Pretentii civile. Speta. Decizia 2147/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.2147
Ședința public din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
Judectori: - - -
: - - -
Grefier: - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, -, nr.12 - 14, sector 5, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, cu sediul în P,- A, județul P, Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1335 din 16 iunie 2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, (), ambele cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D - la sediul Parchetului de pe lâng Tribunalul Dâmbovița, intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, cu sediul în B, nr.1 - 3, sector 1.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, consilier juridic, lipsind celelalte prți.
Procedura legal îndeplinit.
Se refer instanței de ctre grefierul de ședinț c recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, prin cererile de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lips.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, declar c alte cereri nu mai are de formulat și solicit acordarea cuvântului în fond.
Curtea, faț de actele și lucrrile dosarului, având în vedere declarația recurentului-pârât Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTIc alte cereri nu mai are de formulat, cât și faț de împrejurarea c celelalte prți au solicitat judecarea cauzei în lips, apreciaz cauza în stare de judecat și acord cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-pârât Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, consilier juridic solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiat. De asemenea, solicit și admiterea recursurilor formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA:
Prin cererea înregistrat la Curtea de APEL PLOIE ȘTI sub nr- din data de 06.02.2009 reclamantele - și () au chemat în judecat pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovița și D B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța s se dispun obligarea pârâților la plata drepturilor bnești, reprezentând sporul de confidențialitate în procent de 15%, începând cu luna august 2008 și pân la rmânerea irevocabil a hotrârii judectorești, precum și pentru viitor, s se efectueze mențiunile corespunztoare în carnetele de munc și s fie obligat pârâtul s aloce fondurile necesare plții sumelor neîncasate, precum și obligarea Parchetului de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție la emiterea ordinului de salarizare.
În motivarea cererii, reclamantele arat c au fost numite în funcția de procurori stagiari la Parchetul de pe lâng Judec toria Târgovi ște, prin Hotrârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/03.07.2008 și îndeplinesc aceast funcție începând cu data de 01.08.2008. În conformitate cu dispozițiile articolului unic din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea OG nr. 19/2006, art. 15 alin.1 din OG nr. 6/2007, art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002, art. 23 ind. 1 alin. 3 din OG nr. 137/2000 coroborate cu art. 15 alin.1 și 2 din nr. 328/24.08.2005, cu art. 99 lit.d din Legea nr. 303/2004 și art. 14 din Convenția European a Drepturilor Omului, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiaz de un spor de confidențialitate în cuantum de 15% din salariul de baz.
S-a depus întâmpinare de ctre Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția General a Finanțelor Publice D, prin care se invoc lipsa calitții procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor întrucât este un terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantelor, neavând raporturi de munc cu acestea.
Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantelor ca inadmisibil. Prin întâmpinare s-a invocat în primul rând, excepția necompetenței materiale a instanței faț de dispozițiile art. 36 din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judectorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit cruia competența soluționrii cererilor judectorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridic asimilat judectorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari privitoare la drepturile salariale revine Curții de Apel Bucure ști - Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Pe fondul cauzei se arat c reclamantele au solicitat ca instanța s recunoasc o discriminare prin raportare la alte categorii de salariați, situație ce nu poate fi rezolvat de ctre instanțele de judecat prin raportare la Decizia nr. 821/03.07.2008 a Curții Constituționale. De asemenea, se mai arat în întâmpinare, instanța nu ar putea dispune acordarea sporului de confidențialitate și pentru viitor adugând în acest fel la legea de salarizare deoarece numai legiuitorul poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi. Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat totodat chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în temeiul art. 60-63 Cod proc. civ. solicitând admiterea acestei cereri de chemare în garanție, întrucât interesul este nscut, actual, personal,direct, legitim și juridic.
Prin sentința nr. 122 din 20.03.2009 Curtea de APEL PLOIE ȘTIa admis excepția necompetenței sale materiale, invocat din oficiu și a declinat cauza spre competent soluționare Tribunalului Dâmbovița, având în vedere decizia Curții Constituționale nr. 104/20.01.2009 publicat în Monitorul Oficial nr. 73/06.02.2009 prin care s-a constatat c disp. art. I și II din OUG nr. 75/2008 sunt neconstituționale.
