Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 612/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 612
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
Grefier - -
********************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N in numele si pentru MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI ambele îndreptate împotriva sentinței civile nr. 250 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei după care:
Instanța constată că recursurile sunt la primul termen de judecată după scoaterea cauzei de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanță care prin încheierea de ședință din 9 iunie 2008 statuat asupra lor.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.250 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru perioada 15.05.2002-14.12.2005.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plății drepturilor salariale acordate reclamantului prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din 23.01.2008, reclamantul în calitate de fost judecător la Tribunalul Neamț, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu data numirii ca judecător și până la data de 14.12.2005 data eliberării din funcție, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele necesare efectuării plăților acestor drepturilor salariale precum și obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile privind acordarea acestui spor în carnetul de muncă al reclamantului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50%, a fost pentru prima dată instituit în favoarea magistraților prin art. 47 din Legea 50/1996, acesta fiind acordat având în vedere condițiile concrete în care magistrații își desfășoară activitatea, precum și datorită atacurilor din partea diverșilor factori. Mai arată petentul că din interpretarea logică a dispozițiilor Legii 50/1996 și a OUG 177/2002, a art. 41 din OUG 27/2006, prevederile privind sporul de solicitare neuropsihică a rămas și este în vigoare în continuare.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor reclamantului motivat de faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat în mod expres de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Referitor la capătul de cerere privitor la actualizarea sumelor pretinse, pârâtul a invocat faptul că art. 269 alin.1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088 cod civil prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Prin întâmpinarea depusă pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, următoarele:
- modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale ori nereglementarea unor aspecte ce țin de statutul profesional al acestora nu poate fi apreciată ca o discriminare în raport de prevederile OG137/2000, deoarece legiuitorul este în drept să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază;
- conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare conduc la concluzia că nu poate fi reținută o situație comparabilă între reclamanți, funcționari publici, demnitari, alți salariați;
- art.8 din nr.OG 83/2000, prin care sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost stabilit în favoarea controlorilor financiari, a fost abrogat ulterior prin Legea nr.334/2001, iar această categorie profesională nu a fost salarizată în baza Legii nr.50/1996, deoarece nu făcea parte din organele autorității judecătorești, astfel că nu se poate vorbi despre discriminare în cadrul unor categorii profesionale distincte.
În final ambii pârâți au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de susținerile părților, instanța a constatat că acțiunea formulată și completată de reclamanți este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă, iar excepțiile invocate au fost respinse ca nefondate, pentru considerentele următoare:
Reclamantul a deținut calitatea de judecător la Tribunalul Neamț și prin prezenta cerere, a invocat discriminarea lor în raport de prevederile art.I pct. 42 din nr.OG83/2000, ce au abrogat dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996, republicată, prin care se prevedea că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării, "Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta". Ori, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată", însă prin nr.OG83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin.1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative"Modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare" potrivit art. 56 alin. 1 din lege "Completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente", iar potrivit art. 60 alin.1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr.24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin. 3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. 1 pct. Q 3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru "Abrogarea art. 2 alin. (3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 "
Față de cele reținute mai sus, reiese că abrogarea art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000, cât și a celor ale art. 107 alin. 3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art.2 alin.1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art.1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sub sancțiunea încetării efectelor acestora. Or, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG83/2000 a fost depusă în termen numai la, respectiv la 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr.PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel, instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamantului prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că acesta își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art.41 alin.2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art.53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr-o măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea nr.OG83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților, concomitent cu acordarea lui în favoarea controlorilor financiari, fără nici o fundamentare a acestor măsuri. Ori, profesia de magistrat este una de risc, recunoscută ca atare de însuși legiuitorul care prin art.77 alin.1 din Legea nr.303/2004, a statuat că"Judecătorii și procurorii în funcție sau pensionari au dreptul de a li se asigura măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a oricăror fapte care îi pun în pericol pe ei, familiile sau bunurile lor", iar prin art.78 alin.1 că "Judecătorii și procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional pentru viață, sănătate și bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu acestea ".
Aceste reglementări sunt în concordanță cu dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor, care prevăd că remunerarea judecătorilor trebuie"să reprezinte o compensare suficientă pentru povara de responsabilități".
Or, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților prin nr.OG 56/1997, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Discriminarea reclamantului în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv pentru personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă. Magistrații și controlorii financiari se aflau, la data adoptării nr.OG 83/2000, sub incidența aceleiași legi de salarizare - respectiv Legea nr. 50/1996 - contrar susținerilor din întâmpinarea pârâtului Ministerul Justiției, întrucât ambele categorii profesionale - precum și celelalte enumerate mai sus - necesită studii de specialitate, experiență, responsabilitate profesională specifică echivalentă, precum și un risc identic în exercitarea sarcinilor de serviciu.
