Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 853/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 853
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR: Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 36/7.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, se acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta pârâților Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA solicită admiterea recursurilor, în sensul respingerii acțiunii, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Arad și înregistrată sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri, actualizate în raport de indicele de inflație la data plății.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei, motivat de ocazia sărbătorilor de iarnă.
A arătat reclamantul că prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența unei discriminări conform art. 2 alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 și art. 15 din OG 137/2000 republicată.
În dovedirea calității procesuale active reclamantul a depus la dosar în copie Ordinul nr. 1252/25.05.2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Comunicarea privind numirea în funcția de procuror.
De asemenea, reclamantul a depus la dosar, în copie, adeverința de venit.
Pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice A, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că nu există nici un raport juridic între reclamant și pârât, invocând astfel Legea nr. 388/2007 privind bugetul de stat pe 2008 și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție raportată la dispozițiile art. 25 din nr.OUG 37/2008, potrivit cărora Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții.
Pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2005, conform dispozițiilor art. 166 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, dreptul la acțiune fiind prescris în termen de 3 ani.
Pe fond a arătat că acțiunea nu are nici un suport legal, întrucât dispozițiile art. 11 din nr.OUG 27/2006 nu sunt aplicabile.
Acordarea coeficientului solicitat de către reclamant numai anumitor categorii de magistrați nu constituie o discriminare iar prevederile criticate au ca scop legitim combaterea corupției.
Pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței potrivit art. 36 alin.2 din OUG nr. 27/2006, arătând că aceasta revine Curții de Apel București, în conformitate cu dispozițiile legale ante-menționate și, în plus, se arată că dispozițiile Codului muncii au caracter de normă generală iar prevederile OUG nr. 27/2006 reprezintă norma specială.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că Ordinul criticat de către reclamant a fost emis de către Ministerul Justiției, astfel că acesta are calitatea de ordonator principal de credite.
În fond, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu există nici un fel de discriminare decât în condițiile în care, în baza acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație primesc un tratament juridic diferit.
În speță, Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/2005 nu are forța probantă a unui act normativ, ci este un act administrativ, iar Hotărârea nr. 15/2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu conține nici o prevedere legală pentru a fi izvor de drept, astfel că nu este obligatorie pentru instanță.
De asemenea, se arată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/2000 astfel cum a fost modificată și completată, întrucât acordarea acestor "stimulente" numai anumitor categorii de magistrați nu constituie o discriminare, mai mult prevederile criticate au un scop legitim, respectiv combaterea corupției, iar acordarea stimulentelor reprezintă metodele adecvate și necesare pentru realizarea acestui scop.
Prin încheierea nr. 328 din 03.07.2008, Tribunalul Arad, în temeiul art. II alin. 1 și 2 din OUG 75/2008, a trimis cauza Curții de APEL TIMIȘOARA în vederea soluționării.
Prin sentința civilă nr. 36 din 07.10.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții la plata sumei de 1700 lei despăgubiri cu titlul de stimulente.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de APEL TIMIȘOARAa reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că acordarea unor prime pentru magistrați cu vechime cuprinsă între 0 - 3 ani constituie acte de discriminare conform art. 2, alin. 2, art. 6 lit. c, art. 8 alin. 3, art. 19 alin. 4 din OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 195alin. 9 și 10 din OG 137/2000, această hotărâre putea fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, hotărârea neatacată constituind de drept titlu executoriu.
Astfel, orice nemulțumiri ar avea pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu stabilirea discriminării raportat la situația de fapt reținută, nu pot fi invocate în prezentul litigiu.
Puteau constitui motive într-o eventuală cale de atac pe care pârâtul trebuie să o promoveze împotriva hotărârii Consiliului, cu respectarea dispozițiilor art. 195alin. 9 din OG 137/2000.
, Hotărârea nr. 15 din 23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, constituie titlu executoriu (art. 195alin. 10 din OG 137/2000).
Conform Codului muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 155).
Astfel salariul nu este reprezentat numai de partea fixă și principală - salariul de bază ci și de adaosuri și sporuri - partea variabilă.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului instituie principiul potrivit căruia tuturor salariaților care prestează o muncă le este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală, iar OG 137/2000prevede la art. 1 alin. 2 principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea unor drepturi, inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală (art. 1 alin. 2 lit. i).
De asemenea, conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani, în sumă de 1700 lei.
A avut astfel loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce încalcă dispozițiile legale în materie și anume art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și OG 137/2000.
