Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1306/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1306/R-CM
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI PRIN PRIMAR, P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.673/CM din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns profesor, pentru intimatul-reclamant Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar pentru șa, în baza delegației depusă la dosar, lipsă fiind recurentul-pârât și intimații-pârâți Școala nr.19 P și Centrul Bugetar Colegiul Național IC.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare, Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură pe anii 2007-2010 și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea formulată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 9.12.2008 Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat -, -a, și -, a chemat în judecată pe pârâții Școala nr.19 P, Centrul Bugetar Colegiul Național " ", Municipiul P, solicitând obligarea la calcularea și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
În motivarea acțiunii sindicatul a susținut că membri în numele cărora a formulat prezenta acțiune sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, art.243 din Codul muncii prevede că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, art.165 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, pe când art.241 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
La data de 4.02.2009 pârâtul Municipiul Paf ormulat întâmpinare, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa.
Prin sentința civilă nr.673/CM din 30 martie 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis acțiunea formulată de Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții membri de sindicat și a obligat pe pârâții Școala nr.19 și Centrul Bugetar Colegiul Național " " să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 9.12.2005-31 decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a analizat prioritar excepția, pe care a considerat-o ca neîntemeiată, reținând următoarele:
În baza prerogativelor date de dispozițiile art.28 din Legea nr.54/2003 Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în apărarea drepturilor membrilor săi, a solicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, drept de care nu au beneficiat, deși erau îndreptățiți conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art.241 alin.1 Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați iar art.8 alin.1 din CCM la nivel național pe 2007-2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Văzând și prevederile art.30 alin.1 și 2, cap.V, din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Școala Nr.19 și Centrul Bugetar Colegiul Național "" să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 9.12.2005-31 decembrie 2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți și potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii aceste drepturi să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea, a fost obligat pârâtul Municipiul P să vireze celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat recurs Municipiul P, criticând-o pentru nelegalitate, recursul pârâtului putând fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, așa după cum urmează:
- în mod greșit prima instanță a motivat acordarea drepturilor bănești în baza contractului de muncă, în absența unor dispoziții legale speciale în acest sens;
- nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului P, nefiind aplicabile prevederile OUG nr.32/2001, ci dimpotrivă, dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995;
- nu s-a ținut cont de faptul că, deși instanța invocă prevederile OG nr.17/2006 pentru reglementarea unor probleme financiare, face abstracție de procedura stabilită prin acest document, potrivit căreia este necesară rectificarea bugetară și alocarea fondurilor necesare de către Guvern.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima critică este nefondată deoarece, în mod legal instanța de fond a admis acțiunea și a obligat la plata primei de vacanță în baza art.37 lit.g din Contractul colectiv de muncă, potrivit cu care, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță care se acordă în plus față de indemnizația de concediu.
Potrivit dispozițiilor art.30 alin.1 și 2, capitolul V din Legea nr.130/1996, executarea Contractului colectiv de muncă este obligatorie și reprezintă legea părților, situație față de care este lipsită de relevanță afirmația recurentului-pârât potrivit cu care în legea specială a învățământului nu este prevăzută această primă.
A doua critică este, de asemenea, nefondată și anume aceea prin care se invocă faptul că prima instanță, în mod greșit, ar fi respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta-pârâtă.
În mod legal prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a Municipiului P, în baza OG nr.32/2001, precum și a Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului aprobate prin HG nr.538/2001.
De asemenea, potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din instituțiile preuniversitare sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Pe de altă parte, în baza art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea cheltuielilor cu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar al instituțiilor de învățământ preuniversitar este asigurată din anul 2001 din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială acestea își desfășoară activitatea.
Rezultă astfel că unitatea administrativ-teritorială în care unitatea de învățământ preuniversitar funcționează este ordonator secundar de credite, în timp ce Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite, iar recurentul-pârât Municipiul P este ordonator terțiar de credite.
sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate se efectuează astfel de la bugetul de stat prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și alte venituri ale bugetelor locale, situație în care recurentul Municipiul P are calitate procesuală pasivă, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor Legii nr.286/2006, Consiliul Local are prerogativa de a aproba bugetul local conform competențelor sale și de a proceda la aprobarea fondurilor care, ulterior, în urma hotărârilor ce s-ar pronunța, sunt cuprinse în bugetul local, însă, așa cum s-a precizat mai sus, fondurile sunt redistribuite către recurentul-pârât, cu destinația de a fi plătite drepturile solicitate prin acțiune, în caz contrar s-ar ajunge la un blocaj juridic care ar conduce la imposibilitatea plății drepturilor bănești în favoarea intimaților reclamanți.
Nici ultima critică nu este fondată și anume aceea prin care, practic, se invocă lipsa fondurilor bănești pentru acordarea drepturilor salariale, deoarece, raportat la dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pe de altă parte, Legea bugetară nr.388/2007 a fost rectificată cu privire la alocarea de sume din taxa pe valoarea adăugată pentru cheltuielile de personal ale instituțiilor din învățământul preuniversitar prin OUG nr.112/2008, OUG nr.186/2008 și HG nr.1652/2008.
Aceste fonduri au fost deja repartizate prin deciziile nr.5/2008, nr.332/2008 și nr.399/2008 ale Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă și art.291 din Codul muncii, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL PITEȘTI prin PRIMAR, P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.673/CM din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat -, -a, și -, Școala nr.19 P și Centrul Bugetar Colegiul Național IC
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.JD/07.10.2009
GM/EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
