Solicitare plata drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara
SECȚIA DE LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE cod operator 2928
DOSAR nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1516
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar împotriva sentinței civile nr. 1491 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar, Consiliul Local, Primăria, având ca obiect drepturi bănești - plata primei de vacanță.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă.
Recursul este scutit de taxă de timbru și timbru judiciar.
Reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față a constatat urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T în reprezentarea membrilor de sindicat G, G, și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar " ", Consiliul Local și Primăria Orașului - Instituția Primarului, obligarea acestora să calculeze și să achite primele de vacanță pentru anii 2005-2008, actualizate cu rata inflației la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii au arătat că, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reclamanții beneficiază de drepturile salariale reglementate prin acest act normativ, dar și "de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă", că art. 146 din același act normativ prevede că personalului didactic i se aplică celelalte dispoziții din legislația în vigoare, "în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel", iar conform art. 59 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, pentru anii 2003- 2006 și 2007-2010, înregistrate la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 1116/010/30.01.2003, nr. 28895/29.12.2006 acești salariați beneficiază de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", care se acordă o dată cu indemnizația de concediu. Dreptul la plata primei de vacanță a fost recunoscut și prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Învățământ, înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 5521/01/09.01.2004, în art. 36 alin. 1, precum și prin cel încheiat la nivelul județului T, pentru învățământ.
S-a susținut că aceste dispoziții produc efecte pentru toți salariații, de la toate unitățile de învățământ din țară, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă, justificând introducerea acțiunii de față, pentru a se da eficiență normei înscrise în art. 41 din Constituția României care garantează caracterul obligatoriu al contractelor colective de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1491 pronunțată la 3 iunie 2009, instanța a respins cererea formulată de reclamanții G, G, și, prin reprezentant Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, împotriva pârâților Grup Școlar " ", Consiliul Local și Primăria Orașului - Instituția Primarului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că membrii de sindicat în numele căruia a acționat reclamantul sunt angajați ai pârâtului Grup Școlar " ".
Demersul judiciar al reclamanților a fost generat de neachitarea primelor de vacanță pentru perioada 2005-2008.
A apreciat neîntemeiate pretențiile reclamanților, deoarece conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2006, 2007-2010, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
Dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut, la nivel de principiu, prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
A observat că contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, statuează în sensul că primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Or, aceste venituri sunt distincte de cele bugetare, alocate de către pârâții de 2 și 3, chemați în judecată în procesul de față, astfel încât trebuie dedus că reclamanților li se cuvine plata primelor de vacanță doar în măsura în care unitatea angajatoare a obținut astfel de venituri în anii pentru care se invocă drepturile bănești.
A constatat că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. În aceste condiții, pârâtul Grup Școlar " " este persoană juridică și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obținevenituri propriidin activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice". Așadar, trebuie conchis că "veniturile proprii" la care fac referire contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, sunt cele obținute din sursele enumerate în art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004, iar nicidecum cele alocate de la bugetul de stat, reglementate distinct în art. 17 alin. 1 și 2 ori din bugetul Consiliului Județean, la care se face referire în art. 17 alin. 3-5.
A conchis că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2008, pot fi achitate doar din veniturile proprii obținute de către pârâtul Grup Școlar " ", din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Local și Primăria Orașului - Instituția Primarului nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
Cât privește pe pârâtul Grup Școlar " ", a reținut că a comunicat, prin adresa cu nr. 1365/26.05.2009, depusă la dosar la termenul de judecată din 03.06.2009, faptul că unitatea de învățământ a obținut venituri proprii în anii 2005-2008, din "contribuția elevilor pentru internate și cămine și din contribuții proprii pentru școala postliceală cu taxă, care au fost cheltuite pentru buna desfășurare a internatului și cantinei și pentru funcționarea școlii postliceale", menționând că aceste venituri au un volum redus, acoperind doar aproximativ 2-3% din totalul cheltuielilor efectuate în exercițiile financiare încheiate în anii 2005-2008.
A dedus că veniturile proprii obținute de către unitatea școlară în anii 2005-2008 nu acoperă volumul necesar pentru plata primelor de vacanță solicitate prin acțiune și că, în orice caz, acestea nu au fost alocate în acest scop, în exercițiile bugetare anuale 2005-2008.