La Tribunalul Dâmbovița, dosarul a primit numrul -.
Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât Ministerul Public este o instituție bugetar, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, apreciind c obligarea pârâților la plata sumelor ce ar putea fi acordate de instanț ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unor obligații imposibile.
Prin sentința civil nr.1335/16.06.2009 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, a admis excepția lipsei calitții procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea faț de acest pârât ca fiind formulat împotriva unei persoane fr calitate procesual pasiv. Tribunalul a admis acțiunea și a pârâții Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI și Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovița la plata ctre reclamante a sporului de confidențialitate în cuantum de 15 % lunar, calculat la îndemnizația de baz, începând cu luna august 2008 la zi și pe viitor, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data exigibilitții lor la data plții efective. De asemenea, a obligat Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovițas efectueze mențiunile corespunztoare în carnetele de munc ale reclamantelor. Tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța aceast sentinț tribunalul a reținut c excepția necompetenței materiale este neîntemeiat întrucât în cauz nu se contest ordinele de salarizare ci se solicit drepturi recunoscute de dispozițiile legale, situație în care sunt competente instanțele de drept comun în materie de litigii de munc.
Pe fond, tribunalul constat c acțiunea reclamantelor este admisibil în ceea ce privește acordarea sporului pentru confidențialitate în procent de 15% calculat la indemnizația brut lunar, începând cu luna august 2008 la zi, precum și pe viitor, drepturile urmând a fi actualizate în funcție de rata inflației de la data la care erau datorate și pân la plata efectiv.
În conformitate cu prevederile deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, s-a stabilit c, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor, republicat cu modificrile și completrile ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, modificat și completat, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar.
Potrivit art. 329 alin.3 din Cod proc. civ. dezlegarea dat problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, motiv pentru care, tribunalul urmeaz a admite cererea reclamanților și a obliga pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI și Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovița la plata drepturilor bnești reprezentând spor de confidențialitate de 15 %, calculat la salariul de încadrare brut lunar, actulizate cu indicele de inflație, de la data încadrrii pe post a reclamantelor la zi și pân la data achitrii afective, precum și pe viitor, urmând s se efectueze mențiunile corespunztoare în carnetele de munc.
A mai reținut tribunalul c aptul c la data de 27 mai 2009, Curtea Constituțional a constatat existența unui conflict de constituționalitate între puterea legislativ și puterea judectoreasc în sensul depșirii puterilor conferite prin lege de ctre Înalta Curte de Casație și Justiție în pronunțarea acestei decizii nu poate duce la o alt soluție deoarece, pe de parte, Curtea Constituțional nu poate statua decât pentru viitor iar, pe de alt parte, nu exist nici un mecanism legislativ prin care deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție s poat fi reformate sau s nu mai fie puse în aplicare pentru viitor. Ca atare, faț de aceste considerente, tribunalul nu poate ignora existența deciziei instanței supreme ci, conform legii, trebuie s o cunoasc și s o pun în aplicare.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, tribunalul constat c aceasta este neîntemeiat întrucât acest minister nu are atribuții în ceea ce privește plata drepturilor salariale ctre reclamante pentru a putea fi chemat în garanție. Pe de alt parte, între reclamante și acest minister chemat în judecat ca pârât nu exist raporturi de munc, raporturi care s confere Ministerului Finanțelor Publice calitatea de pârât în cauz. Pe cale de consecinț, acest minister nu are calitate procesual pasiv, drept urmare nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale reclamantelor nici ca pârât și nici în calitate de chemat în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng ICCJ și Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, criticând-o ca netemeinic și nelegal, cu motivarea, în esenț c acțiunea reclamantelor trebuia respins deoarece s-a întemeiat și pe OUG 137/2000, situație în care instanța nu avea competența de a dispune aplicarea unor norme juridice emise pentru alte domenii, așa cum a statuat Curtea Constituțional.
Se mai arat c în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor solicitate și pe viitor, adugându-se astfel la lege.
