Pretentii civile. Speta.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
ECIZIA NR.1263
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.219 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, HG, -, -, (), G, G, -, -, toți reprezentați de, cu domiciliul ales în Târgoviște,- - 4, județul D, intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, dtr.-, nr.17, sector 5, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,--4, județul D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,- - 3, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin motivele de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de faptul că prin motivele de recurs s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței Dîmbovița sub nr- reclamanții, G, -, HG, -, -, (), G, G, -, -, - magistrați în cadrul Tribunalului Dâmbovița, Judecătoria Târgoviște, udecătoria G, P, udecătoria M, udecătoria R, toți reprezentați de magistrat, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Statul Român -reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 1.01.2007 în raport cu luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1.11.2007 în raport cu luna septembrie 2007, actualizate în raport de rata inflației începând cu data de 17.10.2007, până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Întrucât s-au formulat cereri de abținere de către toți judecătorii Tribunalului Dâmbovița deoarece au calitatea de reclamanți în prezenta cauză, instanța ierarhic superioară, respectiv Curtea de Apel Ploiești a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la o instanță egală în grad, Tribunalul Buzău, în speță.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin nr.OG 10/2007, nr.OG16/2007 și nr.OG 27/2007 Guvernul României a dispus majorarea salariului începând cu 1.01.2007 tuturor demnitarilor funcționarilor publici și salariaților
contractuali ai statului cu excepția magistraților, judecătorilor de la curțile de apel, tribunal și judecătorii și a procurorilor de pe lângă instanțele aferente.
Au mai arătat reclamanții că singurii magistrați care au primit majorări salariale (asemenea celorlalți judecători ai statului) de la 1.01.2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al României și adjuncții săi și judecătorii Curții Constituționale, învederând că, prin aceste dispoziții a fost stabilită o discriminare în domeniul salarizării judecătorilor de la judecătorii, tribunale, curți de apel, fiind încălcate atât dispozițiile constituționale cât și dispozițiile codului muncii și ale nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancțiunea tuturor formelor de discriminare.
În drept au fost invocate dispozițiile art.16 și 20 din Constituția României, decizia 447 din 15.09.2005 a Curții Constituționale, art.1 și următoarele din nr.OG137/2000, art.5 din Codul Muncii, art.14 din Convenția Europeană a drepturilor Omului, nr.OG10, 16, 27/2007 și Legea 232/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că salarizarea diferențiată a diferitelor categorii profesionale este o opțiune a legiuitorului și nu poate constitui un motiv de a se reține un tratament discriminatoriu.
De asemenea, s-a mai aratat că reglementarea prin lege sau prin alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000, precum și faptul că magistrații au fost singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale în anul 2006 și 2007 și aceasta a fost rațiunea pentru care nu s-au mai acordat alte majorări salariale în cursul anului 2007, iar între situația magistraților și a celorlalte categorii din sectorul bugetar nu se poate vorbi de o "analogie".
Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinarea depusă a solicitat instanței să constate lipsa calității procesuale pasive a sa motivat de faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat.
A mai arătat că speța dedusă judecății are ca obiect drepturi izvorâte din raporturi de muncă, în care părți, nu pot fi decât salariații, angajatorii, sindicatele sau patronatul iar Ministerul Economiei și Finanțelor este terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă cu aceasta.
Prin întâmpinarea depusă, Curtea de Apel Ploieștia solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că, prin cele 3 ordonanțe emise de Guvern prin care s-au dispus majorări salariale, magistrații au fost excluși în mod expres, arătând că acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari a fost justificată de elemente specifice activității acestora și reprezintă o opțiune a legiuitorului, astfel că admiterea acțiunii ar avea ca urmare obligarea pârâților la plata unor "drepturi" care nu sunt prevăzute de lege.
