Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 998/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 998
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B,-, județul B și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr.339din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și reclamanții intimați, G, G, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință în cadrul căruia învederează instanței și faptul că reclamantul intimat Gad epus la dosar întâmpinare.
Curtea, constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 14.11.2008 reclamanții, G, G, și, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Botoșani și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, solicitând ca prin hotărâre să fie obligați primii trei pârâți la plata unei despăgubiri egale cu diferențele salariale reprezentate de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pentru perioada 1.09.2000 - 31.08.2004, actualizarea diferențelor susmenționate în raport cu indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, obligarea pârâților la plata dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 aplicată de la introducerea acțiunii până la data plății efective și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare pentru plata sumelor ce constituie obiectul cauzei.
Motivând acțiunea, reclamanții au arătat că sunt magistrați pensionari și au activat până la pensionare în cadrul Tribunalului Botoșani. Prin sentința civilă nr. 1423 din 21.11.2007 a Tribunalului Botoșani, irevocabilă, a fost admisă acțiunea și le-au fost acordate diferențele salariale aferente sporului de 50% începând cu 1.09.2004.
În ceea ce privește acordarea acestui spor au arătat că, prin decizia nr. XXI din 10 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Of. nr. 444 din 13 iunie 2008 s-a stabilit că, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Au mai arătat că, în baza aceluiași raționament consideră că li se cuvine sporul de 50% pentru perioada de până la 1 septembrie 2004, că pentru drepturile solicitate anterior datei de 1.07.2005 nu a intervenit excepția prescriptivă deoarece potrivit art. 166 din Legea nr. 53/2003 dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate, termenul fiind întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului. Au arătat că dreptul magistraților privind acordarea sporului de 50% a fost abrogat în mod expres prin nr.OG 83/2000 astfel încât Ministerul Justiției cât și ceilalți ordonatori de credite au considerat că, aceste drepturi nu li se cuveneau, nefiind datorate în sensul art. 166 din Legea nr. 53/2003. Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, instanța supremă din România a stabilit că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000 este neconstituțională. Atâta timp cât Curtea Constituțională are în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate ce are ca obiect norme abrogate, revin prin interpretare "per a contrario" a art. 147 alin. 1 cu referire la art. 126 alin. 1 din Constituție instanțelor judecătorești.
Au mai arătat reclamanții că, în raport cu dispozițiile art. 166 din Legea nr. 53/2003 data de la care a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile ce li se cuveneau ulterior datei de 1.09.2000 este data de 13.06.2008.
Totodată au arătat că, a se susține că aveau obligația la acțiune la apariția nr.OG 83/2000 înseamnă a se considera că, erau obligați la acțiune împotriva unui text al legii, respectiv a se considera că un justițiabil are de a analiza legalitatea mecanismelor de adoptare a normei legale mai ales în situația în care se creează premisa de legalitate, susținând că o asemenea obligație nu este prevăzută în nici un act normativ.
Culpa adoptării nr.OG 83/2000 cu nerespectarea dispozițiilor legii de abilitare nu poate fi transferată justițiabilului, această culpă aparținând organelor statului prin adoptarea unor acte normative fără a avea competența necesară, iar această culpă a statului nu trebuie să priveze cetățeanul de drepturile sale legale și legitime pe care le-ar fi obținut în lipsa acestei culpe a statului cu privire la legiferare.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Județene Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit art. 28 pct. e din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, proiectele legilor bugetare anuale și ale bugetelor se elaborează de către Guvern prin Ministerul Finanțelor Publice doar pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite, precizând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, revenindu-i potrivit legii doar obligația de aprobare sau avizare a statelor astfel întocmite.
Pârâtul Ministerul Justiției, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune, reiterând în acest sens prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, respectiv art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce privește momentul nașterii dreptului la acțiune, a arătat că aceasta este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat, or, data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat plata de dobânzi, pârâtul a invocat prevederile art. 1088 Cod civil. A arătat că, este nelegală obligarea și la plata dobânzii legale pentru că, prin obligarea la plata de actualizări și dobânzi împreună se obține o dublă reparație a prejudiciului ceea ce ar constitui o îmbogățire fără just temei.
Prin încheierea din 22.01.2009 Curtea de APEL SUCEAVAa scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Botoșani.
Prin sentința civilă nr. 339 din 9 martie 2009, Tribunalul Botoșania respins excepția lipsei calității procesual pasive ridicată de Ministerul Finanțelor Publice, precum și excepția prescrierii ridicată de Ministerul Justiției și Libertăților.
A admis, în parte, acțiunea reclamanților și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, spor calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, pentru perioada în care au funcționat ca judecători din intervalul 1 septembrie 2000 - 31 august 2004, sume ce vor fi actualizate în funcție de indicii de inflație începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la data plății efective.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Botoșani, să plătească reclamanților și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 la sumele acordate începând cu 14.11.2008 și până la data plății efective.
