Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 4569/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3074/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4569/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul reclamant și recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.2426 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Călărași Secția Civilă, în dosarul nr-(3601/C/2007), în contradictoriu cu intimații pârâți Tribunalul Călărași, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect - drepturi bănești, spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.2426 din 22.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Călărași - Secția civilă - s-a dispus admiterea în parte a acțiunii formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Justiție, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București, Tribunalul Călărași și Ministerul Economiei și Finanțelor; au fost obligați pârâții să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale cuvenite acestuia cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50% din indemnizația de bază brută de încadrare pe perioada 01.11.2000 și până la pronunțarea prezentei sentințe, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective; a fost obligat pârâtul să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale stabilite prin prezenta hotărâre; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata acestui spor și pentru viitor.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 nu au fost abrogate prin OG nr.83/2000, deoarece legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform dispozițiilor art. 73 pct. (1) lit. e) din Constituție, în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar,
În privința termenului de prescripție a reținut prima instanță că a avut loc o recunoaștere a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei de reformă prin HG nr.232 din 30.03.2005 constând într-o salarizare adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar, ceea ce echivalează cu recunoașterea în sensul art. 16 lit. a) din Decretul nr.167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui nou termen de prescripție de 3 ani ce se va împlini în februarie 2008.
În privința capătului de cerere referitor la plata pentru viitor a acestor drepturi, acesta nu este întemeiat, motivat de faptul că nu poate exista o prezumție de neexecutare a unei obligații pentru care reclamantul nu a suferit un prejudiciu.
În privința obligării pârâtului Ministerul Finanțelor instanța a reținut că acest are conform art.19 din Legea nr.500/2002 rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare bugetară.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs de către pârâtul Ministerul Justiției și de către reclamantul care a formulat de asemenea și cerere de repunere în termenul de recurs.
În motivarea recursului său recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților Publice a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs se arată că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct. 9) proc. civ. în sensul că art. 47 din Legea nr.50/1996 privind sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică din salariul de bază brut lunar a fost abrogat total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Mai susține recurenta că la emiterea OG nr.83/2000 au fost respectate toate condițiile și limitările prevăzute de Constituție, Legea nr.24/2000și Legea nr.125/2000.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct.4) proc. civ. conform căruia instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens se arată că în prezent statutul magistraților este reglementat de Legea nr.304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar salarizarea acestei categorii de personal se realizează în baza OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, iar prin acordarea sporului în cauză instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, practic procedând la modificarea și completarea arbitrară a unor acte normative și reînvierea efectelor unor acte normative abrogate.
Cu privire la cererea de recurs și de repunere în termenul de recurs formulată de către reclamant.
Astfel, recurentul-reclamant solicită prin cererea de repunere în termenul de recurs arată că comunicarea hotărârii nr.2426 din 22.11.2007 i-a fost lăsată pe birou fără că el să ia cunoștință de aceasta, arătând că nu a primit nicio citație pentru recurs și nici nu a avut posibilitatea să declare recurs întrucât a găsit soluția după ce a revenit de la Biroul Electoral al Circumscripție Electorale nr.4 unde a funcționat în perioada 01.04.2008-17.06.2008.
A solicitat ca instanța să facă verificare de scripte privind semnătura sa de pe dovada de comunicare și cea de pe prezenta cerere.
În ceea ce privește cererea de recurs recurentul critică respingerea cererii sale în ceea ce privește acordarea sporului pentru viitor arătând că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat într-un recurs în interesul legii că magistrații au dreptul la sporul respectiv și după intrarea în vigoare a prevederilor OG nr.83/2000, ceea ce înseamnă că aceste drepturi sunt încă în vigoare și ele se datorează în virtutea hotărârii Înaltei Curți ce are putere de lege fiind sinonimă unui act normativ.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu în conformitate cu art. 3041proc. civ. Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să admită recursul formulat de către Ministerul Justiției și să respingă ca tardiv recursul reclamantului, pentru motivele ce se vor arăta.
