, din motivarea acesteia reiese că, în fapt au invocat greșeli pretins comise de către instanța de recurs, drept pentru care Curtea urmează să examineze cauza sub amandoua aspectele reglementate de art. 318 pr.civ.
Astfel, în ceea ce privește art. 318 teza I pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată impotriva deciziei pronunțate de către o instanță de recurs, este necesar ca eroarea materială gravă, invocată de parte să privească o problemă de procedură, o eroare evidentă în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a fondului.
Ori prin motivele invocate, contestatorii solicită tocmai o reexaminare a fondului, prin reaprecierea probelor administrate, ceea ce nu este permis pe calea contestației în anulare.
Curtea reține că nu se poate examina decizia pronunțată în recurs nici prin prisma art. 318 teza a II-a pr.civ. întrucât aceasta presupune ca recursul a fost respins sau admis doar în parte, iar în spetă recursul a fost admis în totalitate.
Pe de alta parte, numai partea care a exercitat calea de atac a recursului poate formula contestație în anulare întemeiată pe prevederile art. 318 pr.civ. împotriva deciziei pronunțată în recurs și să invoce faptul că instanța, respingând recursul, sau admitându-l numai în parte, a omis din greșeală să examineze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, condiție ce nu este îndeplinită în cauză întrucât contestatorii nu au avut calitatea de recurenți.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 318.pr.civ. Curtea uremază să respingă contestația în anulare formulată ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea,,și, toți cu domiciliul ales în com., - -, nr. 373, județul D, la reprezentant, împotriva deciziei nr.1428 pronunțată la 17.06.2009 de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimațiiComuna - prin primar, cu sediul în com., - -, nr. 373, județul D și Ministerul Economiei și Finanțelor-pentru Statul Român -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Tehnored./
8 ex/13.08.2009
nr- Curtea de Apel Ploiești
-, -,
Președinte:Popescu Vera AndreaJudecători:Popescu Vera Andrea, Lazăr Elena Simona
