Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 862/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 862
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 1012/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții-reclamanți avocat ales, cu împuternicire la dosar, și pentru unitatea pârâtă - avocat, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal, iar prin serviciul registratură intimata-pârâtă a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și acordarea cotei pe profit anual, întrucât nu pot fi prejudiciați clienții săi în dreptul cuvenit urmare a lipsei negocierilor între angajator și federația sindicatelor.
Avocat pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1012 din 15 octombrie 2009, Tribunalul O l t, respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta SC. SA, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții, în calitate de foști angajați ai pârâtei, au solicitat, prin prezenta cerere, obligarea acesteia la plata unor sume de bani cu titlu de cotă profit pe 2006-2008.
Contractul colectiv de muncă invocat de reclamanți în prezenta cauză, prevede în mod generic dreptul salariaților la o cotă-parte din profit, care, în cazul societăților comerciale, este de până la 10%, potrivit disp. art. 41 (2) lit. A și art. 42 (2) lit. A din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005-2006, 2007, 2008.
Dar, conform art. 139 din contractul colectiv de muncă, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere trebuiau a fi stabilite prin negociere cu.
Prin urmare, era nevoie de acordul ambele părți semnatare ale contractului colectiv de muncă pentru a stabili o cotă de participare în mod concret la profit care să revină salariaților.
Până în prezent nu au avut loc aceste negocieri, iar instanța nu poate interveni și nici nu se poate substitui voința părților, respectiv patronat și federații sindicale, ceea ce conduce la respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Un argument în plus îl constituie și faptul că prin hotărârile adunărilor generale a acționarilor de la 33-45 dosar s-a hotărât, cu majoritate de voturi, plata cătreacționariisocietății a dividende aferente exercițiului financiar pe anii 2006-2008, fără a-i în vedere așadar pe salariați.
Cum aceste hotărâri, prin care se stabilesc condițiile participării la profit pentru fiecare exercițiu financiar, conform art. 183 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, nu au fost atacate la instanța de contencios administrativ de salariați, instanța a respins solicitarea reclamanților, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții G și,apreciind hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală.
Recurenții susțin că instanța de fond a apreciat greșit că nu au fost realizate negocieri între părți, deoarece contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA nu este altceva decât rezultatul negocierilor.
Prin negocierea clauzelor contractuale, SC SA s-a obligat să acorde salariaților o cotă de participare la profitul anual.
SC și trebuiau doar să stabilească numai cuantumul drepturilor câștigate prin negociere, criteriile de acordare și condițiile de diferențiere, nu dacă drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă vor fi sau nu acordate.
Aceste drepturi sunt prevăzute și prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, precum și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național din anii 2005-2006 și 2007-2010.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a invocat în cererea de chemare în judecată ca izvor al dreptului pretins dispozițiile art. 139 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, potrivit căruia:
"Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".
Din modalitatea de redactare, se constată ca, la momentul negocierii acestei clauze, partenerii sociali au stabilit vocația salariaților de a beneficia de o cotă din profitul unității.
Nu a fost negociat un drept pur și simplu, ci unul afectat de o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia depinde nașterea dreptului subiectiv în favoarea salariaților. Condiția este aceea a realizării negocierilor cu privire la modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, negocieri care însă nu s-au realizat.
De altfel și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură cota de participare la profit a salariaților este reglementată ca un drept supus unei condiții, fiind stabilit la negocierea pe ramură faptul că vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare cota de participare a salariaților la profitul anual, precum și condițiile de diferențiere (art. 140 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură).
În contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2005.2006 și 2007-2010 nu este stabilit un drept pur și simplu, ci textele indicate de recurenți în cuprinsul recursului se referă la clasificarea eventualelor venituri obținute de salariați cu titlu de cota de profit în categoria altor venituri. În cuprinsul contractelor colective de muncă unice la nivel național este menționat expres: ondițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada pentru care se acordă cota de profit salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și, după caz, instituție.
Atâta timp cât nu este stabilită, individualizată cota de participare la profit prin contractul de muncă, fie colectiv sau individual, nu se poate reține existența unui drept al salariaților de a beneficia de o sumă de bani cu titlu de cotă de participare la profitul unității.
Obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit, nu se confundă cu obligația de plată a acestuia întrucât presupune existența negocierii și concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Cum cererea de chemare în judecată vizează o perioadă de timp determinată expres, respectiv anii 2006 - 2008, perioadă în care condiția nu a fost îndeplinită, Curtea constată că acesta nu a fost în perioada respectivă titularul dreptului dedus judecății.
Constatând astfel că, recurentul nu este beneficiarul unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit, în condițiile art. 154 și urm. Codul Muncii, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr. 1012/15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex./15.02.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Maria
