Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1517/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1517
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S, împotriva sentinței civile nr. 671 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, A, - -, -, -, -, A, și pârâtul intimat PARCHETUL de pe lângă TRIBUNALUL C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal se prezintă pentru pârâții recurenți MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, consilier juridic, lipsă fiind reclamanții intimați, pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S și pârâtul intimat Parchetul de pe lângă Tribunalul C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, consilier juridic, depune la dosar delegațiile de reprezentare și sentința civilă nr. 72 din 18.01.2008, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect, cerând a se avea în vedere că prin sentința civilă nr.72/2008 depusă la dosar, reclamanților le-au fost acordate drepturile salariale pretinse existând autoritate de lucru judecat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr- la data de 23.03.2009, reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S, Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor, începând cu data de 19.01.2008, la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea pe seama reclamanților a majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006; de 2%, începând cu 1.04.2007, în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007 și de 11%, începând cu 1.10.2007, în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007, în funcție de perioada desfășurată de fiecare reclamant în cadrul parchetului - majorări de altfel egale cu cele acordate prin art.1, 2, 3 și 4 din nr.OG10/31.01.2007, tuturor demnitarilor aleși sau numiți, judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiției, Procurorul General al României și adjuncților săi, judecătorilor Curții Constituționale și funcționarilor publici.
S-a mai solicitat obligarea pârâtelor la plata reactualizată cu rata inflației a sumelor de mai sus, începând cu data de 19.01.2008 și până la data plății lor efective.
În motivare, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr.72 din 18 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr- (irevocabilă prin decizia nr.1505 pronunțată la 17.06.2008 de Curtea de APEL TIMIȘOARA ), a fost admisă acțiunea reclamanților, formulată împotriva pârâților enumerați mai sus, aceștia fiind obligați la calculul și plata sumelor ce reprezintă diferențe salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.10.2007 în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din una septembrie 2007.
Reclamanții au mai arătat că au calitatea de procurori, respectiv de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și a Parchetelor de pe lângă Judecătoriile Reșița, O, M-Nouă și B și consideră că sunt discriminați, contrar prevederilor art.1-6 din nr.OG137/2000, ale art.5 alin.1 și 3 din Codul Muncii, cât și a celor constituționale, față de restul personalului din sistemul bugetar prin neacordarea majorărilor salariale anuale, pe anul 2007.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art.16 și 20 din Constituția României, decizia nr.447/15.09.2005 a Curții Constituționale, art.1 și următoarele din nr.OG137/2000, art.5 din Codul Muncii, art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nr.OG10, 16, 27 din 2007 și Legea nr.232/2007.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca inadmisibilă.
În motivare, s-a arătat că petitul acțiunii privind plata drepturilor salariale reprezentând indexările salariale prevăzute de nr.OG10/2007 este inadmisibil, motivat de faptul că această ordonanță reglementează doar creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007, pentru două categorii de personal: personalul contractual bugetar, salarizat potrivit dispozițiilor nr.OUG24/2000 și personalul salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998.
Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și împreună cu acesta și personalul conex, a beneficiat în anul 2007 de majorarea coeficienților de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază pentru perioada 1.01.-31.03.2007, pentru perioada 1.04.-30.09.2007, respectiv 1.10.-.31.12.2007 într-un cuantum identic și corelativ indexărilor stabilite de legiuitor prin nr.OG10/2007 în favoarea celor două categorii de personal prevăzute de această ordonanță.
S-a solicitat respingerea capătului de cerere privind plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, având în vedere că MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamanților, să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat Întâmpinare, prin care se invocă excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice.
În motivare, s-a arătat că există identitate de obiect, cauză și părți între prezenta cauză și dosar nr-, soluționat prin sentința civilă nr.72/2008.
De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice nu este titularul alocațiilor bugetare din care se face plata drepturilor salariale ale angajaților Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S și a Parchetelor de pe lângă Judecătoriile Reșița, O, M Nouă, B, acesta având doar o funcție de îndrumare metodologică a elaborării proiectului bugetului de stat.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa formulat Întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca nelegală, întrucât prin acordarea majorărilor salariale instanța adaugă la legea specială de salarizare a magistraților.
Prin sentința civilă nr. 671 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, ca nefondată.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție - pârâtei Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondată.
A fost admisă acțiunea reclamanților, și au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA, Parchetul de pe lângă Tribunalul C-S și Ministerul Finanțelor Publice, să plătească reclamanților majorările salariale egale cu cele acordate prin art.1, 2, 3, 4 ale OG10/31.01.2007, de 5, 2 și 11%, în funcție de activitatea fiecărui reclamant în cadrul Parchetului unde funcționează, sume actualizate cu indicele de inflație.
A admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție să asigure fondurile necesare.
Tribunalul a reținut
1.Cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
Pârâții au ridicat în cauză excepția autorității de lucru judecat, dedusă din împrejurarea că prin sentința nr.72/2008 pronunțată a Tribunalului C-S și Decizia nr.1505/2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, reclamanților și s-au acordat drepturile pretinse.
