Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Sentința 28/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA nr.28
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
Asistenți judiciari -
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales în V de M,-, județul P - la sediul Judecătoriei Vălenii d Munte, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,- - 3, județul B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,- - 3, sector 1, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, județul B, Tribunalul Bacău, cu sediul în B,-, județul B, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul București, cu sediul în B, dul -, nr.37, sector 3, Curtea de Apel București, cu sediul în B, nr.5, sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Acțiune scutită de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova au depus la dosar întâmpinări.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea sentință.
Curtea
Deliberând asupra litigiului de muncă de față, constată:
Reclamanții, I, au chemat în judecată pârâții Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Curtea de Apel Bacău, Tribunalul Bacău, Tribunalul Prahova, Curtea de Apel București, Tribunalul București și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că sunt discriminați de către pârâți în raport cu drepturile salariale acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigație a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind încălcate dispozițiile art. 1 alin.2 lit.e pct.I din OG nr. 137/2000 și să fie obligați pârâții la înlăturarea pentru viitor a acestei discriminări cu repararea prejudiciului cauzat urmare discriminării începând cu 1 ianuarie 2005 și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite, actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până în momentul efectuării plății drepturilor respective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de judecători la Judecătoria Vălenii de M și în această calitate au fost și au continuat să fie discriminați din punct de vedere al salarizării în raport cu procurorii care își desfășoară activitatea în cadrul DIICOT Structura Centrală sau serviciile și birourile teritoriale deși desfășoară aceeași muncă, fiind astfel încălcate prevederile art. 2 lit.2 pct.1 din OG137/2000.
Au mai arătat aceștia că DIICOT a fost înființată prin Legea nr. 508/2004 și că procurorii din cadrul instituției indiferent de structura din care fac parte sunt salarizați ca și procurorii din cadrul Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, indiferent de gradul profesional deținut în condițiile în care în conformitate cu prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 promovarea în funcții de execuție se realizează doar prin concurs organizat la nivel național.
Apreciază reclamanții că prin acordarea unei importanțe vădit superioare activității desfășurate de către procurorii din cadrul DIICOT și DNA, concretizată în noua modalitate de salarizare stabilită prin OG. 27/2006 și apoi prin emiterea Legii nr. 45/2007, în loc să înlăture discriminarea existentă anterior, aceasta se adâncește și mai mult prin stabilirea unui coeficient de ierarhizare superior în favoarea procurorilor care fac parte din structurile menționate.
Diferența importantă de salarizare stabilită prin OUG 27/2006 nu este motivată în nici un fel cu obiectivitate, dacă se are în vedere că potrivit art. II alin. 2 din OUG nr. 27/2006 procurorii DNA și DIICOT beneficiază și de alte drepturi stabilite expres prin alte acte normative.
În drept, au fost invocate disp. OG137/2000 privind discriminarea, ale art. 2 alin. 3 din legea nr. 508/2004, ale Codului d e Procedură penală și cele ale nr.OUG 27/2006, precum și prevederile protocolului nr. 12 la Convenția Europeană a Dreptului Omului, cerându-se judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că acțiunea de față constituie un litigiu de muncă în care pot figura ca părți, potrivit art.282 din Codul Muncii, numai salariații, angajatorii, sindicatele și patronatul, precum și alte persoane juridice sau fizice ce au această vocație în temeiul legilor speciale sau ale Codului d e procedură civilă, pârâtul fiind un terț, care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, cu care nu are raporturi de muncă.
S-a mai susținut că Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul Justiției, pârâtul neputând fi obligat să facă efectiv o plată pentru salariații altor instituții.
De asemenea, s-a arătat că atât Ministerul Economiei și Finanțelor,cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite, iar potrivit art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea excepției și respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
De asemenea, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că nu poate fii chemat în judecată în această calitate deoarece în conformitate cu prevederile art. 16 - 20 din OG 137/2000 este instituția abilitată prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, putând participa eventual în proces în calitate de expert în domeniul discriminării.
Și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținându-se că prin deciziile nr. 818- 820/2008 pronunțate de Curtea Constituțională s-a stabilit că unele dispoziții din OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care se pot interpreta ca fiind de natură să confere instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative. Așadar, stabilirea sistemului de salarizare pentru sistemul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului.
Consideră pârâtul că în raport de susținerile reclamanților cu privire la pretinsa discriminare în care se află, reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea se învederează că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază pe care să le poată diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, principul egalității neopunându-se ca o lege să stabilească reguli diferite în raport de persoane care se află în situații diferite.
De asemenea, Curtea de APEL PLOIEȘTIa depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat în primul rând excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile solicitate de către reclamanți pentru perioada anterioară lunii octombrie 2005.
