Pretentii civile. Speta. Decizia 2045/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2045
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, n, G, R,și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.507 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5,Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5,Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în -, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județul P,Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău,-, județul B și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea rectifică conceptele de citare anterioare, în sensul că în prezenta cauză are calitate procesuală activă, respectiv recurent -reclamant, și, identificată cu CI seria - nr.-, conform cererii de însușire a recursului, aflată la fila 94 dosar recurs, aceasta fiind, din eroare, omisă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, și față de împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și, rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalaului sub nr- reclamanții G, n, și - procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, G, R, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Sărat, procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria P,procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pogoanele, și - procurori la DIICOT în cadrul Biroului Teritorial Buzău, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligați să calculeze retroactiv și să plătească începând cu data de 01.06.2004 și în viitor drepturi salariale constând în sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt îndreptățiți să se constate și să beneficieze alături de sporul pentru condiții vătămătoare prevăzute în art.7 din nr.OG27/2006 și de un spor de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare, condițiile de periculozitate majoră în care procurorii își exercită profesia fiind recunoscute prin lege respectiv prin art.2 si 27 din OUG nr.27/2006 si art.77 din Legea nr.303/28.06.2004.
Reclamanții, în susținerea acțiunii, au invocat și prevederile art.40 din Contractul Colectiv de unic la nivel național 2005-2006, prelungit pe 2007 prin care se face o distribuție clară între sporul de periculozitate și sporul pentru condiții nocive de muncă.
S-a mai susținut că sporul pentru condiții de muncă periculoase în cuantum de 15% din indemnizația de încadrare a fost prevăzut și în art.47 din Legea nr.50/1996 precum și în art.30/OUG nr.177/2002 privind salarizarea magistraților.
Prin întâmpinarea, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu motivarea că Ministerul Public este ordonatorul principal de credite al parchetelor și că între Ministerul Finanțelor și reclamanți nu sunt stabilite raporturi de muncă, neexistând deci obligația de a plăti reclamanților sporul solicitat.
Și pârâta DIICOT a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.06.2004 - 31.03.2006, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că reclamanții beneficiază în temeiul art.7 alin.1 din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor și procurorilor de un spor de 15% pentru condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase și că deci nu ar exista temei legal pentru acordarea separată a unui spor de periculozitate.
S-a solicitat, în temeiul art.60-63 Cod procedură civilă, chemarea în garanție a Ministerului Fanatelor Publice, depunându-se separat cerere de chemare în garanție (fila 69-71) cu motivarea că DIICOT în calitate de ordonator secundar de credite este în imposibilitatea de a avea la dispoziție fonduri bugetare pentru drepturi bănești solicitate de reclamanți iar aceste resurse financiare sunt administrate de Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în nume propriu dar și pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, a formulat întâmpinare, prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru perioada 01.06.2004 - 13.04.2006 iar pentru perioada ulterioară a solicitat respingerea acțiunii, susținând că reclamanții primesc acest spor în temeiul art.7 alin.1 din G nr.27/2006.
Au mai învederat că admiterea acțiunii și acordarea acestui spor și pentru viitor ar însemna depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și adăugarea la lege, cererea fiind inadmisibilă.
La rândul său, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada 01.06.2004 -31.03.2006 și ca inadmisibilă pentru drepturile solicitate pentru perioada de după 31.03.2006 susținând, în esență, că reclamanții primesc în baza art.7 alin.1 din UG nr.27/2007 sporul de 15% pentru condiții deosebite periculoase sau vătămătoare.
De asemenea, și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care a solicitat ca în cazul în care acțiunea reclamanților va fi admisă acesta să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să aloce sumele de bani necesare plătii sporului solicitat de reclamanți.
Prin sentința civilă nr.507 din 13 mai 2009, Tribunalul Buzăua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.06.2004.27.03.2006.
Pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților în ceea ce privește celelalte capete de cerere.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice că este fondată pentru că între acest minister și reclamanți nu sunt stabilite raporturi de serviciu.
Referitor la prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâți a reținut că pentru perioada 01.06.2004- 27.03.2006 potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii reclamanții sunt în drept să solicite plata retroactivă a sporului pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii.
Pe fond, s-a arătat că, potrivit art.7 alin1 din G nr.27/2006 pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului asimilat acestora, li se acordă un spor de 15% din indemnizația brută, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
În temeiul art.7 alin1 din OUG nr.27/2006, reclamanții - în calitate de procurori, beneficiază și încasează un spor de 15% din indemnizația de încadrare pentru că lucrează în condiții "vătămătoare" stabilite pe baza buletinului de analiză a noxelor de la locul de muncă, avizate de Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Interpretând dispozițiile înscrise în art.7 alin.1 din OUG nr.27/2006, instanța a concluzionat că magistrații pot beneficia de un singur spor de 15% din indemnizație și nu, prin ipoteză, de un spor de 15% pentru condiții grele de un alt spor de 15% pentru condiții vătămătoare și de un alt spor de 15% pentru condiții periculoase.
Prin urmare, instanța a constatat că nu există un text de lege, altul decât art.7 din OUG nr.27/2006, prin care reclamanților să li se acorde, separat de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare un spor pentru condiții periculoase:
Reclamanții au susținut prin acțiune că prin lege se statuează existența riscurilor funcției de procuror - art.2 din OUG nr.27/2006 și amenințărilor, violențelor sau a altor fapte care îi expun unor pericole reale pe ei și familiilor lor - art.77 din Legea nr.303 din 28.06.2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, însă instanța a constatat că nu există un alt text de lege care să le acorde, pentru că se confruntă cu aceste pericole un spor.
