Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 885/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 885
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
La ordine, judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR B, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 756 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal lipsesc reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Tribunalul Suceava, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B și reclamanții intimați, -,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA la data de 30 iunie 2008, reclamanții, -, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Tribunalul Suceava pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceștia să fie obligați la calcularea și la plata despăgubirilor echivalente sporului de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară începând cu luna iunie 2005 și până la încetarea stării de discriminare, sume actualizate cu rata inflației până la plata efectivă.
Reclamanții au solicitat și citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, li s-a impus obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate în cadrul executării raporturilor de muncă.
Ori, prin natura sa, activitatea judiciară pe care o desfășoară aceiași reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații, constând în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 18/1991), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul salarial.
Au mai arătat reclamanții că, cel puțin în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
În drept, reclamanții au invocat prevederile nr.OG 137/2000, ale Legii 303/2004, ale Hotărârii nr. 328/2005, ale Legii nr. 182/2002 și nr.HG 582/2002, OG 9/2001, Legii nr. 444/2006, nr.OG 6/2007 și Legii nr. 656/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul la spor de confidențialitate magistraților. Totodată, a arătat pârâtul că, prin decizia nr. 819 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în măsura în care din acestea s-ar desprinde interesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Prin încheierea nr. 55 din 5 februarie 2009, Curtea de APEL SUCEAVAa trimis cauza, spre competentă soluționare, Tribunalului Suceava.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 12 februarie 2009.
Prin sentința civilă nr. 756 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de bază brută lunară, începând cu luna iunie 2005 și până la data de 6 aprilie 2009, actualizat în raport de rata inflației la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate, sens în care se interpretează și efectele Ordinului Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 2 iulie 2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea nr. 53/1991, nr.OG 6/2007, nr.OG 10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, care a criticat soluția ca fiind nelegală și a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților, ca nefondată, invocând dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că, față de obiectul acțiunii, instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimații reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea sa, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Atât timp cât legiuitorul nu a reglementat criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor, sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la acestea, instanța nu putea soluționa cererea reclamanților, întrucât drepturile solicitate nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Precizează pârâtul-recurent că, deși acțiunea a fost motivată pe dispozițiile nr.OG 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, instanța de fond nu a făcut nici o referire la deciziile Curții Constituționale (invocate în apărare), prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale, în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Examinând recursul, prin prisma actelor dosarului, Curtea constată că nu este întemeiat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală.
Susținerea pârâtului recurent, potrivit căreia, nu pot fi acordate drepturile solicitate de reclamanți, întrucât nu sunt prevăzute de actele normative în vigoare, nu poate fi reținută în cauză, în considerarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1883/C din 2 iulie 2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea nr. 53/1991, nr.OG 6/2007, nr.OG 10/2008 și nr.OUG 24/2000, aceste acte normative constituind fundamentul legal al ordinului sus-menționat.
Însă, argumentul major în soluționarea cauzei îl reprezintă Decizia nr. 46/15 decembrie 2008, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B, prin care s-a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază, această decizie având caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În considerarea celor reținute, apreciind că soluția atacată este legală, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței nr. 756 din 06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
7.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
