Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2053/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.2053
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtaSC SAB, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3021 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, --, și -, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură în P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații- reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, depune la dosarul cauzei un set de acte, respectiv: copii cărți de identitate pentru reclamanții și, copia carnetului de muncă pentru reclamanta () -, decizia nr. 1441/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, și sentința civilă nr. 830/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă SC SA, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri în cauză și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, pentru recurenta -pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat pentru reclamanții --, și. De asemenea, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată de ceilalți reclamanți pentru motivele arătate în recurs.
2
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții -, --, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant prima de C 2007 și Paște 2008, în cuantum brut, reprezentând drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate, sume reactualizate cu indicele de inflație de la scadenței la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajații pârâtei, iar conform art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, aveau dreptul la suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C 2007 și Paște 2008, reprezentând echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate pentru fiecare eveniment, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada indicată deși potrivit art.236 alin.4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
La termenul din 28.11.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâtei să plătească fiecăruia prima de C 2007 datorată conform art.168 al.1 din CCM.
Pârâta a depus întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii care prevăd un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, iar pe fond, s-a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 3021 din 28 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și admis acțiunea precizată, iar pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant prima de C 2007 în sumă brută de 1387 lei, actualizată de la data scadenței până la data plății efective, precum și câte 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta este neîntemeiată fiind respinsă pe motiv că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, prezenta acțiune fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani, fiind vorba de drepturi salariale, termen care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2007.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii următori.
S-a mai reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă pentru sărbătoarea de C 2007 aceștia nu au încasat drepturile salariale suplimentare prevăzute în CCM, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, neexistând nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea precizată în senul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat recurs criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Se susține că instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni, astfel că acțiunea este prescrisă.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții, care nu au contestat că în 2003 au primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază, nu au formulat acțiune în toată perioada 2004-2007, punctul de vedere al recurentei fiind susținut și de Comisia Paritară SA, care este formată din reprezentanți ai societății și ai.
Se mai susține că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă, în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Totodată, se arată că este eronată modalitatea de soluționare a cauzei prin simpla referire la drepturi salariale pe perioada 2005-2008, iar pentru anul 2008, recurenta nu datorează nicio sumă de bani, fiind modificat prin act adițional, statuându-se în mod clar că primele au fost incluse în salariile angajaților.
Într-un alt motiv de recurs, se susține că unii dintre intimații-reclamanți a solicitat și obținut prima de C pentru anul 2007, operând autoritatea de lucru judecat pentru aceștia.
O altă critică se referă la greșita admitere a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de intimații-reclamanți în condițiile în care unii mai obținuseră primele solicitate și în alte dosare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, precizându-se că excepția autorității de lucru judecat se invocă în privința reclamanților, -- și, depunându-se la dosarul cauzei, în ceea ce-i privește pe aceștia, sentința civilă nr.830/7.03.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și decizia civilă nr.1081/13.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, respectiv decizia nr.1441 din 15.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Deși legal citați cu această mențiune, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat în limitele și potrivit considerentelor ce urmează:
Contrar susținerilor recurentei, prima instanță s-a pronunțat prin sentință cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare, pe care a respins-o, soluție care este corectă.
Astfel, este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, se reține că nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime, dovadă care nu a fost făcută deși sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, conform art.287 Codul muncii.
În dispozitivul sentinței s-a indicat concret care este suma datorată de recurentă și nu s-a făcut o simplă referire la drepturi salariale pentru o anumită perioadă, așa cum susține recurenta, instanța de fond având în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului de bază mediu brut pe, conform art. 168 alin.(1) din contractul colectiv de muncă pe anul 2007, valoare ce rezultă din adresa societății nr.830/5.02.2008 depusă în copie la dosarul fond, corespunzând pentru C 2007 suma de 1387 lei brut.
De asemenea, se reține că potrivit precizării la acțiune, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei numai la plata primei de C pe anul 2007, instanța de fond pronunțându-se, în limitele în care a fost învestită, numai cu privire la această primă, astfel încât referirile recurentei din motivele de recurs la prima de Paște pe anul 2008, care nu este datorată, nu au legătură cu acțiunea precizată a reclamanților și cu soluția pronunțată de prima instanță.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de recurentă, se constată că aceasta este întemeiată în ceea ce-l privește pe reclamantul, întrucât potrivit dovezilor depuse la dosar în recurs de către recurenta-pârâtă, acesta a solicitat și obținut într-o cauză anterioară soluționată prin sentința civilă nr.830/7.03.2008 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă conform deciziei civile nr.1081/13.06.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, aceeași primă, în cauza respectivă reclamantul, alături de alți reclamanți, solicitând, în contradictoriu cu societatea-pârâtă, și plata unor prime de Paște și C cuvenite pentru perioada anterioară Cului 2007.
Prin urmare, cu privire la acțiunea acestui reclamant, se constată incidența în cauză a disp.art.1201 Cod civil, care statuează că există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Recurenta-pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat și în privința cererii reclamantelor -- și, însă din conținutul deciziei civile nr.1441/15.07.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, depusă la dosar în recurs, în copie, rezultă că în pricina anterioară acestea nu au solicitat și obținut plata primei de C pentru anul 2007, ci numai plata primelor de Paște și C până la data încetării raporturilor de muncă ale acestora la societatea-pârâtă, iar prin decizia respectivă, admițându-se recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.1232/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu mai mulți intimați-reclamanți, s-a modificat în parte sentința în sensul că s-au redus sumele datorate de pârâtă reclamanților, pentru reclamanta -- acordându-se suma de 1777 lei brut, iar pentru reclamanta suma de 2824 lei brut, corespunzătoare datei până la care acestea au fost angajate ale societății-pârâte.
Prin urmare, în privința acestor intimate, nu operează autoritatea de lucru judecat, nefiind îndeplinite cerințele prev. de art.1201 cod civil referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză, însă recursul pârâtei apare ca fiind fondat și cu privire la aceste intimate, în condițiile în care din copiile carnetelor de muncă depuse la dosarul de fond de către acestea rezultă că raporturile de muncă ale reclamantei -- la societatea-pârâtă au încetat la data de 17.02.2006, iar ale reclamantei la data de 15.07.2006, astfel încât nemaifiind angajate ale societății-pârâte de la datele respective, nu pot fi îndreptățite la acordarea primei de C pentru anul 2007.
Aceeași este situația și în privința reclamantului, al cărui contract de muncă a încetat, după cum rezultă din copia cărții de muncă depusă la dosarul de fond, la data de 10.09.2007, acesta nemaifiind ulterior angajatul societății-pârâte, motiv pentru care soluția de obligare a pârâtei la plata primei de C pe anul 2007 către acest reclamant apare ca fiind greșită.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul de față ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat pentru reclamantul și va respinge acțiunea acestuia pentru autoritate de lucru judecat.
De asemenea, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, -- și, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaSC SAB, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.3021 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, --, și -, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocatură în P, str.-.-. nr.148,.4. parter,.2, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat pentru reclamantul și respinge acțiunea acestuia pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, -- și .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
Președinte,Judecători,
- -- - -- - - -- -
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/ FA
5 ex
2009-12-02
nr- Trib.
R,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