O alt critic se refer la actualizarea sumelor solicitate, deoarece recurentele nu au prinse în bugetul de venituri și cheltuieli astfel de plți.
Se arat c și obligarea la completarea carnetelor de munc este nelegal deoarece sporul solicitat nu face parte din cele care se menționeaz în carnetul de munc.
Se susține c în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, deoarece acesta coordoneaz acțiunile privind sistemul bugetar.
Analizând actele și lucrrile dosarului, sentința atacat și motivele recursurilor declarate în cauz, curtea va constata c recursurile sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a admis acțiunea, fcând aplicarea prevederilor deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțat de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr. 27/2008, prin care s-a stabilit c, în interpretarea și aplicarea unitar a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judectorilor și procurorilor, republicat cu modificrile și completrile ulterioare, raportat la art. 18 alin.1 și 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judectorești și al parchetelor de pe lâng acestea, modificat și completat, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz brut lunar.
Potrivit art. 329 alin.3 din Cod proc. civ. dezlegarea dat problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, astfel c nu mai are relevanț faptul c, în motivarea acțiunii reclamantele au fcut trimitere și la dispozițiile privitoare la discriminare, aceast critic din recurs aprând ca nefondat.
Referitor la obligarea plții pe viitor a sporului de confidențialitate, curtea va constata c și aceast dispoziție a tribunalului este corect, deoarece dispozițiile legale invocate și interpretate de ctre ICCJ în recursul în interesul legii amintit mai sus nu au fost abrogate și sunt aplicabile și în prezent, și în continuare, pân la momentul abrogrii lor. Astfel, instanța de fond nu a fcut decât s dea eficienț unor dispoziții legale, fr a aduga la legea special privind indemnizația cuvenit magistraților.
În ce privește actualizarea sumelor datorare de ctre recurente, tribunalul a dispus în mod corect reactualizarea acestora cu indicele de inflație, deoarece, potrivit disp. art.161 alin.4 din Codul muncii, aplicabil ca norm general și în cazul indemnizațiilor cuvenite magistraților, întârzierea nejustificat a plții salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Ori, în speța dedus judecții, aceste daune interese sunt reprezentate de actualizarea sumelor datorate cu aplicarea indicelui de inflație.
Și dispoziția privind completarea carnetelor de munc ale reclamantelor cu mențiunea privind sporul de confidențialitate este temeinic și legal, deoarece potrivit disp. art.11 alin.2 din Decretul 92/1976 în carnetul de munc se înscrie "retribuția tarifar de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta".
Ori, în cazul magistraților indemnizația în raport de care se calculeaz drepturile de asigurri sociale cuvenite acestora cuprinde și sporul de confidențialitate, situație în care este necesar menționarea lui în carnetul de munc.
Corect este și dezlegarea dat de instanța de fond cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice întrucât acest minister nu are atribuții în ceea ce privește plata drepturilor salariale ctre reclamante pentru a putea fi chemat în garanție. Între reclamante și acest minister nu exist raporturi de munc, raporturi care s confere Ministerului Finanțelor Publice calitatea de pârât în cauz. Pe cale de consecinț, acest minister nu are calitate procesual pasiv, drept urmare nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale reclamantelor nici ca pârât și nici în calitate de chemat în garanție.
Mai mult recurentele, în calitate de ordonatori de credite, au obligația de a elabora bugetul propriu de venituri și cheltuieli, urmând a prezenta acest buget pentru constituirea bugetului la nivel național.
Pentru aceste considerente, curtea, vzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ, va respinge recursurile declarate în cauz, ca nefondate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lâng Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, -, nr.12 - 14, sector 5, Parchetul de pe lâng Curtea de APEL PLOIE ȘTI, cu sediul în P,- A, județul P, Parchetul de pe lâng Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1335 din 16 iunie 2009 pronunțat de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatele-reclamante, (), ambele cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D - la sediul Parchetului de pe lâng Tribunalul Dâmbovița, intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii, cu sediul în B, nr.1 - 3, sector 1.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi, 11 noiembrie 2009.
Președinte Judectori
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
/
9 ex/ 3.12.2009
Dosar fond -
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
