Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2054/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2054
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, sector 1, Bd. G-ral, nr. 2.rin p. administrator judiciar, cu sediul în B, sector 3,-, -. A,. 4,. 6, împotriva sentinței nr.1452 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în com.,-,. 39,. B,. 3,. 27, județul P, domiciliat în com. de, nr. 421, județul P, domiciliat în com., nr. 8, județul P, domiciliat în com. de, Ditești, nr. 351, județul,, domiciliată în com., Pleasa, nr. 187, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții -, G, și au chemat in judecata pe pârâta SC SA (fostă SC SA B), solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata suplimentărilor salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște și C pentru anii 2005 - 2007 conform art. 168 alin 1 CCM și drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de art. 128(5), 129(3) conform anexei 3 și 3 B din CCM și cel acordat de unitate, inclusiv sporurile pe perioada 2005-2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume pana la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei, la punct de lucru M, astfel cum rezulta din contractul individual de muncă și că. în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă - art. III alin. 3 beneficiau, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Pârâta a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai arătat că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă și care, spre deosebire de contractele anterioare, are noua formulare în alin.2 al articolului 168, conform căruia "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare ce se păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006- 2007.
Prin sentința civilă nr.1452 din 23.07.2009, Tribunalul Prahovaa admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale cuvenite și neacordate reprezentând prime de Paște și C pe anii 2005-2007 astfel: pentru fiecare dintre reclamanții -, G, și suma de 6016,79 lei reprezentând prima de Paște și C pe anii 2005-2007; pentru G suma de 1676,46 lei reprezentând prima de Paște și C pe anul 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la acordarea diferențelor între salariul stabilit de art. 128 alin.5, 129 alin.3 conform anexei 3 și 3 B din CCM și cel acordat de unitate ca neîntemeiat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în conformitate cu înscrierile carnetelor de muncă depuse la dosarul cauzei, rezultă că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte și că în Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 - 2007 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe În acest sens, în cuprinsul contractului se arată că, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de baza al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 rezultă, în opinia instanței de fond, că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, mai arată instanța de fond, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin.1 din contractele colective de munca la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Tribunalul precizează că, în conformitate cu dispozițiile art. 163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plații către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art.168 alin.1 din contractele colective de munca pe anii 2004-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plata ale salariaților și eventual cu o dispoziție interna a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
Cât privește diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de art. 128(5), 129(3) conform anexei 3 și 3 B din CCM și cel acordat de unitate, inclusiv sporurile pe perioada 2005-2007 din raportul de expertiză efectuat în cauză instanța de fond a reținut că sporurile stabilite și pentru care au semnat statele de plată au fost plătite, nerezultând diferențe între salariul stabilit prin contractul colectiv de muncă și cel acordat de unitate prin statul de plată.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, invocând disp.art.304 pct.9 pr.civilă, apreciind că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Susține recurenta că, deși la termenul de judecată din data de 23.07.2009 a solicitat suspendarea cauzei în baza art.36 din Legea nr.85/2006, modificată și completată prin Legea nr.277/2009, privind procedura insolvenței, instanța s-a pronunțat pe fond, în favoarea reclamanților, obligând recurenta la plata unor drepturi salariale, după termenul preliminar de depunere tabelului creanțelor, din data de 22.05.2009, cu mult peste termenul limită până la care eventualul creditor avea posibilitatea chiar și în lipsa titlului, să se înscrie la masa creditorilor.
Mai arată că, în conformitate cu disp.art.36 din Legea nr.85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, dispoziții legale imperative iar suspendarea judecății cauzei operează de drept.
Pe fond, recurenta a arătat că sumele solicitate de reclamanți nu sunt datorate de recurentă, astfel de suplimentări salariale fiind introduse încă din anul 2003 în salariu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond suspendarea judecării cauzei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții -, G, și au solicitat obligarea pârâtei SC SA (fostă SC SA B), solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata suplimentărilor salariale cuvenite și neacordate pentru sărbătorile de Paște și C pentru anii 2005 - 2007 conform art. 168 alin 1 CCM și drepturile salariale reprezentând diferența dintre salariul minim pe unitate prevăzut de art. 128(5), 129(3) conform anexei 3 și 3 B din CCM și cel acordat de unitate, inclusiv sporurile pe perioada 2005-2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume pana la data plății efective.
Curtea mai reține că prin sentința comercială nr. 1786/25.03.2009 s-a admis cererea creditoarei SC METAL SA și, în baza disp. art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generală împotriva debitoarei, pârâtă în prezenta cauză, SA. A fost numit administrator judiciar Insolvency Specialists.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor.
Aceste dispoziții legale au caracter imperativ, suspendarea judecării cauzei operând de drept, fără a fi necesar ca instanța să aprecieze asupra altor aspecte, în afara faptului deschiderii procedurii insolvenței cu privire la pârâta din prezenta cauză, pentru recuperarea creanțelor Legea nr. 85/2006 prevăzând o procedură specială.
Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că, în contradicție cu dispozițiile legale mai sus menționate, instanța de fond, prin încheiere de ședintă a respins cererea de suspendare a judecării cauzei, astfel că în baza disp. art. 312 pr.civ. urmează să admită recursului formulat de pârâta SC SA prin administrator judiciar, să caseze sentința pronunțată de instanța de fond și să admită cererea de suspendare a judecății, constatând suspendată de drept judecata în primă instanță, conform art.36 din Legea nr.85/2006 modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtaSC SA,cu sediul în B, sector 1, Bd. G-ral, nr. 2.rin p. administrator judiciar, cu sediul în B, sector 3,-, -. A,. 4,. 6, împotriva sentinței nr.1452 din 23 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în com.,-,. 39,. B,. 3,. 27, județul P, domiciliat în com. de, nr. 421, județul P, domiciliat în com., nr. 8, județul P, domiciliat în com. de, Ditești, nr. 351, județul,, domiciliată în com., Pleasa, nr. 187, județul
Casează sentința recurată și admite cererea de suspendare a judecății. Constată suspendată de drept judecata în primă instanță, conform art.36 din Legea nr.85/2006 modificată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Red./ Tehnored.FA
9ex/2.12.2009
f- Trib.
,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