Instituirea unor astfel de stimulente în favoarea numai a unor categorii de magistrați conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezidă într-o inegalitate și a unui tratament diferit în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Art. 16 alin. 1 din Constituția României a stabilit că "cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
Această egalitate include domeniile în care persoanele își desfășoară activitatea, în aceste domenii nici prin legi sau alte acte normative, nici prin acte de aplicare a normelor juridice nu se poate face vreo discriminare între salariații care trebuie, în condiții identice, tratați în mod identic.
Această discriminare a fost reținută, așa cum mai sus s-a arătat, prin titlu executoriu, de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, consiliu care are rolul de a implementa principiul egalității între cetățeni, prevăzut în Constituția României, în legislația internă în vigoare și în documentele internaționale la care România este parte.
Referitor la susținerile Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 1 și alin. 11, precum și art. 27 din OUG nr. 137/2000, instanța reține că au fost declarate neconstituționale prevederile respective din perspectiva art. 1 alin. 4 din Constituție care reglementează principul separației puterilor în stat și ale art. 126 alin. 6 care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, însă instanța de judecată soluționând cauza apreciază temeinicia cererii deduse judecății, implicit constatând că dispozițiile legale menționate sunt discriminatorii sau nu față de categoria - reclamanți, iar prin aceasta nu se desființează normele juridice instituite prin lege sau înlocuirea acestora cu alte norme cuprinse în alte acte normative.
Astfel, Curtea Constituțională analizează constituționalitatea prevederilor din legi sau ordonanțe în vigoare, raportat inclusiv la art. 16 din Constituție privind egalitatea în fața legii, însă instanța de judecată, în situația în care reține încălcarea principiului egalității în fața legii nu înseamnă că pronunță o hotărâre care nu respectă dispozițiile art. 16 din Constituție, cum greșit susține pârâtul.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului, recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a arătat că prin Decizia nr. 821 din 2.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției, și s-a constatat că dispozițiile art. 2 alin. 1 și alin.11, precum și dispozițiile art. 27 din OG 137/2000 sunt neconstituționale.
A mai arătat de asemenea că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, reținându-se că prevederile ordinului Ministrului Justiției nr. 121/C/2005 se aplică și Ministerului Public și s-a dispus în mod nelegal obligarea Ministerului Public - parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești solicitate cu titlu de despăgubiri, actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea a arătat că instanța de fond a respins în mod nelegal cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece s-a reținut în mod greșit că dispozițiile art. 60 - 63 Cod procedură civilă, nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, reținerea spre rejudecare, constatarea inadmisibilității acțiunii, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
Recurentul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP Aas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de el.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți Curtea constată recursurile întemeiate pentru următoarele motive:
Prin Ordinul 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, se acordau stimulente judecătorilor, fiind impusă condiția ca aceștia să aibă vechime in funcție de maximum trei ani.
Aceste stimulente au fost acordate în temeiul art. 25 și 26 din Legea 167/1997, conform cărora, sumele provenind din taxele de timbru, plătite pentru activitatea notarială, impozitele încasate din onorariile avocaților și ale notarilor publici constituie venituri la bugetul de stat și se cuprind distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției, constituie un fond cu destinație specială pentru stimularea personalului din sistemul justiție.
Conform art. 4 și art. 7 din HG 83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta este ordonator principal de credite, punând la dispoziția instanțelor judecătorești, a aparatului propriu și a unităților subordonate ministerului fondurile necesare în vederea desfășurării activități.
Curtea mai constată că potrivit art. 70 din legea 304/2004, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind ordonator principal de credite, astfel încât nu există subordonare sau dependență financiară între Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției. Astfel, Ordinul 1921/C/2005 al Ministrului Justiției, nu este discriminatoriu decât față de personalul pentru care acesta este ordonator principal de credite, nu și față de alte persoane, față de care nu are autoritate financiară. Mai mult de atât, nu se poate sancționa un angajator, pentru actele de discriminare săvârșite de către un altul, acte care nu afectează decât proprii angajați.
Se constată astfel că sentința 36/7.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a admis acțiunea reclamantului, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, reclamantul procuror în cadrul Ministerului Public, nefiind discriminat de politica financiară a Ministerului Justiției.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 36/7.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A împotriva sentinței civile nr. 36/7.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
- - Dr. - - - -
GREFIER,
- -
Red. /10.06. 2009
Tehnored 2009/10.06.2 ex
Prima instanță: și - Curtea de APEL TIMIȘOARA
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Carmen Pârvulescu, Raluca Panaitescu
