Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1006/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1006
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței nr.609din6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul București și Curtea de Apel București, precum și reclamanta intimată -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr-, reclamanta -- a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, Curtea de Apel București, solicitând obligarea acestora la plata actualizată a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în procent de 50% calculat la indemnizația brută, pentru perioada 1.08.2005 - 1.01.2006, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, nemaifiind prevăzut în noua lege de salarizare a magistraților.
Pentru personalul auxiliar de specialitate au rămas în vigoare, dispozițiile Legii nr. 50/1996, aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996 legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, aceste condiții nu s-au schimbat, dimpotrivă s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București în soluționarea cauzei și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, în considerarea faptului că art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat total și expres prin nr.OG 83/2000, iar nu prin efectul art. 50 din nr.OUG 177/2002, cum în mod greșit a susținut reclamanta.
Prin încheierea de ședință din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureștia admis cererea de abținere formulată de judecătorii Secției a VIII a Tribunalului București și a înaintat dosarul Tribunalului Călărași pentru soluționare.
Prin sentința civilă nr. 798 din 7 mai 2008, Tribunalul Călărașia admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.
Prin încheierea din 15 septembrie 2008, în baza art. 2 alin. 2 din nr.OUG 75/2008, Tribunalul Bucureștia trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Suceava.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare la acțiunea reclamantei, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de ordonator principal de credite, solicitând respingerea acțiunii și ca nefondată, întrucât obiectul acțiunii vizează plata unor drepturi salariale datorate de Ministerul Justiției, iar Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o obligație în acest sens.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 89 din 10 februarie 2009, Curtea de Apel Suceava - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția competenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani - Secția civilă, reținând că prin decizia nr. 104 din 20.01.2009, Curtea Constituțională a României a constatat neconstituționalitatea art. I și II din nr.OUG 75/2008.
Prin sentința civilă nr. 609 din 6 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost: respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor B; admisă în parte acțiunea; obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților B, Curtea de Apel București - Secția a VIII - A Civilă și de Litigii de Muncă B și Tribunalul București să calculeze și să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 aferent perioadei 1.08.2005 - 1.01.2006, sumă ce va fi actualizată în raport de indicii de inflație de la data scadenței - 10.03.2008 și până la data plății efective, a fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B să pună la dispoziția Ministerului Justiției și Libertăților fondurile necesare pentru plata acestor diferențe salariale; a fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 21 din 10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în nr. 444 din 13.06.2008 s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, în cazul deciziilor pronunțate pentru soluționarea recursului în interesul legii "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reiterând excepția lipsei calității procesuale pasive.
A arătat pârâtul că nu are calitatea de ordonator principal de credite, nerevenindu-i, potrivit legii, decât obligația de aprobare a statelor întocmite de ordonatorii de credite.
În drept cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 2 din nr.HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului Justiției de către Ministerul Economiei și Finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta sentință.
În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul Economiei și Finanțelor să rectifice bugetul cu sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamanți, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
De asemenea, reține Curtea că, potrivit art. 131 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtulMinisterul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în municipiul B,-, județul B, în contradictoriu cu reclamanta --, cu domiciliul în municipiul B,- A, - 7,. C,. 14, județul B, împotriva sentinței nr.609din6 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
-
Tehnored.
Ex. 2 / 11.09.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina