Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1612/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1612
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Dicu Aurel
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Județean S, cu sediul în municipiul S,- și Municipiul S - prin primar, împotriva sentinței nr. 1852 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților-recurenți, pârâților-intimați Grădinița cu Program Normal nr. 4 "" S, Inspectoratul Școlar Județean S și reclamanta-intimată prin Sindicatul Județean " "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr- din 24.06.2009, reclamanta - prin reprezentant legal SINDICATUL JUDEȚEAN ÎNVĂȚĂMÂNT " " S în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Normal Nr. 4 "" S, Municipiul-prin primar,Inspectoratul Școlar al Județului și Consiliul Județean a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata salariului de bază minim brut, conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, de 440 lei pentru personalul nedidactic necalificat, 528 lei pentru personalul nedidactic calificat și pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este liceală, 550 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală, 572 lei pentru personalul didactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri, 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare, respectiv 660 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurta durată, de la data pronunțării sentinței.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâților la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic Ia Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și suma efectiv plătită, pentru perioada 1.01.2007 - data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de rata inflației Ia data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nr. 2895/2006 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29.01.2007.
Articolul 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național () prevede:
"(1) Se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați:
a) muncitori:
1. necalificați = 7,
2. calificați = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. școala de maiștri = 1,3,
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2.
(2) de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. 1 se va stabili ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
(4) Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007. "
n raport de dispozițiile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, este evident faptul că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/ora, începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei.
Potrivit art. 2 alin.(l) din Contractul colectiv de muncă la nivel național, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național cuprinde drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă prevăzute de legislația în vigoare, precum si cele convenite în procesul de negociere.
De asemenea, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din același contract, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
În același sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr.130/1996, republicată, conform căruia: clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din tară, dar și cele ale art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, potrivit căruia clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
De asemenea conform art. 101 din prevede că "Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă. "
A mai precizat reclamanta că trebuie avut în vedere caracterul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național (), caracter garantat și de art. 41 alin. (5) din Constituția României, dar și faptul că acest contract a fost încheiat, așa cum rezultă din anexa 7 la acesta, de reprezentanții organizațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național și de reprezentanții Guvernului României, printre care și reprezentantul Ministerului Educației, Cercetării și
Reclamanta a mai arătat că nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de învățământ înregistrat la. cu nr. 5521/01/09.01.2004 și publicat în Monitorul Oficial al României - Partea a V-a, nr. 11/28.07.2004 și nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului S, nu conțin clauze referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ, astfel încât dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, care nu se regăsesc în contractele la nivelele inferioare, având în vedere caracterul obligatoriu al contractului național pentru toți salariații din toate unitățile din România sunt obligatorii pentru toți salariații și angajatorii din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
Așa cum rezultă din actele anexate prezentei acțiuni, membrii de sindicat ale căror drepturi și interese le reprezentă sunt angajați ai unităților de învățământ pârâte și au, conform tabelului și adeverințelor emise de conducerea unității de învățământ, anexate prezentei cereri de chemare în judecată, salariul de bază brut mai mic de 440 lei pentru personalul nedidactic, respectiv 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu studii superioare.
Ori, în condițiile în care salariul este unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, rezultă, fără nici un dubiu faptul că, prin neacordarea, începând cu 1.01.2007, a salariului de bază minim brut reglementat de art. 40 din, unitățile de învățământ încalcă dispozițiile art. 101 din acest contract colectiv de muncă.
Totodată salariul de bază minim negociat este de cel prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, începând cu data de 01.01.2007 și aceasta trebuie avut în vedere din acest moment și nu cuantumul anterior (de 390 lei) care, în mod netemeinic și nelegal se aplică în continuare. Raportarea trebuie făcută la acest nou salariu, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 4 din
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin. (1) lit. c), art. 241 alin. (l) lit. d) din Codul muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 2 alin.(l), art. 3 alin.(l) lit. a), art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, ale art. 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 130/1996, republicată.
În conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâții, deși legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința nr. 1852 din 22 octombrie 2009 a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean S, invocată de aceasta; a admis cererea având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 4 "" S, Municipiul S - prin primar, Inspectoratul Școlar al Județului S și Consiliul Județean S; a obligat pârâții să calculeze și să acorde reclamantei începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 22.10.2009 drepturile salariale rezultate prin luare în calcul a unui salariu de bază minim brut de 440 lei pentru personalul nedidactic necalificat, 528 lei pentru personalul nedidactic calificat și pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătirea este liceală, 550 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală, 572 lei pentru personalul didactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri, 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare, respectiv 660 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurtă durată, pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică nr.OG15/2008 coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2008 - 31.03.2008 suma de 300,156 lei; pentru perioada 01.04.2008 - 30.09.2008 suma de 318,165 lei și pentru perioada 01.10.2008 - 31.12.2008 suma de 346,800 lei; a obligat pârâții să actualizeze în funcție de rata inflației, drepturile salariale enunțate mai sus, până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta face parte din categoria personalului didactic și solicită obligarea pârâților la calcularea și acordarea salariului de bază pentru personalul didactic căruia i se aplică nr.OG 11/2007 să se ia ca și coeficient de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2007 - 03.2007 suma de 225,889 lei, pentru perioada 01.04.2007 - 01.09.2007 suma de 261,005 lei și pentru perioada 01.10.2007 - 12.2007 suma de 300,156 lei.
