Drepturi salariale (banesti). Decizia 2048/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2048
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților,cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1328 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,domiciliată în G, str. 13 -.A,.9, județul D și intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P șiTribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul-pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurentul-pârât a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămânând în deliberare, pronunță următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților și a solicitat obligarea acestora să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu luna octombrie 2005 și până la data pensionării din funcția de magistrat - 5.03.2007, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității informațiilor clasificate au fost concretizate o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de salariați ce gestionează astfel de informații,sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații, că prin art. 3 din Legea 444/2006, pentru aprobarea OG nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarului public cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de avizul de securitate deținut, aceste categorii de salariați beneficiază de un spor lunar de până la 15 % din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
A mai arătat că prin dispozițiile art. 15 alin.1 din OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și altor ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de 15 % se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute în Legea nr.444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
A precizat că potrivit art. 20 alin.3 din Legea nr. 656/2002 acest spor se acordă și membrilor plenului, precum și altor categorii de personal din cadrul Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, că în raport disp. OG nr. 19/2006, rezultă în mod clar voința de ase acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează și manipulează informații clasificate, că în ideea unui tratament echitabil și similar acest spor se acordă și personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, conform OG nr. 137/2000, iar grefierii conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, fiind discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15 %.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada anterioară datei introducerii acțiunii, în raport de prevederile art. 1 și 7 din Decretul 167/1958 cu privire la prescripția extinctivă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, că prin decizia nr. 818/3.07.2008 Curtea Constituțională a constat că înțelesul dispozițiilor G nr. 137/2000, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat.
Pe de altă parte a arătat că sporul de confidențialitate recunoscut diferitelor categorii de salariați nu este identic din punctul de vedere al activităților desfășurate, al modului de acordare, ori cuantumului, așa încât există dificultăți în a reține "situația comparabilă" - categoriile profesionale în raport cu care reclamanții consideră că se află într-o situație comparabilă - element indispensabil pentru a putea vorbi de o discriminare, că atribuții de serviciu concrete ale personalului auxiliar față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
În ce privește acordarea pentru viitor a drepturilor solicitate a arătat că cererea nu poate fi primită câtă vreme drepturile nu sunt prevăzute de legislația în vigoare iar referitor la actualizarea sumelor solicitate s-a arătat că urmează a fi respinsă ca fiind o cerere accesorie cererii principale, iar pe de altă parte acestea nu pot cuprinde decât dobânda legală cu începere din ziua cererii de chemare în judecată.
Prin sentința civilă nr.1328 din 15.06.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și pentru perioada 1.10.2005-26.03.2006 și a respins acțiunea pentru această perioadă.
Pe fond, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% calculat de la data de 27 martie 2006 până la 5 martie 2007, sumele urmând să fie actualizate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în ce privește excepția lipsei prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților că este întemeiată, față prevederile art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii, care stabilesc că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și de dispozițiile art. 1, 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, care stabilesc că dreptul la acțiune se prescrie dacă nu a fost exercitat în termenul de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Prin urmare s-a constatat ca fiind prescris dreptul la acțiune pentru perioada 1.10.2005-26.03.2006 și s-a respins cererea pentru această perioadă.
Pe fond, tribunalul a reținut că prin decizia nr.46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în dosarul nr.27/2008, obligatorie pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Cod pr. civilă s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.18 alin.1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin.1 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul d eontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Cum, potrivit art.329 alin.3 din Cod pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pentru perioada 27.03.2009 - data cererii de chemare în judecată și până la data pensionării din funcția de magistrat - 5.03.2007, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la indemnizația brută lunară.
În ceea ce privește actualizarea sumei reprezentând sporul de confidențialitate de 15% neacordat, tribunalul a apreciat că prin admiterea și a acestui capăt de cerere are loc o reparație integrală a prejudiciului cauzat reclamantei prin neacordarea la timp a acestor drepturi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
In motivarea recursului formulat se arată că un prim motiv incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedura civila, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerata de Curtea Constituționala ca depășire a puterii judecătorești, în ședința din data de 27 mai 2009 când a statuat că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
de cele reținute de instanța constituționala, în opina recurentului, rezulta cu claritate ca Decizia nr. 46 /15.12.2008 ICCJ nu poate constitui temei pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Instanța de fond ar fi trebuit sa constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimata este salarizată în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând acorda alte drepturi decât cele expres prevăzute in favoarea acesteia, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială în favoarea magistraților.