Faptul că agistrații și controlorii financiari s-au aflat totdeauna în situații similare a fost reținut și de instanța supremă care, atunci când a mai apreciat asupra justeței unui alt drept cuvenit acestora, în soluționarea unui recurs în interesul legii (Decizia nr. XXXVI/07.05.2007), a statuat că ambele categorii profesionale sunt îndreptățite să beneficieze de el.
Pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că activitatea bibliotecarilor ar prezenta un risc sporit comparativ cu cea a magistraților. Analiza actelor normative enumerate mai sus conduce la concluzia că legiuitorul a acordat sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică ori de câte ori a considerat că o categorie profesională bugetară este supusă acestuia. Așa s-a întâmplat și în cazul magistraților, cărora acest spor le-a fost recunoscut prin OG nr. 56/1997, caracterul injust al retragerii lui fiind dovedit ulterior și prin opinia Consiliului Superior al Magistraturii, exprimată în observațiile făcute la proiectul de salarizare ce a stat la baza adoptării OUG27/2006, în care s-a propus reintroducerea acestuia.
reclamantului, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii "orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci "bunuri", în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art.1 alin.2 lit. e pct. (i) din OG137/2000 republicată privitoare la"dreptul la muncă la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoarela o remunerație echitabilă și satisfăcătoare", situație în care reclamantul este pe deplin îndreptățit să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr.110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-l exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084 Cod civil, și nu potrivit art. 1088 Cod civil, care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamantul este îndreptățit să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP N, recursuri promovate și motivate în termen, legal scutite de plata taxei de timbru și înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
La termenul din 30.06.2008 in baza dispozițiilor art.I alin.2 și art.II alin.3 din OUG 75/2008 s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ulterior, la 24.03.2009 avându-se în vedere decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL BACĂU.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și față de dispozițiile art.304, 312 Cod procedură civilă, Curtea de Apel reține următoarele:
Recursul Ministerului Economiei și Finanțelorprin Direcția Generală a Finanțelor Publice N critică soluția primei instanțe, invocând că în mod greșit s-a reținut faptul că ar avea calitate procesuală pasivă atâta timp cât între el și reclamanți nu există niciun raport juridic, legal sau convențional de natură să creeze în sarcina sa obligația de a plăti despăgubirile bănești în discuție.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile art.1 din OUG 22/2002 aprobată prin Legea 282/2002 prevăd faptul că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul unor titluri executorii, se realizează din sumele asigurate prin bugetul de stat cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată, potrivit art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anual pregătirea bugetelor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din OG.208/2005, în îndeplinirea funcțiilor sale Ministerul Economiei și Finanțelor are în principal următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetelor anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de modificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Concluzionând, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În mod corect, așadar, instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasiva a Ministerului Economiei și Finanțelor.
II.Recursul Ministerului Justiției-critică soluția primei instanțe pentru următoarele considerente:
- drepturile solicitate pentru perioada 15.05.2002-23.01.2005 erau prescrise;
- hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Curtea de Apel examinând cu prioritateexcepția prescripției dreptului materialla acțiune reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 8 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă, conform cărora " prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât fapta, cât și pe cel care răspunde de ea".
În speță, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și a momentului în care păgubitul a cunoscut sau trebuia să o cunoască, coincide cu data intrării în vigoare a OG 83/2000 care a înlăturat sporul de 50% pentru magistrați și l-a reglementat în favoarea contribuțiilor financiare.
În raport de data introducerii acțiunii 23.01.2008 și în considerarea prevederilor legale sus-menționate, urmează a de admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și să se constate prescrisă acțiunea pentru perioada 15.05.2002-23.01.2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, se constată că la data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1998 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți,precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihicăcalculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
Motivele invocate de recurentul Ministerul Justiției nu ar putea fi analizate în contra celor reținute în cuprinsul deciziei menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție analizând îndreptățirea judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalului auxiliar de specialitate de a beneficia de sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihica.
Pentru considerentele sus arătate, în baza dispozițiilor legale menționate va fi respins recursul Ministerului Economiei Finanțelor ca nefondat, se va.admite recursul Ministerului Justiției și pe cale de consecință: urmează a se modifică în parte sentința recurată în sensul că va respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada 15.05.2002 - 23.01.2005. Va admite în parte acțiunea și vor fi obligați pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută de încadrare lunară pentru perioada 24.01.2005-15.11.2005.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, obligația alocării fondurilor de către MEF și efectuarea de mențiuni corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului de către pârâtul Tribunalul Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul Ministerului Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 250 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Admite recursul Ministerului Justiției, împotriva sentinței civile nr. 250 din 28.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- și pe cale de consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge ca prescrisă acțiunea pentru perioada 15.05.2002 - 23.01.2005.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâții să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de bază brută de încadrare lunară pentru perioada 24.01.2005-15.11.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, obligația alocării fondurilor de către MEF și efectuarea de mențiuni corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului de către pârâtul Tribunalul Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 01.06.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red./
Red.
Red.3 ex.AA.09.06.09
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