A mai precizat pârâta că nu poate fi vorba în cauză nici de discriminare în sensul art.2 din nr.OG137/2000, deoarece nu ne aflăm în cazul unor situații identice, unde ar exista tratament diferit pentru persoane ce se găsesc în aceste situații identice.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive, pe motiv că nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece Consiliul conform art. 16 -20 din nr.OG 137/2000, este instituție abilitată să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și sancționeze contravențiile privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin sentința nr. 219 din 10 martie 2009, Tribunalul Buzăua admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerului Economiei și Finanțelor și a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării, obligat pârâții Ministerul Justiției Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița să acorde reclamanților majorările salariale de 5% începând cu 1.01.2007 raportat la salariul din luna decembrie 2006, de 2% începând cu 1.04.2007, în raport cu salariul din martie 2007, de 11%, de la 1.10.2007 în raport cu nivelul salariilor din septembrie 2007, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor că este întemeiată având în vedere că în conformitate cu prevederile Legii 500/2002 pârâtul a solicitat ordonatorilor principali de credite, în cursul anului rapoarte periodice, iar acești ordonatori au obligația de a face propuneri pentru proiectul de buget.
De altfel, conform art.282 Codul Muncii, Ministerul Economiei și Finanțelor este un terț și nu poate sta în judecată neavând atribuții nici de angajator, nici de sindicat sau patronat în raport de muncă cu reclamanții.
Cu privire la excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării de lipsa calității procesuale pasive, instanța de fond a constatat că este întemeiată și a admis această excepție, în temeiul dispozițiilor art. 27 din nr.OG 137/2000, republicată în care se precizează că acesta nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării, pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare.
Potrivit nr.OG137/2000 privind prevederile și sancționarea tuturor formelor de discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau suferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte virtuți publice".
În conformitate cu art.1 din același act normativ: "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate in situații comparabile".
A mai reținut instanța de fond că nr.OG10/2007 în art.1 prevede majorarea în 3 etape a salariilor de bază, printre alte categorii și personalului care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998 (președinte, vicepreședinte, președinte de secție, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, procuror general, prim adjunct al procurorului general, adjunct al procurorului general și președintele și judecătorii Curții Constituționale, după cum urmează: cu 5% începând cu data de 1.01.2007 factor de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1.04.2007, față de nivelul din luna martie 2007 cu 11% începând cu data de 1.11.2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A concluzionat instanța de fond că de la aplicarea acestor prevederi au fost excluși celelalte categorii de magistrați, respectiv judecătorii de la judecătorii, tribunale și curți de apel, precum și faptul că între magistrații care au beneficiat de majorări salariale conform OG7/2007 și celelalte categorii de magistrați menționate anterior există o situație comparabilă, rezultă fără putință de tagadă, din dispozițiile Legii 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.
A mai reținut instanța de fond că, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea 304/2004, "Puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", iar în conformitate cu dispozițiile art.2 din Legea 304/2004, justiția se realizează prin următoarele instanțe judecătorești Înalta Curte de Casație și.Justiție, Curți de Apel, Tribunale specializate, instanțe militare, judecătorii.
De asemenea, a mai reținut că, în conformitate cu art.1 din Legea 303/2004, "Magistratura este activitatea judiciară desfășurată de judecători în scopul înfăptuirii justiției și de procese în scopul apărării intereselor generale ale societății, a ordinii de drept, precum și a drepturilor și libertăților cetățenilor."
A mai reținut instanța de fond că acordarea diferențiată a acestor majorări salariale nu își are explicația nici în atribuțiile diferite ale magistraților și aceasta cu atât mai mult cu cât ele au avut în vedere deprecierea monedei naționale și scăderea nivelului de trai datorită inflației și nicidecum atribuții specifice fiecărei funcții în parte.
De asemenea, a mai reținut prima instanță că nu pot fi primite apărările pârâtului Ministerul Justiției și a celorlalți intimați în sensul că eventualele "discriminări" cauzate de legiuitor nu ar face obiectul nr.OG 137/2000 câtă vreme, în speță, prin acordarea diferențiată a majorării salariale prev. de nr.OG 10/2007 se încalcă prevederile art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii.