Sub aspectul fondului cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate învederând faptul că instituirea unor indemnizații diferite pentru anumite categorii de magistrați a fost justificată de elementele specifice pe care le presupune lupta împotriva corupției și a crimei organizate și reprezintă în esență o opțiune a legiuitorului. Consecința este aceea că numai organul cu inițiativă legislativă are sarcina să elaboreze proiecte de acte normative care să reglementeze problema salarizării personalului din justiție, deci și a magistraților.
Consideră pârâta că în speță nu există nici o discriminare în sensul prev. de art. 2 alin. 1 din OG. 137/2000 deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile unui tratament diferențiat la situații similare.
Pârâtul Tribunalul Prahova prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a solicitat de asemenea respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate invocând în esență, de asemenea, că nu există o discriminare în sensul prevăzut de OG 137/2000 deoarece principiul egalității în fața legii invocat de către reclamanți nu presupune uniformitate, astfel încât stabilirea unor reglementări diferențiate pentru persoane aflate în situații diferite nu constituie nici o discriminare.
Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanții solicitând, printre altele, potrivit dispozițiilor nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, plata unor despăgubiri echivalente cu diferența dintre indemnizațiile efectiv primite de aceasta și cele primite de procurorii din structurile Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în baza G nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Economiei și Finanțelor neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu îi este salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana acestui pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel încât Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin P și va respinge acțiunea față de acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipite de calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleași considerente și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării urmează a fi admisă, neexistând raporturi juridice între această instituție și reclamanți care să justifice participarea sa în calitate de pârât la soluționarea cauzei, și ca atare acțiunea va fi respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă față de acest pârât.
În ceea ce privește excepția prescripției acțiunii invocată de pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTI, Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru perioada 1.01.2005-28.10.2005 având în vedere că, în raport de data introducerii acțiunii, 28.10.2008, termenul de 3 ani prevăzut de disp. art. 3 din Decretul 167/1958 s-a împlinit la data de 28.10.2005. Așa fiind, urmează să admită această excepție și să respingă acțiunea ca fiind prescrisă pentru perioada menționată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.74 alin 1 din Legea nr. 303/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru activitatea desfășurată, judecătorii și procurorii au dreptul la o remunerație stabilită în raport cu nivelul instanței sau al parchetului, cu funcția deținută,cu vechimea în magistratură și cu alte criterii prevăzute de lege.
De asemenea, în conformitate cu disp.art.3 alin 1 din nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații asistenți au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din această ordonanță de urgență.
În anexa sus menționată, ce cuprinde indemnizațiile judecătorilor, procurorilor și ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, sunt prevăzuți coeficienții de multiplicare pentru judecătorii și procurorii de la diversele instanțe și parchete.
În conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 508/2004, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este o structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar procurorul general al Parchetului de pe lângă conduce această direcție, prin intermediul procurorului șef al direcției respective.
De asemenea, potrivit art. 11 alin 1 din G nr. 27/2006, cu modificările și completările ulterioare, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și cei din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt salarizați potrivit nr. crt. 6-13 de la litera A din anexă, în raport cu funcțiile pe care le dețin sau cu care sunt asimilați potrivit legii, cu mențiunea că la numerele respective, de la litera A din anexă, sunt trecuți coeficienții de multiplicare pentru procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pornind de la primul adjunct al procurorului general.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și obligarea pârâților la plata unei indemnizații corespunzătoare coeficientului de multiplicare acordat acestor procurori potrivit OUG27/2006, arătând că se generează un prejudiciu ca urmare a discriminării cu sumele aferente diferențelor dintre indemnizațiile efectiv primite și cele pe care le primesc procurorii din structurile direcției respective. De asemenea, s-a mai cerut obligarea pârâților la plata dobânzilor legale calculate conform nr.OG9/2000, precum și la indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficientului de inflație și efectuarea mențiunilor privind drepturile salariale în cartea de muncă.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea privește acțiunea reclamanților, față de ceilalți pârâți, ca neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,- - 3, sector 1 și respinge acțiunea formulată de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales în V de M,-, județul P - la sediul Judecătoriei Vălenii d Munte față de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 01.01.2005 - 28.10.2005
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, I, toți cu domiciliul ales în V de M,-, județul P - la sediul Judecătoriei Vălenii d Munte, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Bacău, cu sediul în B,-, județul B, Tribunalul Bacău, cu sediul în B,-, județul B, Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str.-.-, nr.6, județul P, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul București, cu sediul în B, dul -, nr.37, sector 3, Curtea de Apel București, cu sediul în B, nr.5, sector 3 ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 20.01.2009.
Președinte Judecător
--- - - - -
Asistenți judiciari
-
Grefier,
17 ex/5.12.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