A apreciat că acordarea primelor de vacanță aferente unui exercițiu financiar (de vreme ce se acordă anual) rămâne subsumată obținerii în prealabil de către unitățile angajatoare (școala, în speță) a veniturilor proprii pe anul respectiv, în caz contrar, cum prima de vacanță nu se plătește din venituri bugetare, ea neputând fi acordată. norma din contractul colectiv de muncă, în forma cât se poate de clară a redactării sale (stipulând exact sursa fondurilor pentru acordarea primelor de vacanță) și obligatorie pentru părțile semnatare ale convenției, este tocmai rezultatul acordului de voință al părților, între care chiar sindicatele ce acționează astăzi pentru plata primelor, fără însă a proba contrariul celor precizate de angajator vizavi de obținerea veniturilor proprii pe anii în discuție.
In termen legal, impotriva sentinței civile menționate mai sus, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Independent al Preuniversitar din județul T, recurs înregisrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Solicită casarea sentinței recurate și urmare a rejudecării cauzei în fond admiterea acțiunii reclamntului așa cum a fost formulată.
Recursul este intemeiat in drept pe dispozițiile art. 3041coroborat cu art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
Arata ca in mod greșit instanța de fond a reținut că pârâții Consiliul Local și Primarul nu au calitate procesuală pasivă în cauză, date fiind dispozițiile art. XIII din OUG nr. 32/2001, HG nr. 538/2001, art. 167 din Legea nr. 128/1999, dispoziții legale din care rezultă că finanțarea cheltuielilor de personal se face din bugetul local, iar prima de vacanță este un drept de natură salarială, care se achită din cheltuielile de personal.
Mai arată că HG nr. 2192/2004 nu are aplicabilitate în cauză, deoarece se aplică numai în județele pilot, județul T neaflându-se printre acestea; că acordarea primei de vacanță a fost negociată prin contracte collective de muncă și nu a fost lăsată la aprecierea angajatorului; că acordarea unui drept de natură salarială condiționat de îndeplinirea unei condiții face ca acea clauză să fie lipsită de conținut, ceea ce contravene legii.
Pârâții intimați, deși legal citați, nu au depus întâmpinare, prin care să-și exprime punctual de vedere față de acțiunea reclamantului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, instanța a apreciat recursul întemeiat, urmând a-l admite cu următoarea motivare:
Reclamanții sunt angajați ai unității școlare pârâte, făcând parte din categoria personalului didactic și didactic auxiliar, iar potrivit susținerilor lor, necombătute de către angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlul de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2008.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), in mod eronat prima instanță a interpretat clauza conținută de art. 37 din contractul colectiv de muncă mai sus menționat ca fiind condiționată de obținerea de către unitățile școlare a unor venituri proprii care să poată acoperii drepturile angajaților.
Instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate.
Soluția primei instanțe de fond este greșită și cu privire la modul de rezolvare a excepției lipsei calității procesual pasive a Primariei și Consiliului Local. Astfel, chiar dacă raportul de muncă supus analizei este încheiat între cadrele didactice și unitatea de învățământ conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, instanța reține potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate în principal prin bugetele locale ale autorităților administrative și, în același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din OUG nr. 32/2001.
Într-adevăr, prin contractele colective de muncă la nivel de ramură învățământ la care s-a făcut referire mai sus, partenerii sociali care le-au negociat și încheiat au identificat fondurile bănești din care unitățile de învățământ vor plăti reclamantei primele de concediu ca fiind resursele proprii obținute de angajator, în înțelesul dat de prevederile art. 17 alin. 6 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 2192/2004. Cu toate acestea, instanța observă că, în aprecierea asupra legitimării procesual pasive a Consiliului Local și Primăriei, instanța putea și trebuia să observe conținutul art. 39 și 40 din norme, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional in aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Ori, potrivit art. 61 alin. 1 și art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală primarul îndeplinește o funcție deautoritate publicăși reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție.
Considerând că repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă în lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă in speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului,instanța de recurs consideră că prevederile legale mai sus menționate conferă unităților administrativ teritoriale, reprezentate prin primar calitate procesual pasivă.
Pentru considerentele de fapt și de drept analizate, în baza art. 312 alin.1 cod procedură civilă, instanța va admite recursul sindicatului reclamant și va modifica sentința recurată în sensul că va admite acțiunea, obligând pârâții să calculeze și să plătească titularilor cererii, primele de vacanță aferente concediului de odihnă efectuat în perioada 2005-2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar împotriva sentinței civile nr. 1491 pronunțată la 3 iunie 2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Grup Școlar, Consiliul Local, Primăria.
Modifică în tot sentința recurată menționată mai sus în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul independent al Învățământului Preuniversitar T împotriva pârâților Grup Școlar, Consiliul Local, Primăria.
Obliga pârâții la plata catre membrii de sindicat G, G, a primelor de vacanță pe anii 2005,2006,2007 și 2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 23 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
15.12.2009
Primă instanță:
, - Tribunalul Timiș
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
