Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1891/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1891
Ședința publică din data de 9 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.374 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în P,-,. 8G, Sc.B,.28, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii. Într-un al doilea subsidiar se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA. Se solicită de asemenea, ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS. Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul, a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâta să fie obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 10.013,52 lei reprezentând suplimentări salariale de Paști 2005-2007 și de C 2004-2006, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei, iar potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pe perioada indicată de aceștia, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, câte o primă constând într-un salariu de bază mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
În drept, au fost invocate disp.art.166, art.269 Codul muncii și art.168 (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății, negociat și reeditat în anii 2005, 2006, 2007.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și, prin urmare, acesta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că, în cauză, sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.374 din 5 februarie 2008, respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată, obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paști 2005- 2007 și C 2004-2006 în sumă brută de 9480 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei, iar potrivit art.168 din, reclamantul, pe perioada indicată, avea dreptul la prime pentru Paște și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta, care a pretins că începând cu anul 2003, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că, în cauză, sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani, acesta începând să curgă de la data scadenței sumelor și nu cele ale art. 283 alin.1 lit. e Codul muncii invocate de pârâtă în apărare.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
Susține recurenta că, în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora, primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare, fapt care rezultă și din nota Comisiei Paritare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte, aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatul-reclamant, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
În recurs au fost depuse la dosar, din partea recurentei, în copie, adresele acesteia nr.830/5.02.2008 și nr.831/5.02.2008, înregistrate sub nr.47/5.02.2008 și 48/5.02.2008 la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei.
La termenul de judecată din 4 iunie 2008 recurenta pârâtă invocat excepția lipsei calității procesuale active reclamantului, arătându-se că acțiunea fost introdusă de persoană fără calitate procesuală activă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că, potrivit relațiilor comunicate de recurentă în recurs ( filele 21-32 dosar recurs), intimatul reclamant are calitate procesuală pasivă în recurs întrucât fost salariatul pârâtei, astfel cum în mod corect a și menționat în cererea de chemare în judecată.
Așa cum se susține prin primul motiv de recurs, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recurentei fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că, începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect, instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantului, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate, în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate, în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin.1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă, va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 6043 lei brut reprezentând prima de C 2004-2006 și Paști 2005-2007.
Va menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 374 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu, intimatul reclamant domiciliat în P,-,. 8G, Sc.B,.28, județul
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 6043 lei brut reprezentând prima de C 2004-2006 și Paști 2005-2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
P/VS
3 ex-27.10.2008
f--Trib.
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
