Drepturi salariale (banesti).
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1261
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în municipiul B,-, sector 5, Tribunalul Prahova cu sediul în municipiul P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 558 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, -, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina - Câmpina,-, jud. P, intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în municipiul B, nr. 1 - 3, sector 1 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în municipiul P, str. - -, nr. 4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de faptul că prin motivele de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, R, -, -, -, Și, prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut pe perioada 2006 și în continuare, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective, acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii prezentei acțiuni cât și cu trei ani înaintea acestei date, precum și efectuarea pentru fiecare reclamant a mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși din anul 2004 lucrează numai la calculator toate cele 8 ore zilnic, chiar și peste program, totuși nu au primit drepturile aferente acestei munci, așa cum sunt încasate de alți salariați din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au precizat reclamanții, că sunt îndreptățiți să primească acest spor întrucât pentru o parte din salariați s-a acordat iar legea este aplicabilă tuturor în mod egal, iar în dovedirea acțiunii reclamanții au depus acte.
Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare în baza disp. art.115 Cod procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată de Ordonanța Guvernului nr.8/2007, anterior fiind reglementată de art.18 și 19 din Legea nr.50/1996, republicată cu modificările și completările ulterioare, fiind stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare pe grade sau trepte în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate precum și de nivelul instanței sau parchetului.
Cât privește al doilea capăt de cerere -acordarea a 3 zile în plus la acordarea concediului de odihnă pe ultimii trei ani și în continuare, pârâtul Tribunalul Prahovaa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate având în vedere că reclamanții beneficiază anual potrivit art.65 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare iar HG 1028/2006 și Legea nr.319/2006 nu prevăd obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar.
La rândul său, și pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că sporul de calculator la care se referă reclamanții nu reprezintă altceva decât o reglementare a sporului pentru condiții de muncă deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, iar nu un spor distinct, așa cum afirmă aceștia, spor care de altfel nu este reglementat prin nici un act normativ.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că reclamanții nu pot invoca regulile generale prevăzute de legislația muncii din moment ce actele normative speciale nu reglementează zile de concediu suplimentare pentru condiții grele, periculoase sau vătămătoare.
Consiliul Național al Discriminării a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în această situație, nu poate fi citat în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare -CNCD fiind instituția abilitată și investită prin lege să se pronunțe cu privire la caracterul discriminatoriu al unei anumite fapte.
Prin sentința nr. 558 din 15 februarie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, invocată de acesta prin întâmpinare, a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Prahova la plata către reclamanți a sporului de 15% din salariul de bază brut pe perioada 2006- în continuare, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflației la data plății efective, a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă începând cu data introducerii prezentei acțiuni precum și cu trei ani înaintea acestei date.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a CNCD, că acesta nu poate fi chemat în instanța în calitate de pârât, deoarece Consiliul, conform art.16-20 din OG nr.137/2000 republicat, este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de discriminare, cu toate completările și modificările ulterioare, având competența materială de a se pronunța cu privire la săvârșirea tuturor faptelor de discriminare prin orice metodă și în orice domeniu de activitate.
Astfel, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și pe cale de consecința a respins acțiunea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții, personal auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriei Câmpina sunt încadrați în baza unor raporturi juridice de muncă reglementate de dispozițiile Codului Muncii.
A mai reținut instanța de fond că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești este reglementată în prezent de art.3 din OG nr.8/2007, fiind stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare pe grade sau trepte profesionale, in raport de funcția deținută, de nivelul instanței sau al parchetului.
Potrivit art. 6 alin 2 din Codul Muncii, tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plata egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, precum și dreptul la protecția împotriva concedierilor ilegale.
In legătura cu măsura protecției sănătății și securității în muncă, sporurile la salariu, instanța de fond a reținut că pot fi stabilite până la limita maximă permisă de lege, pentru locurile de muncă, cu condiții grele sau vătămătoare, mai ales că aceste sporuri pot fi cumulate, ele datorându-se unor cauze diferite fiecare generatoare a unui drept distinct.
Instanța de fond a concluzionat că rezultă, că sporul de calculator de până la 15% din salariul de bază solicitat de către reclamanți a fost și este acordat anumitor categorii de salariați din alte domenii,or, în situația în care legea este aplicabilă tuturor în mod egal se încalcă în acest fel principiul nediscriminării.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea a 3 zile în plus la concediul de odihnă pe ultimii 3 ani și în continuare, instanța de fond reținut că reclamanții beneficiază anual potrivi art.65 din Legea nr. 567/2004 de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
S-a mai concluzionat de instanța de fond, că nu se prevede obligația angajatorului de a acorda un astfel de concediu suplimentar, față de situația că nici în HG nr.1028/2006 și nici în Legea nr.319/2006 nu se prevede această obligație, astfel că instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
In raport de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.269 din Codul Muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea, sens în care a obligat pârâții la plata către reclamanți a sporului de 15% din salariul de bază brut pe perioada 2006-în continuare, actualizat în raport de rata inflației la data plății efective.
Totodată, instanța de fond a dispus în baza disp. art.3 din Decretul 92/1976 efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamaților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Justiției și Tribunalul Prahova, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor declarate se susține, în esență, că nu există reglementat un asemenea drept pentru personalul auxiliar de specialitate, că legea specială de salarizare prevede anumite drepturi salariale la care nu se pot adăuga altele, nereglementate de lege.
Se mai arată că reclamanții beneficiază deja de un spor de condiții vătămătoare prevăzut ca atare de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursurilor, curtea va constata că acestea sunt fondate.
Disp. art. 22 din OG nr. 8/2007 stipulează că personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești beneficiază printre altele si de spor de condiții de munca deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase.
De asemenea, disp. art. 48 din 50/1996 prevăd că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, locuri de muncă în care nu sunt cuprinși reclamanții din prezenta cauză.
Astfel, legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de personal beneficii salariale diferite în raport cu alte categorii, concretizate sporuri diferite.
Diferențierea a fost făcută pe criterii obiective, în funcție de atribuțiile de serviciu concrete ale fiecărei categorii profesionale.
Reclamanții solicită a se face, practic, o analiză a soluției legislative adoptate în privința salarizării personalului auxiliar de specialitate, iar nu o analiză a modului de aplicare a dispozițiilor legale.
Prevederea unor drepturi în beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea în alt cuantum în beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale diferite de cele acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, pentru aceste considerente, constată că recursurile sunt fondate și în temeiul art. 304, 3041,312 cod pr.civilă, va admite recursurile, va modifica în parte sentința în sensul că va respinge și capetele de cerere privind sporul de lucru la calculator și efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă. Se va menține în rest sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 558 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, R, -, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la udecătoria Câmpina, cu sediul în Câmpina,-, județul P, intimații-pârâți Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1 și Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P, str. - -, nr. 4, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiate și capetele de cerere privind sporul de lucru de calculator de 15% și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
Grefier,
Red.
Tehnored.
3ex./9.07.2009
dosar fond. - - Tribunalul Prahova
judecători fond- -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