Tribunalul a constatat că prin prezenta acțiune, aceleași drepturi sunt cerute pentru viitor, ceea ce face inaplicabile dispozițiile art.1201 Cod civil, întrucât lipsește identitatea de obiect între cele două acțiuni, cea soluționată irevocabil și prezenta acțiune.
Pentru aceste considerente, excepția invocată a fost respinsă.
2.Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
Având în vedere faptul că Ministerul Finanțelor Publice are funcții în elaborarea proiectului bugetului de stat, de care răspunde, și pentru a fi realizată includerea în acest proiect a sumelor necesare plăților drepturilor pretinse de reclamanți, în caz de admitere a acțiunii, se impune ca partea să aibă calitatea de pârâtă în proces.
În consecință, Tribunalul va constata că excepția invocată este nefondată și va proceda la respingerea acesteia.
3.Asupra fondului cauzei.
Tribunalul a reținut că reclamanții fac parte din categoria personalului din unitățile din justiție, respectiv sunt procurori și personal auxiliar și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-S, Parchetelor de pe lângă judecătoriile Reșița, O, M Nouă și B (unități bugetare, care sunt finanțate de la bugetul de stat), iar raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul Muncii, conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Persoanele din acest cadru al personalului din sistemul bugetar, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul Muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limită și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare (art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c și lit.f, art.154 alin.3, alin.165 și art.155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003).
Deci, reclamanții se află în aceeași situație, sub acest aspect, ca și restul personalului din sistemul bugetar.
Însă, printr-o serie de acte normative (de exemplu: nr.OG10/2007; nr.OG11/2007, nr.OG16/2007; nr.OG27/2007; Legea nr.232/2007; nr.OG8/2007; nr.OG20/2007; nr.OG23/2007), personalul din sistemul bugetar a beneficiat, ca în fiecare an, de majorările salariale anuale, pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art.1 din nr.OG10/2007); judecătorii Curții Constituționale (art.1 din nr.OG10/2007); personalul asimilat demnitarilor publici (art.3 alin.2 din nr.OG10/2007); personalul din unitățile de cult religios (art.19 din nr.OG10/2007); personalul Curții de Conturi (art.2 din nr.OG27/2007); personalul contractual din unitățile bugetare (art.1 din nr.OG10/2007); personalul auxiliar din justiție (art.31 din nr.OG8/2007); personalul didactic și didactic auxiliar (art.1 din nr.OG11/2007); personalul din aparatul Ministerului Afacerilor Externe, a Ministerului Integrării Europene, a misiunilor diplomatice, a oficiilor consulare și a institutelor culturale din străinătate (art.1 din nr.OG16/2007); funcționarii publici (articol unic, pct.5 din Legea nr.232/2007); personalul din unitățile sanitare publice (art.1 pct.3 din nr.OG23/2007); funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (art.1 din nr.OG20/2007).
Trebuie subliniat în mod deosebit că, în nici un caz, temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale reclamanților, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților.
Cu toate acestea, reclamanților (personal salarizat prin nr.OUG27/2006) nu le-a fost acordat, în mod discriminatorie, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, omisiune care s-a repercutat mai pregnant asupra acestora, deoarece spre deosebire de majoritatea restului personalului bugetar, reclamanții nu pot obține (datorită incompatibilităților, interdicțiilor și incapacităților legale) alte venituri decât cele salariale, care însă, le-au fost erodate de creșterea indicelui prețurilor de consum, la cel ca și în cazul celorlalte salarii bugetare.
În concluzie, cu alte cuvinte, unul și același element (constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului), produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul Muncii ). Ori, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul Muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport de nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație (a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație, la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007, față de anul 2006.
Singurele obiective și elemente care pot duce la o diferențiere în sistemul de salarizare sunt nivelul studiilor, treapta sau gradul profesional, calitatea și cantitatea muncii, condițiile de muncă, dar cu sublinierea în mod deosebit a faptului că această diferențiere se poate reflecta numai în salariul (indemnizația) de bază (partea fixă a salariului), nu și în sporurile, adaosurile sau indexările salariale, care întotdeauna au obiective și elemente cu totul speciale și specifice de acordare (precum prestarea muncii peste programul normal, prestarea muncii în timpul nopții, dobândirea unei pregătiri profesionale suplimentare în domeniul de activitate, cum ar fi doctoratul, dobândirea unei vechimi în muncă, îndeplinirea unei obligații speciale de confidențialitate, acoperirea efectelor negative ale creșterii prețurilor de consum și ale inflației etc).
De altfel, doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod unanim și constant existența discriminării în materie de muncă, ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale (deci indiferent de funcție) care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos specific (de exemplu, acordarea adaosului salarial reprezentând cota din profitul unității numai șefilor de proiecte și respingerea acordării acestuia și cadrelor medii, echivalează cu o discriminare - Curtea de Apel București, secția a VII-a, Decizia civilă nr.2814/R/2006, în Al. "Tratat de dreptul muncii", 2007, pag.617).
