Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 610/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 610
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
Grefier - -
********************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B ÎN CALITATE DE REPREZENTANT AL MINISTRULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și cel al reclamanților, ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 471/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recurenții prin motivele de recurs aflate în dosarul ÎCCJ nr- au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, împrejurare față de care apreciază cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 471din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea astfel cum a fost precizată și completată, formulată de reclamanții, și, prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL BACĂU și CURTEA DE APEL BACĂU, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească în solidar reclamanților drepturile salariale constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, începând cu 01.01.2005 pentru și și începând cu 15.08.2005 pentru și până la data de 01.02.2007, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost obligată Curtea de APEL BACĂU să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor bănești în discuție.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr- din 05.09.2007 reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Bacău, Curtea de APEL BACĂU, pentru ca prin hotărâre să fie obligați în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărui reclamant, a sporului de stres în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu 01.01.2005 pentru și și începând cu 15.08.2005 pentru, până la 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr. 8/2007, abrogându-se, astfel, dispozițiile Legii nr. 50/1996.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, că aceste dispoziții au fost abrogate la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, că la data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care nu s-au schimbat ci, dimpotrivă, s-au acutizat.
Completându-și cererea, reclamanții au arătat că temeiul în drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001, au solicitat acordarea drepturilor restante pretinse actualizate cu indicele de inflație la zi și în viitor, au solicitat obligarea Curții de Apel la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la asigurarea sumelor necesare acordării drepturilor solicitate.
În completarea la acțiune, reclamanții au arătat că dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut în favoarea magistraților și a personalului auxiliar de specialitate prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, și-a produs efectele și după 01.10.2000 ca urmare a apariției nr.OG 83/2000, acest drept continuând însă să existe, fără a mai fi acordat, sens în care s- pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/10.03.2008 în recursul în interesul legii.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii întrucât art. 47 din Legea nr. 50/1996 invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor formulate a fost abrogat total și explicit prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 iar abrogarea dispozițiilor care prevedeau sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică personalului auxiliar de specialitate este o problemă de legiferare, legiuitorul fiind singurul care are dreptul de a reglementa criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între el și reclamanți nu există raporturi juridice care să genereze obligația sa de a plăti drepturile bănești în discuție.
Din actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În ceea ce privește apărarea invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor pe cale de excepție privind lipsa calității procesuale pasive, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere că, potrivit art. 1 din OUG nr. 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plată respectivă.
În acest sens trebuie subliniate și atribuțiile ce revin Ministerului Economiei și Finanțelor prin Legea finanțelor publice privind pregătirea proiectelor Legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În consecință urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de APEL BACĂU, reclamanții și având această calitate din 01.01.2005 iar reclamantul începând cu 15.08.2005.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, care a fost aprobată prin Legea nr. 334 /2001 însă această abrogare nu poate produce efecte juridice deoarece Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanță potrivit art. 329 al.3 Cod procedură civilă, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 doar în raport de nr.OG 83/2000, ceea ce înseamnă că acele dispoziții rămân aplicabile până la apariția unor noi dispoziții de abrogare.
Acest lucru s-a produs prin intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, aprobată prin Legea nr. 247/2007, dispozițiile Legii nr. 50/1996 fiind abrogate expres prin art. 30 din nr.OG 8/2007.
În consecință, cererea reclamanților a fost admisă în parte, începând cu datele precizate de reclamanți în cererea de chemare în judecată și până la 01.02.2007.
Despăgubirile cuvenite reclamanților au fost reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății, în temeiul art. 161 Codul Muncii.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești acordate reclamanților prin prezenta hotărâre.
În temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 92/1976 instanța de fond a obligat pârâta Curtea de APEL BACĂU să efectueze în carnetele de muncă ale fiecărui reclamant mențiunile corespunzătoare privind drepturile salariale acordate reclamanților în prezenta cauză.
Împotriva sentinței au promovat recurs reclamanții și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Astfel, recurenții-reclamanți au criticat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul neacordării dreptului revendicat și pentru viitor, cu încălcarea deciziei nr.21/2008 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul legii.
Recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice a criticat nelegalitatea sentinței sub aspectul reținerii în cauză a calității sale procesuale pasive în condițiile în care nu se află în raporturi juridice de muncă cu reclamanții, obligația asigurării fondurilor necesare satisfacerii dreptului pretins revenind ordonatorului principal de credite, în speță, intimatul-pârât Ministerul Justiției.
Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Justiției a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamanților, invocând în esență, OG 8/2007, care a abrogat Legea 50/1996 ce a fost avută în vedere de ÎCCJ la pronunțarea deciziei 21/10.03.2008.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
1.Referitor la recursul Ministerului Finanțelor Publicese apreciază că acesta este neîntemeiat, întrucât obligarea recurentului la virarea sumelor necesare plății dreptului pretins s-a făcut nu în considerarea unor raporturi de muncă derulate cu recurenții-reclamanți, ci în virtutea obligațiilor ce revin recurentului în temeiul art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice și ale art.1 din OG nr.22/2000 (aprobată prin Legea nr. 188/2002) privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în toate titlurile executorii, dispoziții conform cărora acestea se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Pe cale de consecință,pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor alocate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, recurentul având obligația să dispună toate măsurile necesare în condițiile legii, pentru a asigura în bugetul ordonatorului principal Ministerul Justiției și al instituțiilor din subordine, a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii (art.2 din Legea 500/2002).
2.Referitor la recursul promovat de pârâtul Ministerul Justiției, se apreciază că și acesta este neîntemeiat.
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea recursului în interesul Legii, se statuează că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se datorează magistraților, magistraților asistenți și personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea și după apariția OG 83/2000.
Este de reținut, în speță, faptul că, decizia anterior menționată, obligatorie conform dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, a fost pronunțată la 10.03.2008, în condițiile în care OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea, era deja în vigoare.
Or, în contextul în care OG nr.8/2007 se aplică personalului auxiliar la data apariției deciziei, care nu face nicio mențiune cu privire la data până la care se aplică sporul de 50%, nu se poate reține că acesta se acordă doar până la data apariției OG 8/2007, cu atât mai mult acest spor reprezintă un drept câștigat, astfel cum a fost recunoscut prin decizia 21/2008 a ÎCCJ.
Totodată, se reține că prin art.30 din OG 8/2007 s-a abrogat expres Legea 50/1996, inclusiv art.47 analizat prin decizia anterior menționată, însă, această prevedere din legea internă nu poate fi aplicată în cauză, ea fiind contrară art.1 din Protocolul adițional nr.1 la CEDO, astfel cum a fost conturat de jurisprudența constantă a Curții Europene.
Sporul de 50% solicitat de reclamanți reprezintă un drept de creanță, fiind un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1.
Prin abrogarea art.47 din Legea 50/1996 intimații-reclamanți au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun deja câștigat sub imperiul dispoziției normative mai sus arătate.
Or, lipsirea de proprietate se poate face doar pentru o cauză de utilitate publică.
Or, din dispozițiile OG nr.8/2007 nu se poate desprinde vreun motiv obiectiv rezonabil pentru care reclamanții să fie lipsiți de dreptul de proprietate asupra acestui spor de 50%.
Reținând un conflict între art.30 din OG 8/2007 și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO, urmează a de da prioritate Convenției la care România este parte, astfel cum stipulează art.20 alin.2 din Constituție.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța în temeiul art.3121Cod procedură civilă, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul Ministerului Finanțelor Publice, va admite recursul reclamanților, în sensul că va modifica în parte sentința sub aspectul acordării sporului și pentru viitor, în variantă actualizată cu indicele de inflație de la data plății.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul DGFP pentru MEF împotriva sentinței civile nr. 471/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Admite recursul reclamanților împotriva sentinței civile nr. 471/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că admite acțiunea și pentru acordarea sporului și pentru viitor.
Obligă pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar începând cu 01.01.2005 - pentru reclamanții și, respectiv începând cu 15.08.2005 pentru reclamantul, la zio și pentru viitor, suma actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,01.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.PM /
Red.
Tehn.3 ex.AA.29.06.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