Instanța de fond a reținut că, de altfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat în mod constant în sensul că și reglementarea diferită dată prin acte normative asupra drepturilor cuvenite acelorași categorii profesionale poate constituii un act de discriminare.
Instanța de fond a mai apreciat că nu poate fi primită nici apărarea invocată de pârâtul Ministerul Justiției, în sensul că neacordarea majorărilor salariile prev. de OG10/2007 și celorlalte categorii de magistrați s-a datorat majorărilor salariale substanțiale de care aceștia au beneficiat în 2006 și 2007, întrucât judecătorii și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție au beneficiat de aceleași majorări salariale prin nr.OG27/2006 și cu toate acestea au beneficiat și de majorările prevăzute de nr.OG 10/2007.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de Apel Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele invocate, Curtea de Apel Ploiești, în esență arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, deoarece acordarea majorărilor salariale numai pentru anumite categorii de bugetari a fost justificată de elemente specifice activității acestora și reprezintă în esență o opțiune a legiuitorului, deci este o problemă de legiferare.
Totodată precizează că nu există discriminare în sensul art. 2 din OG 137/2000, care definește discriminarea ca fiind orice deosebire,excludere,restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie etc. deci nu ne aflăm în cazul unor situații identice, unde ar exista tratament diferit pentru persoanele ce se găsesc în aceste situații identice.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Ministerul Justiției critică hotărârea primei instanțe ca fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă.
Primul motiv de recurs vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de judecată, arătând că prin sentința pronunțată instanța a consacrat un drept care nu este prevăzut în legislația în vigoare, atribuția de a analiza un tratament discriminatoriu aparținând altor organe.
Prin motivele scrise de recurs invocă și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, greșit fiind obligat Ministerul Justiției la plata majorărilor salariale, câtă vreme nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale, și, cu atât mai puțin în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de reclamanți.
Al doilea motiv de recurs vizează greșita aplicare a legii.
Arată recurentul, că în mod greșit prima instanță a reținut că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și Procurorul General al instanței supreme ar fi beneficiat de creșteri salariale în anul 2007, bazându-se pe faptul că OG 10/2007 face referire la anexele II nr. crt. 11-13 din Legea 154/1998, întrucât aceste categorii de funcții nu se mai regăsesc în anexa II la legea nr. 154/1998.
Mai mult, începând cu 1 aprilie 2006 salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și ale procurorilor de pe lângă aceste instanțe este reglementată unitar de către OUG 27/2006, Anexa II la Legea 154/1998 nemaifăcând referire la aceste funcții, astfel că instanța nu putea constata o discriminare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale, Curtea reține următoarele:
Reclamanții fac trimitere prin acțiunea promovata la disp.OG 10/2007 care vizează creșterile salariale ce se acorda personalului bugetar salarizat conf.OUG 24/2000 si Legii 154/1998, conf. OG 16/2007, OG 6/2007 si OG 27/2006.
Prevederea unor drepturi in beneficiul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat si neprevederea sau prevederea in alt cuantum in beneficiul unei alte categorii profesionale salarizate, de asemenea, de la bugetul de stat este exclusiv o opțiune a legiuitorului.
Prin acțiunea de față, s-a solicitat înlăturarea discriminării rezultate din acordarea unor drepturi salariale inferioare celor acordate altor categorii de personal bugetar.
Prin decizia nr. 818/3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției s-a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Decizia nr. 818/3.07.2008 a Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și având în vedere considerentele mai sus-reținute, Curtea privește recursurile ca fondate, sens în care în conformitate cu disp.art.312 cod pr.civilă le va admite, va modifica sentința în parte și pe fond va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Se va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.219 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, -, HG, -, -, (), G, G, -, -, toți reprezentați de, cu domiciliul ales în Târgoviște,- - 4, județul D, intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B, dtr.-, nr.17, sector 5, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,--4, județul D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1 și în consecință:
Modifică în parte sentința și, pe fond, respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex/7.07.2009
dosar fond- Tribunalul Buzău
judecători fond-; G
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
