Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 1005/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale ale personalului din justiție -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE DREPTURI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1005
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul finanțelor B prin Direcția generală a finanțelor publice S, cu sediul în Mun. S, Str. - -, Nr. 7, județul S și Ministerul justiției și libertăților cetățenești, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1103 din 14 mai 2009 Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâților recurenți, reprezentanții pârâților intimați Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Consiliul național pentru combaterea discriminării B, reclamanții intimați, -, -, intervenienții în nume propriu intimați, G, și intervenienții intimați )., -,.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursurile în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea adresată Curții de APEL SUCEAVA, reclamanții, -, -, și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul economiei și finanțelor, Ministerul justiției, Curtea de APEL SUCEAVA, Tribunalul Suceava, Ministerul economiei și finanțelor - prin S au solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu data de 27.10.2005 și până la data pronunțării hotărârii judecătorești precum și pe viitor, actualizate la data plății efective, obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea pârâtului Ministerul economiei și finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în conformitate cu art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, li s-a impus obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate în cadrul executării raporturilor de muncă. Ori, prin natura sa, activitatea judiciară pe care o desfășoară aceiași reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 18/1991), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală. În unitățile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul salarial corelativ. Ca salariați din cadrul unităților bugetare, reclamanții, ca părți ale unui contract de muncă generat de Codul muncii, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesională. Conform art. 26, raportat la art. 1 și art. 295 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă are și obligația de confidențialitate, dacă acest lucru a fost prevăzut în contractul individual de muncă. Astfel, prin clauza de confidențialitate, părțile convin ca, pe toată durata executării contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință pe timpul executării contractului, în condițiile stabilite prin regulamentele interne sau contractul colectiv de muncă, iar nerespectarea acestei clauze de către oricare dintre părți atrage obligarea celui în culpă la plata de daune-interese. Ori, pentru reclamanți, ca personal auxiliar - grefieri - obligația de confidențialitate reprezintă o clauză legală a contractului de muncă. Din acest motiv, obligația și prestația de confi dențialitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației unității bugetare de plată a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art. 155 din Codul muncii ), corelativ îndeplinirii prestației de confidențialitate de către reclamanți. Ca atare, instituind obligația sinalagmatică profesional, de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată, pe cale de analogie a legii. Acordarea acestui spor solicitat nu poate fi confundată cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii.
De altfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 02.07.2008 s-a stabilit că personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor care efectuează activități și lucrări cu caracter confidențial beneficiază de un spor de confidențialitate de 15%, aplicat la salariul de bază.
Un alt temei legal care îndrituiește reclamanții la plata acestui spor îl constituie conținutul dispozițiilor cu privire la art. 12 din Legea nr. 53/1991, aplicabile și magistraților pentru identitate de rațiune.
În ce privește capătul de cerere privind plata sumelor reactualizate, temeiul legal îl constituie dispozițiile art. 1082 Cod civil, raportat la art. 78 din Legea 53/2003 și art. 1088 Cod civil.
Capătul de cerere nr. 3, ce vizează înscrierea în carnetul de muncă, se întemeiază pe dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1976.
În opinia reclamanților, chemarea în judecată a Ministerului economiei și finanțelor, calitatea procesuală pasivă a acestei instituții, are la bază dispozițiile art. 1 din nr.OUG 22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, care se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, în care se încadrează în obligația de plată respectivă. Potrivit Legii nr. 500/2002, a nr.HG 208/2005 și a nr.HG 386/2007, Ministerul economiei și finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi pregătirea proiectelor legilor actuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. Așadar, rolul Ministerului economiei și finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. Totodată, la inițiativa Ministerului justiției a fost inclusă în strategia de reformă a sistemului judiciar și Planul de acțiune pentru 2005-2007, aprobat prin nr.HG 232/2005, măsura privind plata drepturilor salariale restante, dar și eliminarea discriminărilor în domeniul salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate, act normativ publicat în Monitorul Oficial, producând efecte erga omnes.
In atare condiții, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii în sensul formulat.