Totodată a obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților B fondurile necesare pentru plata sumelor acordate prin hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art. 137 Cod procedură civilă, a constatat că Ministerul Finanțelor Publice B are calitate procesual pasivă deoarece potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002 are atribuții în procedura de rectificare bugetară inclusiv în legătură cu drepturile salariale restante.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, prima instanță a reținut următoarele:
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator este necesar ca, pentru titularul dreptului la acțiune să existe, pe lângă voința de a acționa si posibilitatea reala de a acționa, adică să se adreseze organului competent pentru protecția dreptului său.
Dacă pe timpul cât durează împrejurarea care îl împiedica pe titularul dreptului la acțiune să acționeze, prescripția nu ar fi oprită, adică suspendată, s-ar ajunge la situația in care titularului dreptului la acțiune să i se aplice efectul extinctiv, fără a i se imputa pasivitatea ori neglijența in a acționa; intr-o asemenea situație prescripția ar fi deturnată de la finalitatea sa, neavând caracter real.
In condițiile in care prin OG83/2000 art. 47 din Legea nr. 50/96 nu a fost abrogat expres nu poate fi imputat reclamanților pasivitatea ori neglijența în a acționa.
După pronunțarea deciziei in interesul legii prin care s-a stabilit că și după intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000 personalul are dreptul la sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, reclamanții au avut posibilitatea reala de a acționa in instanță pentru plata acestor drepturi.
Astfel, termenul de 3 ani impus de dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii se calculează de la data pronunțării acestei decizii.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Pe fond tribunalul a reținut că reclamanții au avut, în perioada în litigiu, calitatea de magistrați.
Dreptul la un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești prin art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Textul de lege a fost abrogat prin art. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă a decis, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Prin urmare, reclamanților li se cuvine acest spor pentru perioada cât au funcționat efectiv din intervalul 01.09.2000 - 31.08.2004.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamanților avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța de fond a admis cererea reclamanților de actualizare a acestor sume în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, instanța a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârzierii, respectiv 14.11.2008, până la data plății efective.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Finanțelor Publice a Județului B și Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Finanțelor Publice a Județului Bas usținut că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât în toate legile bugetare anuale (legi care prevăd si autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile si cheltuielile bugetare), precum si in legile de rectificare a bugetului statului, este prevăzută obligația pentru ordonatorii de credite de a stabili salariile de bază, criteriile, sumele necesare pentru cheltuielile de personal și de acordare a drepturilor bănești cuvenite, Ministerul Finanțelor Publice neavând nici o răspundere in acest sens, revenindu-i, potrivit legii, doar obligația de aprobare a statelor astfel întocmite de ordonatorii de credite.
În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a susținut că sentința civilă recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, întrucât instanța de fond a admis cererea reclamanților cu ignorarea dispozițiilor care reglementează instituția prescripției extinctive a dreptului la acțiune în sens material.
În acest sens au fost invocate prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2003, art. 12 din Decretul 167/1958, Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A mai susținut că nefiind întrunite elementele răspunderii civile, respectiv lipsa culpei în neplata sumelor solicitate, nu se pot acorda despăgubiri sub forma dobânzilor legale.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sunt nefondate.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că susținerile formulate nu sunt fondate, acest pârât având legitimare procesuală pasivă, întrucât potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare bugetară.
Față de cererea de alocare a fondurilor necesare drepturilor salariale restante, în mod corect s-a respins excepția formulată, dat fiind că, potrivit art.131 alin.2 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, instanțele sunt instituții finanțate de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit OG nr.22/2002 aprobată prin Legea nr.288/2002, modificată prin Legea nr.110/2007, ordonatorii de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare pentru plata sumelor stabilite prin titluri executorii, aceste operațiuni putând fi efectuate pe tot parcursul anului.
Cât privește recursul Ministerului Justiției, prin care se invocă prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților, raportat la prevederile art. 3 din Decretul nr.167/1958 și ale art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, curtea constată că în mod corect această excepție a fost respinsă.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, ÎCCJ B - Secțiile Unite a constatat neconstituționalitatea normei de abrogare a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 și de aplicabilitate în continuare a măsurii abrogate, așa încât pe durata de timp de la abrogarea nelegală și până la constatarea neconstituționalității normei nelegale nu se poate vorbi de curgerea termenului de prescripție a dreptului la acțiune pentru plata drepturilor salariale restante.
Reclamanții nu au dovedit pasivitate și neglijență în a acționa pentru dobândirea drepturilor lor salariale constând în sporul solicitat, posibilitatea reală de a se adresa instanței pentru plata acestor drepturi având-o după pronunțarea deciziei în interesul legii, date în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Nici motivul de recurs referitor la acordarea dobânzilor legale nu este fondat.
În situația în care pârâții ar întârzia plata sumelor stabilite prin hotărârea atacată, este evident că recurenții ar fi lipsiți de folosința banilor, fiind incidente astfel dispozițiile art.161 alin.4 și art.295 alin.1 Codul muncii raportat la art.1088 cod civil.
Față de cele reținute, nefiind date motive de nelegalitate a sentinței și nici motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursurile formulate vor fi respinse, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâțiiMinisterul Finanțelor Publice B - Direcția Generală a Finanțelor Publiceși Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței nr.339din9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond
Tehnored.
Ex. 2 / 08.09.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