Împrejurarea că prin Contracte Colective de Muncă încheiate la nivel național sunt acordate altor categorii de salariații sau funcționari atât sporuri pentru "condiții nocive" cât și sporuri pentru "condiții periculoase" nu constituie un argument pentru ca instanța, prin hotărâre să acorde reclamanților, pentru asigurarea unui tratament nediscriminatoriu sporul pentru condiții periculoase pentru că s-ar încălca decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că, art.1 alin.2 alin.3 si art. 27 alin.1 din G nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii ori să le înlocuiască cu norme create pe cale juridică ori cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamanților prin care solicită sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
Pe cale de consecință, a fost respins capătul de cerere de efectuare a menționării sporului de periculozitate în carnetele de muncă ale reclamanților precum și cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și DIICOT.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, apreciind că interpretarea dată de instanța de fond în sensul că art. 7 din OUG nr. 27/2006 atrage n singur spor de 15% pentru condiții grele și vătămătoare, spor care se stabilește pe baza buletinului de analiză a noxelor la locul de muncă nu este în spiritul textului de lege invocat.
Mai susțin recurenții că însuși pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat prin întâmpinare că " aceste drepturi, în esență se primesc și, dacă va fi admisă acțiunea să fie obligat Ministerul d e Finanțe să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, prin care să se aloce sumele de bani necesare plății sporului solicitat", nici Ministerul Finanțelor Publice nu solicitat respingerea acțiunii pe fond.
Aceștia menționează că au solicitat sporul de periculozitate pentru riscul vieții și al sănătății recunoscut de art. 77 din Legea nr. 303 /2007 și art. 27 din OUG nr. 27/2006, care trebuie acordat în condițiile în care normele de drept aplicabile nu conțin cuvântul singur sau cumulativ sporurile și procentuale trebuie acordate pe categorii de riscuri și sunt diferențiate în mod clar condițiile nocive și toxice de cele periculoase, conform art. 40 din CCM la nivel național.
Intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și întemeiată a sentinței pronunțată de instanța de fond.
La rândul său, Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea reclamanților, reținând în mod temenic și legal că magistrații pot beneficia de un singur spor de 15% din indemnizație și nu de un spor de 15% pentru condiții grele, de un alt spor de 15% pentru condiții vătămătoare și de un alt spor de 15% pentru condiții periculoase.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, pe cale de întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și întemeiată a sentinței pronunțată de instanța de fond prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții în calitate de pârât și de chemat în garanție.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este nefondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Reclamanții, în calitate de magistrați, salarizați pentru perioada dedusă judecății potrivit OUG nr. 26/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, calcularea în mod retroactiv și plata începând cu data de 01.06.2004 și în viitor a drepturilor salariale constând în sporul de periculozitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, recurenților - reclamanți li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, spor reglementat de art. 7 din OUG nr. 26/2007, conform Ordinului nr.80 din 28 aprilie 2006 privind locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe baza unor buletine de analiză.
Recurenții - reclamanți au specificat că nu solicită acordarea acestui spor pe care recunosc că îl primesc deja, ci solicită a se observa ca textul de lege mai sus indicat prevede acordarea unui alt spor de 15 % și pentru exercitarea activității profesionale în condiții de mare risc, avându-se în vedere și disp.art. 2 din OUG nr. 27/2006 unde sunt înscrise principiile de salarizare a acestei categorii profesionale.
Curtea constată însă că textul de lege invocat prevede acordarea unui singur spor la indemnizația lunară de încadrare pentru toate condițiile specifice de muncă aflate în enumerarea respectivă și nu a câte unui spor de 15 % pentru fiecare dintre acestea. Dacă ar fi dorit acordarea în mod individual a câte unui spor pentru fiecare din condițiile grele, vătămătoare sau periculoase, legiuitorul ar fi introdus, de exemplu, cuvântul "câte" după expresia " li se acordă"; din interpretarea literală a acestui text de lege reiese că s-a intenționat instituirea unui singur spor pentru toate situațiile enumerate, deși este reală susținerea recurenților -reclamanți că nu se poate pune semnul egalității între condițiile de muncă vătămătoare, care se determină în baza unor buletine de analiză cuprinzând determinările asupra concentrațiilor de noxe la locurile de muncă în condiții deosebite de muncă și condițiile periculoase, care implică o activitate de mare risc în sensul expunerii permanente amenințărilor, violențelor sau oricăror fapte din partea persoanelor investigate, care pun în pericol viața magistraților.
Pe de altă parte, așa cum a observat și instanța de fond, pe lângă faptul că sporul solicitat nu are o justificare legală, nici eventuale acordare a acestuia altor categorii de salariați sau funcționari, care ar primi atât sporuri pentru "condiții nocive" cât și sporuri pentru "condiții periculoase", nu poate motiva admiterea cererii reclamanților, pentru asigurarea unui tratament nediscriminatoriu, întrucât că s-ar încălca Decizia nr.818/03.07.2008 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că, art.1 alin.2 alin.3 si art. 27 alin.1 dinG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminaresunt neconstituționale în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative, considerând că sunt discriminatorii ori să le înlocuiască cu norme create pe cale juridică ori cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea va respinge recursul formulat ca nefondat, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, n, G, R,și, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.507 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâții Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5,Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5,Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în -, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI,-, județul P,Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău,-, județul B și intimatul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Simona Petruța BuzoianuJUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Red./Tehnored.
7 ex/10.11.2009
f- Trib.
a, G
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