Ori, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și Libertăților la plata sporului de confidențialitate de 15 % constituie, în opinia recurentei, o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești, câtă vreme drepturile solicitate nu sunt prevăzute de legislația în vigoare.
Se mai solicită admiterea recursului și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotararea este lipsită de temei legal.
Față de faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, iar instanța de fond a admis-o în virtutea presupusului caracter discriminatoriu al prevederilor legale invocate, se învederează instanței de control judiciar că prin Deciziile nr.818/819/820 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, publicată în Of nr. 537 din 16 iulie 2008, s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.1, 2 alin. 3, precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale în masura în care din ele se desprinde întelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea acestor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiutor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a menționat că un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor de judecată competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României, astfel cum a fost modificată si completată prin Legea nr. 429/2003 ca și prevederile art. 61 alin. 1 potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Recurenta solicită să se observe că nu există un act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate pentru personalul din sistemul justiției, iar instanța de fond trebuia sa aibă în vedere decizia Curții Constituționale mai sus invocată și să aplice și să interpreteze strict actele normative care reglementează salarizarea personalului în cauză, confidențialitatea apărând ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Reclamanta, în calitate de judecător la Tribunalul Dâmbovițaa solicitat obligarea pârâților Tribunalul Dâmbovița, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Justiției și Libertăților și să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15 %, începând cu luna octombrie 2005 și până la data pensionării din funcția de magistrat - 5.03.2007, sumele urmând să fie actualizate cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Curtea reține că prin decizia nr. 46 pronuțată la data de 15 2008 în dosarul nr. 27/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1 și 2 din Codul d eontologic al magistraților și art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Ca atare, magistrații, magistratii asistenti si personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidentialitate pe motiv ca actele normative care reglementeaza salarizarea si alte drepturi ale acestor categorii de personal nu prevad acordarea acestui sporur au dreptul la despagubiri in temeiul art. 27 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 pr.civ. deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești, astfel că în mod legal și întemeiat instanța de fond a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate, pe perioada 27.01.2006 la zi, precum și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație de la data la care trebuia acordat și până la plata efectivă, spor calculat la salariul de bază brut lunar.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat privind pretinsa acordare greșită sporului și pentru viitor, Curtea îl găsește nefondat întrucât instanța de fond în mod judicios a apreciat că în situația de față, existenței unei discriminări, se pune problema obligării pârâților la plata despăgubirilor până la data încetării stării de discriminare.
Nu este fondat nici motivul de recurs ce vizează inexistența unui act normativ care să reglementeze sporul de confidențialitate în favoarea intimaților-reclamanți, de vreme ce instanța de fond a avut în vedere, la data pronunțării sentinței, o decizie în interesul legii, cu caracter obligatoriu, pronunțată la data de 15 2008, deci ulterior pronunțării de către Curtea Constituțonală a deciziilor nr. 818,819 din 16.07.2008.
Efectele acestei decizii în interesul legii pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție nu au încetat la data publicării Deciziei nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale, publicată în Of nr. 537 din 16 iulie 2008 prin care s-a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, întrucât aceasta decizie nu poate retroactiva.
În mod judicios instanța de fond a dispus și reactualizarea sumelor acordate reclamanților cu titlu de spor de confidențialitate, întrucât prin neachitarea acestora odată cu plata indemnizației de încadrare lunară, în condițiile devalorizării monedei naționale, aceștia au suferit un prejudiciu material, faptul că recurenta-pârâtă nu are prevăzute astfel de cheltuieli în bugetul propriu nefiind de natură a înlătura obligația acesteia de a acoperi în totalitate prejudiciul suferit de intimați prin neachitarea la termen a sporului salarial mai sus menționat și fiind o situație în legătură cu executarea silită a sentinței și nu cu fondul pretenției dedusă judecății.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat, menținând ca legală și întemeiată sentința pronunțată de instanța de fond, fiind rezultatul aprecierii corecte a probelor administrate și a textelor de lege incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtulMinisterul Justiției și Libertăților,cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1328 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă,domiciliată în G, str. 13 -.A,.9, județul D și intimații-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P șiTribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr. 3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Red.
Tehnored. /
5ex/2.12.2009
f- Trib.
G -,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