Astfel în ceea ce privește recursul formulat de către recurentul-pârât Ministerul Justiție și Libertăților Publice, pentru alte motive decât cele indicate în motivare, respectiv în baza art. 3041proc. civ. Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea legii în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, deși reclamantul a formulat acțiunea la data de 05.11.2007, prima instanță a admis acțiunea pentru perioada 01.11.2000 și până la pronunțare.
Potrivit art. 166 alin. (1) din Codul muncii, "Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate a obligațiilor privind plata salariilor se prescrise în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Prin urmare față de aceste dispoziții legale, acțiunea reclamantului este prescrisă pentru perioada anterioară datei de 04.11.2004, deoarece acesta a formulat acțiunea la data de 05.11.2007, astfel că pentru intervalul 04.11.2004- noiembrie 2000 a intervenit prescripția dreptului material la acțiune conform dispozițiilor legale menționate mai sus.
Prin urmare, se va modifica în parte sentința recurată, va admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 04.11.2004, urmând a fi respinsă acțiunea ca prescrisă pentru acest interval de timp.
În ceea ce privește celelalte critici ale sentinței recurate constând în faptul că dispozițiile art. 47 din Legea nr.50/1996 și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, Curtea le găsește nefondate, deoarece ulterior pronunțării acestei sentințe Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 21 din martie 2008 într-un recurs în interesul legii, ce devine obligatorie conform art. 329 proc. civ. și a statuat în mod obligatoriu pentru instanțe că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din indemnizația brută lunară sunt în vigoare și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, astfel că aceste critici sunt nefondate.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul, Curtea o găsește nefondată pentru motivele care se vor arăta.
Din verificarea înscrisurilor existente la dosar, inclusiv verificarea de scripte solicitată rezultă următoarele aspecte.
Comunicarea sentinței recurate s-a făcut către reclamant la data de 03.03.2008 (fila 29 din dosarul de fond) la domiciliul procesual ales de către acesta, respectiv sediul Tribunalului Călărași și poartă semnătura și seria și numărul actului de identitate al acestuia.
Comparând semnătura de pe copia de comunicare a sentinței cu cea de pe cerere de recurs, Curtea constată că sunt identice, în plus perioada indicată în cererea de repunere în termen cu privire la faptul că nu a primit copia de pe sentința civilă nr.2426 a Tribunalului Călărași, și nu a putut formula recurs, deoarece în perioada 01.04.2008-17.06.2008 se afla la Biroul Electoral participând la desfășurarea alegerilor locale este ulterioară dovezii de comunicare a sentinței recurate care s-a făcut la data de 03.03.2008, astfel că nu există nici un impediment legal care să determine repunerea în termenul de recurs.
Prin urmare, Curtea urmează să respingă cererea de repunere în termenul de recurs ca nefondată.
În ceea ce privește recursul, Curtea constată că acesta este tardiv, deoarece, comunicarea sentinței s-a făcut la data de 03.03.2008 (fila 29 din dosarul de fond ) iar recursul a fost înregistrat la data de 26.06.2009, la Tribunalul Călărași, cu mult după împlinirea termenului de 10 zile stabilit de art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit art.102 alin.(1) proc. civ. "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel".
Iar potrivit art.103 alin.(1) proc. civ. "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".
Or, în cauza de față nu este incidentă nici una dintre aceste situații cerute de textul de lege precitat, astfel că sancțiunea care intervine este tardivitatea recursului.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să admită recursul formulat de către recurentul Ministerul Justiției și Libertăților Publice; să modifice în parte sentința atacată; să admită excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 04.11.2004; urmând a respinge ca prescrisă acțiunea pentru acest interval de timp; va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul; va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de reclamant; urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2426/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada aferentă perioadei anterioare datei de 4.11.2004 și respinge ca prescrisă acțiunea pentru acest interval de timp.
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul-reclamant.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva aceleiași sentințe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
