Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.56

Ședința publică de la 20 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă

JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan

- -- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, G și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură, cu domiciliul ales în G, str.- -,.41,.C 2,.2,.9, județ D, împotriva sentinței civile nr.1803 din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, str-G-ral, nr.11 bis, sector 1.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenții au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat și judecarea cauzei în lipsă, însoțită de copia împuternicirii avocațiale nr.270 și practică judiciară în materie reprezentată de sentințele civile nr.539/2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman și nr.1100/CM/2008 pronunțată de Tribunalul Argeș și două expertize extrajudiciare întocmite de experți contabili și, filele 24-54.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțarea următoarea decizie.

Curtea

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanții, G și au chemat în judecată pârâta SC SA, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 10602,60 lei pentru perioada 2005 - 2007 din care 10200 lei drepturi salariale cuvenite și neacordate și 402,60 lei daune materiale pentru neachitarea în termen a acestor obligații pentru fiecare salariat în parte conform anexei 1 la această acțiune.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că în calitate de salariați ai pârâtei, în afara drepturilor salariale pentru munca prestată, trebuiau să mai beneficieze și de suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, conform dispozițiilor art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă. Acest text se regăsește în contractele colective încheiate la nivel de societate pentru anii 2005 - 2007.

Aceste suplimentări salariale nu le-au fost plătite, motiv pentru care s-a solicită acordarea lor.

În drept reclamanții au invocat prevederile art. 166, 168 din Codul Muncii și CCM.

La solicitarea părților, instanța de fond admis proba cu înscrisuri, iar pârâtei i s-a admis cererea privind administrarea unei expertize contabile care să stabilească drepturile salariale solicitate de către reclamanți în raport de dispozițiile art. 168 alin. 1 din CCM, prin verificarea statelor de plată.

S-a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză întocmit de către expertul .

Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1803 din 06 noiembrie 2008 respins acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, rezultă că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al reclamanților conform Hotărârii nr. 14/2003 a Consiliului de Administrație al societății pârâte și carnetului de muncă al reclamantului, precum și raportului de expertiză.

Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat recurs în termen legal, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii.

Au susținut recurenții-reclamanți că în mod eronat prima instanță a concluzionat că primele de Paști și C au fost incluse în salariu începând cu anul 2003.

Astfel, art. 168 alin. 2 din CCM la nivel de unitate, după ce în anul 2003 a menționat că suplimentările salariale precizate la alin. 1 vor fi introduse în salariul de baza al fiecărui salariat, în anii următori indică faptul că aceste suplimentări salariale aferente anului 2003 au fost introduse în salariul de bază. Rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007 au fost incluse în salariile recurenților doar pentru anii anteriori lui 2003, întrucât în ipoteza în care nu s-ar fi intenționat acordarea acestor drepturi și în anii următori nu ar fi fost prevăzute în art. 168 alin. 1.

De asemenea, împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din data de 18.06.2007 se arată că voința părților la negocierea contractelor colective de muncă ulterioare anului 2003, a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și de C, să fie incluse în salariile de bază, nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că a acordat toate drepturile salariale.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Este de netăgăduit că reclamanții au fost salariați ai societății pârâte, calitate în care aveau îndreptățirea, consfințită de art.168(1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate de a beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o primă echivalentă cu un salariu mediu de bază pe unitate.

Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că aceste drepturi în anul 2003 au fost incluse în salariile de bază, fără ca pentru perioada ulterioară să existe dovezi că suplimentările salariale cu titlu de prime de Paște și C au mai fost introduse în salariile de bază ale angajaților, astfel cum pârâta s-a apărat pe parcursul judecății.

În aceste condiții Curtea reține că disputa juridică a părților nu este legată de sintagma includerii drepturilor revendicate în salariu ci a efectivității plății lor.

În acești termeni, în dosar nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariile reclamanților - aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către intimata pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul Muncii.

Curtea mai reține că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, astfel cum a susținut ori în dosar nu există probe certe care să conducă la concluzia pe care prima instanță și-a fundamentat soluția, aceea a plății, prin includerea în salariile lunare, a primelor de Paști și

Este adevărat că expertiza contabilă efectuată la instanța de fond (filele 71 - 83) a confirmat pe de o parte că în anul 2003, salariile tarifare au fost majorate cu suma de 700.000 lei ROL reprezentând includerea în acestea a primelor de Paști și C, iar pe de alta și că în anii ulteriori 2004-2007 baza de calcul la care s-a aplicat procentul de creștere salarială anuală a reprezentat-o salariul din anul 2003 care includea aceste prime, însă această ultimă constatare a expertului, care nu are nicio fundamentare, este greșită.

Potrivit art.168 (1) din contractele anuale colective de muncă la nivel de unitate, primele în discuție reprezintă echivalentul câte unui salariul de bază mediu pe unitate.

Raționamentul expertului conform căruia, după anul 2003 când aceste drepturi au fost introduse în salariile de bază ale angajaților, majorările ulterioare, înscrise și în carnetele de muncă s-ar fi aplicat la salariul din 2003, ceea ce presupune astfel și includerea primelor de Paște și C, este eronat, iar instanța de fond, fără a observa greșeala expertului, și-a însușit această abordare selectivă și manifest inconsistentă, pronunțând o hotărâre greșită.

Nu are nicio relevanță pentru dezlegarea cauzei și deslușirea adevăratelor raporturi juridice dintre părțile litigiului că ulterior anului 2003, majorările salariale anuale s-ar fi aplicat la salariul în care primele în discuție au fost incluse, câtă vreme natura juridică a acestora este reglementată de clauza contractuală negociată prin art.168 din.

Acordarea primelor de Paști și C presupune atât recunoașterea existenței dreptului la această suplimentare salarială cât și plata lui efectivă, dovada certă a încasării de către angajat fiind cea prescrisă de normele codului muncii, respectiv statele de plată care nu au fost verificate de expert.

Mențiunile din carnetele de muncă la care expertul face referire nu constituie proba că sumele reprezentând prime de Paști și C au fost efectiv plătite salariaților, iar interpretarea supraestimată de expertul contabil a acestor documente a fost preluată de prima instanță, prin nesocotirea dispozițiilor art.163 din Codul Muncii.

Astfel fiind, pentru considerentele care preced, Curtea constată că recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, sentința tribunalului, pronunțată prin greșita interpretare a dispozițiilor legale mai sus-analizate, în baza prevederilor art. 312 alin. 2 pr.civilă, urmând a fi modificată în totalitate.

Rejudecând cauza în fondul său, Curtea va admite în tot acțiunea în sensul obligării societății pârâte la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și C, conform art.168 alin.1 din, sumele urmând a fi actualizate cu coeficientul de inflație calculat de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, corespunzător cu perioada lucrată de fiecare reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanții, G și, toți prin reprezentant legal cabinet avocatură, cu domiciliul ales în G, str.- -,.41,.C 2,.2,.9, județ D, împotriva sentinței civile nr.1803 din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, cu sediul în B, str-G-ral, nr.11 bis, sector 1 și în consecință:

Modifică în tot sentința și pe fond admite acțiunea, în sensul că obligă pârâta la plata către reclamanți a primelor de Paște și C, conform art.168 din CCM, sume care se vor actualiza cu coeficientul de inflație la data plății, corespunzător cu perioada lucrată de fiecare reclamant.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20.01.2009.

Președinte JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan

- - --- - - -- -

Grefier

Tehnored.

2 ex./20.02.2009

f- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr.notificare 3120

Președinte:Alexandru Bobincă
Judecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Ploiesti