În cauză au formulat cerere de intervenție în nume propriu numiții, -, )., care, la fel ca și reclamanții din prezenta cauză, au chemat în judecată pârâții mai sus amintiți, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, sume actualizate la data plății efective, cu obligarea la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, precum și obligarea Ministerului economiei și finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul justiției a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată motivat de faptul că dreptul la sporul de confidențialitate nu este unul recunoscut de lege întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, nu face parte din art. 14 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, astfel încât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
Prin întâmpinarea de la dosar, Ministerul economiei și finanțelor publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat admiterea acesteia.
Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea nr. 34 din 22 ianuarie 2009 scos cauza de pe rol și a trimis-o spre competentă soluționare Tribunalului Suceava - secția civilă, conform deciziei nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. I și II din OUG nr. 75/2008.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 29.01.2009, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1103 din 14 mai 2009, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul economiei și finanțelor, a admis acțiunea și cererea de intervenție, obligând pârâții Ministerul justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu data de 27.10.2005 și până la pronunțarea hotărârii, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație calculat la data plății, a obligat pe aceeași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, obligând pârâtul Ministerul economiei și finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale mai sus menționate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul economiei și finanțelor, că acest pârât coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, potrivit dispozițiilor Legii nr.500/2002 și nr.HG208/2005. Astfel, rolul Ministerului economiei și finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, față de solicitarea reclamanților și intervenienților de a fi obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății drepturilor salariale solicitate, pârâtul justificând calitatea procesuală în prezentul litigiu.
Referitor la fondul acțiunii formulate, s-a reținut că, prin dispozițiile art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitățile de justiție are obligația profesională imperativă, specială și specifică de confidențialitate, în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de această categorie de personal implică administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală. Obligația de confidențialitate și corelativ recunoașterea unui spor (drept salarial) a fost recunoscută și personalului ce lucrează în cadrul unităților bugetare (art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 147/2000, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, art. 12 din Legea 53/1991, art. 8 din nr.OUG 111/1999, art. 9 alin. 4 din nr.OG65/1998, art. 23 lit. m din Legea 319/2003, art. 10 alin. 3 din Legea 274/2004). Așadar, toate persoanele din cadrul unităților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic (atipic) de muncă, generat de Codul muncii, fiind supuși obligației de fidelitate, așa cum prevăd dispozițiile art. 295, art. 1 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective și individuale de muncă, cât și Regulamentele de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești. Obligația și prestația de fidelitate reprezintă cauza juridică expresă și indiscutabilă a obligației sinalagmatice și a contraprestației angajatorului (a organizației) de a plăti salariaților sporul de confidențialitate. n același sens se interpretează și efectele Ordinului ministrului justiției nr. 1833/C din data de 2.07.2008, privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judecătorești, invocându-se ca fundament legal dispozițiile Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea 53/1991, OG6/2007, OG10/2008 și nr.OUG 24/2000.
Ca un corolar al argumentărilor prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lângă instanța supremă, a pronunțat decizia nr. 46 din data de 15.XII.2008, prin care s-a admis recursul și, drept efect, a recunoscut personalului care lucrează în sistemul justiției dreptul la plata sporului de confidențialitate.
Față de prevederile decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, Tribunalul Suceavaa fost obligat la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și intervenient cu privire la sporul de confidențialitate potrivit perioadelor lucrate de fiecare dintre aceștia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul justiției B și Ministerul finanțelor publice prin Direcția generală a finanțelor publice a județului
Pârâtul Ministerul justiției, a criticat modul de aplicare a legii în cauză, arătând că prin OG 8/2007 a fost edictată o nouă lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțe judecătorești, actul normativ abrogând Legea nr. 50/1996 (art. 30). Dispozițiile acestui act normativ nu prevăd drepturile salariale solicitate de reclamanți și intervenienți, situația personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești nefiind similară cu cea a personalului militar și a funcționarilor publici cu statut special, a salariaților din cadrul Oficiului național de prevenire și combatere a spălării banilor ori din aparatul Consiliului național pentru combaterea discriminării. Față de obiectul acțiunii reclamanților, s-a susținut că instanța a depășit atribuțiile autorității judecătorești, obligarea pârâților la plata acestui spor constituind o adăugare la lege, Curtea constituțională dispunând prin decizia din 27 mai 2009 că instanța supremă nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora. apare pentru reclamanți și intervenienți ca o atribuție de serviciu normală, compensarea nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin cererea de recurs a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de atribuțiile concrete ce îi revin în baza dispozițiilor legii privind finanțele publice.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 46 din 15.XII.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 al. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 al. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și de art. 18 al. 1 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, astfel încât în mod corect pârâții au fost obligați să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază lunar pentru perioadele solicitate.