Din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că personalul didactic și nedidactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997 modificată prin nr.OG 11/2007 luându-se ca și valoare a coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada ianuarie - martie 2007 suma de 221,307, coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada aprilie - septembrie 2007 suma de 221,307 lei și coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada octombrie - decembrie 2007 suma de 259,593 lei.
Articolul 40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național prevede coeficienți minimi de ierarhizare pentru personalul calificat, necalificat, administrativ, de specialitate, pentru personalul încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școală de maiștri, studii superioare de scurtă durată, acești coeficienți se aplică la salariul minim negociat pe unitate, salarizarea stabilindu-se ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol salariul de bază minim negociat este de 440 lei începând cu 01.01.2007.
Ca atare, aplicând coeficienții de multiplicare prevăzuți de nr.OG 11/2007 rezultă că ei duc la un salariu de bază sub minimul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, de 440 lei. În aceste condiții, potrivit prevederilor art. 241 alin. 1, lit. d din Codul muncii - Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național produce efecte obligatorii pentru toți salariații încadrați astfel potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 salariatul are dreptul să se prevaleze de dispozițiile cele mai favorabile din Contractul Colectiv de Muncă Unic și Codul muncii. Astfel se reține aplicarea art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic sens în care se impune coeficientului de multiplicare să corespundă cu salariul de bază prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic, acesta trebuind să fie de 255,889 și nu 221,307 pentru ca salariul minim să fie cel prevăzut de art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic.
Salariul de bază a fost indexat cu conform nr.OG 11/2007 cu 2%, începând cu 01.04.2007 și 15% începând cu 01.10.2007, situație în care rezultă că de la data respectivă salariul trebuia majorat cu coeficientul de ierarhizare 261,005 lei de la 01.04.2007 și cu coeficientul de ierarhizare 300,156 lei de la 01.10.2007, iar pentru personalul nedidactic salarizarea acestuia se face potrivit nr.OG 10/2007, situația în care se impune indexarea salariului de bază a acestui personal din învățământ reținându-se și pentru această categorie de personal incidența aceluiași art. 40 ca atare se impune indexarea salariului de bază a acestui personal ținând seama de natura postului și pregătirea profesională, astfel se vor majora cu 2% începând cu 01.04.2007 și cu 10% pentru perioada 01.10.2007 - 12.2007.
Potrivit normei imperative prevăzută în art. 241 (1) lit. d Codul muncii clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Consiliul Județean S și Municipiul S reprezentat prin primar invocând motive de netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea acestor motive, recurentul Consiliul Județean S a arătat, în esență, că sentința recurată este nelegală în ceea ce privește obligarea Consiliului Județean S la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți.
Recurentul a arătat că dispozițiile art. 40 și art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010 exced prevederilor art. 8 al. 1, art. 12 al. 1 și art. 24 din Legea nr. 130/1996. Datorită acestor prevederi care exced legislației muncii, bugetul Cosiliului Județean S nu a dispus de fondurile necesare în anii 2008 - 2009 pentru plata drepturilor salariale prevăzute în Contractul colectiv de muncă.
Pe fond, recurentul a arătat că art. 8 al. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege", iar art. 12 al. 1 din aceeași lege prevede: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Recurentul a invocat și disp. art. 24 al. 1, 2 din Legea nr. 130/1996, care prevăd: (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate. (2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
Recurentul a precizat că nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, atâta timp cât clauzele din contractul colectiv de muncă sunt nelegale, iar în bugetul Consiliului Județean S nu au fost și nu sunt prevăzute fonduri cu această destinație.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 299 al. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 cod procedură civilă, ale Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 130/1996.
Recurentul Municipiul S - prin primar a arătat că în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Or, personalul didactic și didactic auxiliar din instituțiile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și nr.OG 11/2007.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 84/1995, legea învățământului, prevede în art. 7 al. 3 că învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale.
De asemenea, potrivit art. 14 al. 5 din Legea nr. 486/2006, Consiliul județean are atribuții cu privire la repartizarea sumelor defalcate, destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ.
În aceste condiții, inexistența calității de angajator apare fără relevanță juridică.
Prin urmare, în cauză nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean S, astfel după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Este real că, un contract colectiv de muncă la nivel național acționează întocmai ca o lege pentru cei cărora li se adresează și că sfera de aplicare îi privește pe toți salariații, încadrați la toți angajatorii din țară (art. 241 alin. (1) Codul Muncii și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 130/1996), însă numai în limitele pentru care acesta dispune cu privire la drepturile și obligațiile reciproce ale părților, la măsurile de protecție recunoscute grupurilor de salariați.
Mai mult, valoarea normativă a contractului colectiv de muncă la nivel național, caracterul său imperativ, se exprimă prin calitatea de izvor de drept față de contractele colective de muncă subsecvente și, în ultimă instanță, față de contractele individuale de muncă, însă clauzele sale rămân subordonate legii, în sensul că nu se pot negocia clauze interzise (art. 283 Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996), nu se pot însera clauze sub minimum prevăzut de lege (art. 8 alin. (4) din Legea nr. 130/1996), iar în ceea ce privește pe salariații din instituțiile bugetare, situația în speță, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996).
Prin urmare, sensul celei de-a doua teze dintre cele trei menționate anterior este acela că, prin conținutul său, contractul colectiv de muncă nu poate determina o înrăutățire a situației salariaților în raport cu dispozițiile legale, însă nu se poate susține, cu deplin temei, că prevederile acestuia sunt întotdeauna aplicabile cu prioritate față de lege, când sunt mai favorabile acesteia, dacă legea exclude expres incidența lor.
Din acest punct de vedere, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, sus - citată, înlătură expres de la negociere clauzele referitoare la drepturile salariaților din instituțiile bugetare, ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Textul este preluat întocmai și înscris și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 (art. 3 alin. 2), astfel că acesta nu este aplicabil personalului didactic al cărui salariu de bază este stabilit prin Statutul categoriei de personal în discuție, adoptat prin Legea nr. 128/1997.
Astfel, art. 48 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 exceptează de la posibilitatea negocierii, salariul de bază cuvenit personalului didactic, această componentă determinându-se conform art. 48 alin. 3 și 4 din lege.
În consecință, față de dispozițiile legale și contractuale anterior enunțate, precum și prevederile cadru ale art. 8 alin. 1 din Legea 130/1996, care statuează posibilitatea stabilirii clauzelor contractelor colective de muncă numai în limitele și condițiile prevăzute de lege, se apreciază că reclamantei, în calitate de personal bugetar al cărui salariu de bază este strict reglementat prin lege, nu-i sunt aplicabile dispozițiile contractului colectiv unic la nivel național pentru perioada 2007 - 2010, cât privește salariul minim brut negociat.
Nu se poate invoca, în sens contrar, nici participarea Ministerului Educației, Cercetării și, respectiv a sindicatelor din învățământ, la negocieri finalizate prin contractul colectiv de muncă în discuție, întrucât alte drepturi salariale și materiale ale personalului didactic, exceptând salariul de bază și sporurile stabilite prin lege, se pot negocia, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 48 alin. 2, art. 89 alin. 2 și art. 104 alin. 4 din Legea nr. 128/1997.
Rezultă, așadar, că salariul de bază minim brut garantat în urma negocierilor este întocmai un drept salarial de natura celor excluse de la negocieri cât privește personalul didactic din instituțiile bugetare, fiind incorect și contradictoriu să se susțină, pe de o parte, că în sistemul de învățământ preuniversitar, drepturile salariale nu pot fi negociate, iar, pe de altă parte, să se constate aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național cu privire la salariul minim brut garantat, ceea ce presupune a fixa o limită pentru legiuitor, contrar mecanismului constituțional, regulilor de tehnică legislativă, inclusiv textelor legale anterior menționate.
Tot astfel, art. 9 alin. 2 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național impune părților contractante să poarte negocieri, în vederea includerii drepturilor respective în actele normative, prin care se reglementează astfel de drepturi, rezultând că, în absența unor acte normative și până la intrarea lor în vigoare, personalului instituțiilor finanțate de la bugetul de stat nu-i pot fi acordate drepturile prevăzute de acest contract colectiv, a căror stabilire se face prin lege.
Așa fiind, Curtea în baza art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursurile, să modifice în parte sentința atacată și să respingă acțiunea reclamantei, cu menținerea dispoziției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean S și Municipiul S - prin primar împotriva sentinței nr. sentinței nr. 1852 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1852 din 22 octombrie 2009, a Tribunalului Suceava - secția civilă, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud. - -
plecat la altă instanță
semnează președintele
instanței
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex.2/12.01.2010
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Dicu Aurel