Legiuitorul a prevăzut un singur criteriu pentru acordarea indexărilor anuale: pentru contracararea efectelor creșterii prețurilor de consum și a inflației.
Potrivit art.6 alin.2 din Codul Muncii, pentru muncă egală este obligatorie o remunerație egală, aspect ce se află în contradicție cu situația de față, de aceleași prestații în muncă, remunerată pentru unii într-o monedă nedevalorizată și remunerată pentru alții în monedă devalorizată.
De asemenea, conform principiilor cuprinse în art.154 din Codul Muncii, este inadmisibilă crearea a două sisteme de salarizare: una în monedă devalorizată, alta în monedă cu valoarea ajustată în raport cu inflația.
Art.23 din declarația Universală a Drepturilor Omului prevede faptul că este garantat dreptul tuturor oamenilor, fără nici o discriminare, la un salariu egal pentru muncă egală, iar plata salariilor bugetare se face în aceeași monedă.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța va aplica, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art.1 din nr.OG10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Nu au relevanță nici deciziile Curții Constituționale, deoarece deciziile de respingere a unor excepții de neconstituționalitate au efecte doar " pares" (, "Justiția constituțională", Ed., 1995, p. 278-279), deci acestea nu sunt opozabile reclamanților și nici instanței, care este obligată în mod imperativ să facă aplicarea prioritară și peremptorie a dispozițiilor Protocolului nr.12 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, cu respectarea art.20 din Constituție.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 Codul Muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, este o obligație solidară.
În speță, solidaritatea pasivă izvorăște din prevederile art.44, art.35 și art.36 din Legea nr.304/2004, raportate la cele ale nr.OUG177/2002 și nr.OUG27/2006, conform cărora pârâții sunt persoane juridice care ordonează (principal, secundar, terțiar), ca și credite salariale, una și aceeași sumă bănească care se solicită în prezenta acțiune. Cu alte cuvinte, drepturile bănești nu pot fi plătite decât după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleiași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). pârâți sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
Răspunderea Ministerului Finanțelor Publice este solidară cu cea a celorlalți pârâți, deoarece în temeiul art.47 din legea nr.507/2003, art.42 din Legea nr.511/2004, art.26 din Legea nr.3279/2005, art.21 din Legea nr.486/2006 raportat la art.3 din nr.HG208/2005 și art.3 din nr.HG386/2007, respectiv a Hotărârii din 24 martie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului (publicată în Monitorul oficial nr.1048/2005), acest pârât are și obligația suplimentară de a acoperi suma solicitată de reclamanți, având poziția unui garant legal.
Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit, conform indicelui de inflație, cerere pe care Tribunalul o găsește admisibilă, ținând cont și de prevederile art.1082 cod civil și art.161 alin.4 din Codul Muncii. Astfel, în acest articol se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată. În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor și adaosurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprins în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței, conform indicelui de inflație.
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Finanțelor Publice rezultă și din prevederile art.3 din nr.HG208/2005 și ale art.3 din nr.HG386/2007.
Ținând cont de toate cele prezentate anterior, fiind încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul Muncii, instanța apreciază ca întemeiată cererea reclamanților, urmând a proceda la admiterea acțiunii și va obliga pârâtele să plătească reclamanților majorările salariale egale cu cele acordate prin art.1, 2, 3, 4 ale OG10/31.01.2007, de 5, 2 și 11%, în funcție de activitatea fiecărui reclamant în cadrul Parchetului unde funcționează, sume actualizate cu indicele de inflație.
De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție să asigure fondurile necesare.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA și Ministerul Finanțelor Publice prin C-S susținând că părțile s-au mai judecat anterior și dețin în acest sens o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr.72/2008, emisă de Tribunalul C-S, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1505/2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1201 Cod civil și art.166 cod pr.civilă, cu trimitere la motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civilă.
Examinând recursurile prin prisma celor arătate și în condițiile prev.de art.304, 306 și art.312 cod pr.civilă, se reține că acestea sunt fondate în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Din actele și lucrările cauzei, rezultă că prin sentința civilă nr.72/2008 pronunțată de Tribunalul C-S, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1505/2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a admis acțiunea reclamanților și s-au acordat majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2007.
In aceste condiții reclamanții nu mai pot formula la data de 23.03.2009 o altă acțiune având același obiect, neputându-se solicita pe calea unor acțiuni judiciare succesive aceleași drepturi salariale stabilite irevocabil printr-o hotărâre judecătorească anterioară.
Față de cele arătate, în baza art.304 pct.9 cod pr.civilă, combinat cu art.312 alin.1 și 4 cod pr.civilă, va fi admis recursul și va fi modificată în tot sentința atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea intrudusă de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL de pe lângă ÎNALTA CURTE de CASAȚIE și JUSTIȚIE, PARCHETUL de pe lângă CURTEA de APEL TIMIȘOARA și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE C-S, împotriva sentinței civile nr. 671 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea introdusă de reclamanții, având ca obiect drepturi bănești.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./ 16.11.2009
Thred./16.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - -Trib. C-
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
