Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1303/R-CM
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR, comuna, județul A, împotriva sentinței civile nr.390/CM din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic - pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul consilierilor juridici D și profesor pentru intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia pentru șa, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți Școala, Comuna prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, o copie fiind comunicată și reprezentantului recurentei-pârâte.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și schimbarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Se arată că, în principiu pârâta este de acord cu acordarea sumelor stabilite de prima instanță, însă nu dispune de sumele necesare plății acestora.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Constată că, rin p. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 31.10.2008 reclamanții, (), (), (), (), G, G, C, -, (), (), (), Din, ta, (), (), reprezentați prin Sindicatul Preuniversitar Muntenia, au chemat in judecată pe pârâții Școala, Comuna prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A și Ministerul Educației și Cercetării B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să le plătească prima de vacanță pentru perioada 2001-2008 și pe viitor, actualizată cu indicele de inflație la data achitării sumelor în cauză. Au mai solicitat obligarea paratei Școala la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că în vederea aplicării principiului egalității de tratament, personalul contractual trebuie să beneficieze de prima de concediu pentru anii 2001-2007, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, referitoare la statutul funcționarului public.
Se face trimitere la Deciziile nr.XXIII/12.12.2005, nr.XII/5.02.2007 si nr.LXXVII/5.11.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care dreptul la prima de vacanță a fost recunoscut polițiștilor, magistraților și personalului auxiliar al instanțelor, precum și funcționarilor publici.
Deoarece prin nr.OUG146/19.12.2007 s-a aprobat pentru funcționarii publici plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamanții au apreciat că numai prin acordarea primei de vacanță tuturor categoriilor de personal se realizează principiul constituțional al egalității cetățenilor, având în vedere faptul că și ei desfășoară activitate în domeniul administrației publice.
Au mai arătat reclamanții că drepturile salariale privind prima de vacanță pentru perioada 2001-2006 nu sunt prescrise, termenul de prescripție fiind întrerupt, actul întrerupător de prescripție fiind nr.OUG146/2007.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a depus note scrise, prin care, pe cale de excepție, a fost invocată lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acest pârât nu este angajatorul reclamanților și nu există niciun fel de raporturi juridice între cadrele didactice și această instituție. De asemenea, s-a arătat că pârâtul în cauză nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat.
Prin aceleași note scrise, pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a invocat și excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 din Legea nr.53/2003. Cu privire la.OUG nr.146/2007, s-a arătat că acest act normativ nu se aplică personalului didactic din sistemul de învățământ și nu poate constitui motiv de întrerupere a prescripției.
Pe fondul cauzei, s-a susținut că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar este salarizat potrivit prevederilor Legii nr.128/1997 în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță, iar prin dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007 se specifică faptul că în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe de urgență intră funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal, care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.
La termenul din data de 19.02.2009 instanța a invocat din oficiu excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-30.10.2005.
În ședința publică din data de 19.02.2009 tribunalul a dispus în temeiul art.137 alin. 2 Cod procedură civilă unirea tuturor excepțiilor cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr.390/CM/23 februarie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și a respins acțiunea reclamanților față de acesta.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 30.10.2005 și a fost respinsă solicitarea reclamanților în acest sens.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean A, și a fost admisă în parte acțiunea formulată de Sindicatul Preuniversitar Muntenia, în numele și pentru reclamanții membrii de sindicat. A fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi, iar pârâta Școala să plătească Sindicatului cheltuieli de judecată în cuantum de 10 lei.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul analizând cu prioritate excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001-30.10.2005, invocată din oficiu de instanță, precum și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și, a reținut următoarele:
Astfel, privind excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților - membri de sindicat pentru perioada 2001-30.10.2005, tribunalul a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitate dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât, potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, excepția a fost admis și au fost respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-30.10.2005.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente a fost admisă excepția și pe cale de consecință a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut reține:
Reclamanții au invocat, în susținerea cererii de chemare în judecată, existența dreptului la prima de concediu pe care o are funcționarul public în temeiul art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999, precum și decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în recursuri în interesul legii.
Tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile invocate de reclamanți, acestora neaplicându-li-se nici recursurile în interesul legii la care au făcut trimitere, după cum nu există nicio situație de discriminare față de alte categorii profesionale care au beneficiat de prima de concediu.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Potrivit art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 "Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă."
Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale dreptul personalului didactic la prima de vacanță, ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din contractul colectiv de muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Executarea contractelor colective de muncă este, potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.130/1996, obligatorie pentru părțile semnatare.
În cauză nu a intervenit nicio clauza de suspendare a acestui drept al personalului didactic la prima de vacanță.
În consecință a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 31.10.2005-decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, a fost obligată pârâta Comuna să vireze pârâtei Școala fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Întrucât între reclamanți și Inspectoratul Școlar Județean A nu există raporturi juridice de muncă a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria Comunei, criticând-o pentru nelegalitate pentru un singur considerent, iar critica sa poate fi încadrată în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea intimaților-reclamanți, deoarece art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă prevede că părțile convin asupra unor drepturi salariale suplimentare printre care prima de vacanță, însă achitarea acestora se face din venituri proprii, iar recurenta-pârâtă nu are posibilități financiare pentru plata acestor drepturi bănești.
Ministerul Educației, Cercetării și a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat menținerea dispozițiilor sentinței civile referitoare la admiterea lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, precum și a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001-30.10.2005, și modificarea sentinței pe fondul cauzei în sensul că plata primelor de vacanță nu este inclusă în Legea nr.128/1997 și chiar dacă există mențiunea acordării acestor drepturi bănești prima instanță nu a luat în considerare faptul că nu există venituri proprii pentru satisfacerea lor.
Intimatul-reclamant Sindicatul Preuniversitar Muntenia a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat pe considerentul că finanțarea cheltuielilor de personal se face din sumele defalcate de la bugetul de stat, iar acordarea primelor de concediu rezultă din Contractul colectiv de muncă, obligatoriu pentru părți, și se precizează în aceeași întâmpinare că la nivelul instanțelor judecătorești din țară există o practică unitară privind satisfacerea acestor drepturi bănești.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-pârâtă, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima instanță a pronunțat o soluție legală privind acordarea primelor de vacanță, acestea fiind prevăzute în mod expres în dispozițiile art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă, care reprezintă legea părților.
Faptul că recurenta-pârâtă se confruntă cu dificultăți financiare nu poate conduce la respingerea acțiunii intimaților-reclamanți, în acord cu jurisprudența CEDO, iar legalitatea sentinței recurate, cu privire la acest aspect, nici nu a fost, de altfel, contestată de către recurenta-pârâtă.
În mod legal prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a Comunei, în baza nr.OG32/2001, precum și a Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului aprobate prin nr.HG538/2001.
De asemenea, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe de altă parte, în baza art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă astfel că unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite, în timp ce Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, iar recurenta-pârâtă Comuna este ordonator terțiar de credite.
sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate se efectuează astfel de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și alte venituri ale bugetelor locale.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.286/2006, Consiliul Local are prerogativa de a aproba bugetul local conform competențelor sale și de a proceda la aprobarea fondurilor care, ulterior, în urma hotărârilor ce s-ar pronunța, sunt cuprinse în bugetul local, însă, așa cum s-a precizat mai sus, fondurile sunt redistribuite către recurenta-pârâtă, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune, în caz contrar s-ar ajunge la un blocaj juridic care ar conduce la imposibilitatea plății drepturilor bănești în favoarea intimaților reclamanți.
Critica nu este fondată și anume aceea prin care, practic, se invocă lipsa fondurilor bănești pentru acordarea drepturilor salariale, deoarece, raportat la dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pe de altă parte, Legea bugetară nr.388/2007 a fost rectificată cu privire la alocarea de sume din taxa pe valoarea adăugată pentru cheltuielile de personal ale instituțiilor din învățământul preuniversitar prin OUG nr.112/2008, OUG nr.186/2008 și HG nr.1652/2008.
Aceste fonduri au fost deja repartizate prin deciziile nr.5/2008, nr.332/2008 și nr.399/2008 ale Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de PRIMĂRIA COMUNEI - prin PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.390/CM/23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL PREUNIVERSITAR A MUNTENIA, în numele și pentru membrii săi de sindicat:, (), (), (), (), G, G, C, -, (), (), (), Din, ta, (), (), pârâții ȘCOALA, COMUNA, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A și MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./5.10.2009
GM/EM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