Actualizarea la indicele de inflație se justifică prin necesitatea unei corelații a salariului real cu salariul nominal de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul în care drepturile salariale pretinse erau datorate și momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, știut fiind că funcția principală a indexării este atenuarea efectelor inflației asupra nivelului de trai.
Referitor la critica formulată în recurs privind încălcarea limitelor puterii judecătorești, instanța reține că prin acțiune s-a solicitat verificarea legalității modului de calcul și al plății drepturilor salariale la care erau îndreptățiți reclamanții și intervenienții în calitate de personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești. S-a solicitat astfel să se constate că angajatorii direcți, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, ordonatori secundari și terțiari de credite, cât și cei indirecți, Ministerul justiției, în calitate de ordonator principal de credite, fac o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale referitoare la salarizarea personalului din domeniul justiției. Nu se poate aprecia că instanța și-a arogat atribuții de legiferare câtă vreme a pronunțat soluția doar în limitele în care a fost investită, obligând pârâții la respectarea și aplicarea întocmai a dispozițiilor legale invocate, analizate și reținute a avea aplicabilitate în cauză. Constatarea existenței stării de discriminare, ca urmare a nerespectării convențiilor internaționale la care România a aderat, convenții care impun edictarea unor dispoziții legale similare pentru diferitele categorii de persoane aflate în situații identice ori similare, în raport de cauzele care determină autoritățile statului la adoptarea unor noi acte normative, ar fi lipsită de orice eficiență juridică dacă instanțele judecătorești nu ar avea la îndemână mijloace eficiente de coerciție împotriva debitorului obligației, pentru a dispune respectarea ordinii juridice și încetarea actelor de încălcare a normei obligatorii. Instanța nu a făcut decât să sancționeze pretinsa încălcare a legii de către angajatori prin obligarea acestora la plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată de reclamanți, acordarea pentru viitor a acestor drepturi vizând adoptarea aceleiași interpretări a dispozițiilor legale, plata urmând a fi condiționată de menținerea celorlalte condiții ale raporturilor de muncă, respectiv prestarea efectivă a activității în funcțiile avute din cadrul instanțelor judecătorești.
Prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009 Curții Constituționale, invocată de recurentul Ministerul justiției și libertăților cetățenești, s-a reținut că această instanță a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte. atribuției prevăzute de art. 146 lit. din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale. Însăși Curtea Constituțională a arătat în cuprinsul deciziei mai sus-menționate că această decizie pronunțată în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor pronunțate deja de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 Cod procedură civilă. Curtea a statuat și cu alte ocazii că, potrivit competențelor sale ce sunt expres și limitativ prevăzute de art. 146 din Constituție și de Legea nr. 47/1992, nu este competentă să cenzureze legalitatea unor hotărâri judecătorești sau să constate că acestea sunt lipsite de efecte juridice (decizia 988 din 1.2008).
Cu privire la cel de-al doilea recurs, se reține că potrivit dispozițiilor art. 19 din Legea - privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 al. 1 pct. 2 din HG208/2005, ministerul pârât este cel care are ca atribuții elaborarea proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. În lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare și alimentării cu fonduri a conturilor Ministerului justiției de către Ministerul economiei și finanțelor, cel dintâi ar fi practic în imposibilitate de a achita sumele la care ar fi obligat prin prezenta hotărâre. În situația în care nu ar fi obligat și Ministerul economiei și finanțelor să rectifice bugetul și să aloce sumele necesare reparării prejudiciului suferit de reclamante, hotărârea judecătorească ar fi lipsită de una dintre cele mai importante funcții ale sale, respectiv puterea executorie.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ce nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul finanțelor B prin Direcția generală a finanțelor publice S, cu sediul în Mun. S, Str. - -, Nr. 7, județul S și Ministerul justiției și libertăților cetățenești, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1103 din 14 mai 2009 Tribunalului Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./ 18.09.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
