Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 8/2008. Curtea de Apel Bacau
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 8
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Dolgoș Paul
ASISTENȚI JUDICIARI: - -
: -
GREFIER -
************************************************
Astăzi la ordine s-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Constată instanța că procedura este completă cu părțile, că prin acțiunea formulată s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și trece la deliberare.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra litigiului de muncă de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2861.1 din 12.05.2008 la Tribunalul Bacău reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Finanțelor, plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, diferențe salariale aferente perioadei: 1.2004 - 31.XII.2007.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.3 din nr.OG 9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică "indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupi funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor 2 și 3 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr.VIII și IX.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Dispozițiile prevăzute în art.3 alin.l din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării în vigoare și diferită fața de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică alese I numite, aparținând puterii legislative și executive întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei. deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute pin legi, contravine spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturilor cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumita perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000, privind normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal
pentru funcțiile de demnitate publică, alese si numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite, prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Acțiunea este legal scutită de plata taxei de timbru.
Prin încheierea din 4.07.2008 Tribunalul Bacăua dispus, în temeiul art.II din OUG nr.75/2008 scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Curții de APEL BACĂU.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Având în vedere obiectul acțiunii așa cum este formulat de reclamanți și anume obligarea pârâților la plata sumelor de bani reprezentând creșterile salariale pentru perioada 1.2004 - 31.xII.2007, în raport de data introducerii acțiunii, se reține ca prescris dreptul material la acțiune pentru perioada 1.2004 - 12.05.2005. -
Potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani, " dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, cererile formulate in materia conflictelor de muncă pot fi formulate " în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi neacordate sau unor despăgubiri către salariat."
De asemenea, potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, " prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.".
Cât privește data nașterii dreptului la acțiune, aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.
Față de aceste prevederi legale, dreptul subiectiv trebuia valorificat în perioada 01.10.2007 - 12.05.2008 astfel că, pe cale de consecința, dreptul material la acțiune s-a prescris pentru perioada menționată mai sus.
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii (12.05.2008), precum și în considerarea art. 12 din Decretul mai sus menționat potrivit căruia " în cazul când debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită," dreptul la acțiune este prescris pentru perioada menționată mai sus.
În plus, dispozițiile din Codul muncii reglementează prescripția drepturilor salariale care, în art. 166 alin. 1 prevede că. Dreptul la acțiune cu privire a drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea in totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
În aceste condiții, în raport de data introducerii acțiunii, precum și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 01 10.2004 - 12.05.2005.
Pe fondul cauzei, având în vedere temeiul juridic în baza căruia reclamanții și-au întemeiat acțiunea și anume existența unei situații discriminatorii, se rețin următoarele:
Susținerea reclamanților că prin neacordarea drepturilor salariale solicitate s-a făcut o discriminare directă între personalul auxiliar de specialitate și alte categorii profesionale, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/31 august 2000 republicată privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, este neîntemeiată, în condițiile în care a constituit temeiul introducerii la instanță a acțiunii acestora.
Ca argument în acest sens, stă faptul că în ședința din data de 3 iulie 2008, Curtea Constituțională, pronunțându-se prin mai multe decizii, care sunt definitive și general obligatorii, asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1,art. 2 alin. 3 și ale art. 27 alin. 1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competenta să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Astfel, prin decizia nr.821 din 03.07.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.(1), (3) și (11) și art.27 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.537/16.07.2008 s-a statuat că " Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme juridice instituite prin lege sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, ca și prevederile art.61 alin.(1) în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării ".
În același sens, Curtea a statuat că " În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective".
Față de considerentele expuse, urmează ca acțiunea să fie respinsă ca prescrisă pentru perioada 1.2004 - 12.05.2005 și ca nefondată pentru perioada 12.05.2005 - 31.XII.2007.
PENTRTU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2004 - 12.05.2005, formulată de reclamanții, G, toți cu domiciliul la sediul Judecătoriei Buhuși în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL BACĂU, TRIBUNALUL BACĂU, având ca obiect drepturi bănești.
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de aceiași reclamanți pentru perioada 12.05.2005 - 31.12.2007.-
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.-
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2008.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
ASISTENȚI JUDICIARI
Red.hot.
Tehn.red.EG/29.09.2008
Ex.19 ex.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Sorina Ciobanu, Dolgoș Paul