Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 2058/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIE ȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
DECIZIA NR.2058
Ședința public din data de 03 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
Judector - - - -
Judector - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, domiciliat în,-, județul, -, domiciliat în P,-, - 12,.B,.2,.32, județul P și-, domiciliat în P,-,.122,.D,.61, județul P și pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.454 din 17.02.2009, pronunțat de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal fcut în ședinț public a rspuns recurenta-pârât SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinit.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Avocat, pentru recurenta -pârât SC SA, având
cuvântul, arat instanței c nu are alte cereri de formulat în cauz și solicit cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act c nu se formuleaz alte cereri în cauz și, analizând actele și lucrrile dosarului, constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta -pârât SC SA, având
cuvântul, solicit admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii captului de cerere privind obligarea recurentei la plata drepturilor bnești pretins cuvenite pentru aprovizionarea toamn-iarn, conform concluziilor scrise, pe care le depune la dosarul cauzei.Cu cheltuieli de judecat pe cale separat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de faț, în baza lucrrilor dosarului reține urmtoarele:
Prin acțiunea înregistrat la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanții, - și au
chemat în judecat pe pârâta SC SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2008, cu titlu de aprovizionare toamn-iarn, în cuantum de un salariu minim pe ramur pentru fiecare an în parte, contravaloarea unei cote de gaze naturale cu titlu de ajutor material pentru perioada 2005-2008, sume ce urmeaz a fi actualizate în raport cu rata inflației de la data scadenței pân la plata efectiv, precum și a cheltuielilor de judecat.
În motivarea acțiunii reclamanții au artat c pe lâng salariul de baz urmau s beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de munc încheiat la nivel de ramura constând în suplimentri salariale cu ocazia aprovizionrii toamn-iarn și cota de gaze, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioadele sus-menționate.
La data de 05.12.2008, pârâta a formulat întâmpinare (filele 40-54) prin care a invocat excepțiile lipsei calitții procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat și c în cauz, dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e din codul muncii, fiind prescris termenul de prescripție de 6 luni, iar în fondul acțiunii s-a cerut respingerea acțiunii, motivându-se c drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de baz, iar reclamanților li s-au achitat drepturile solicitate cu ocazia concedierii, ținându-se seama de vechimea fiecruia în cadrul societții și de condițiile prevzute de CCM și Planul Social,
Instanța de fond a unit excepțiile cu fondul cauzei.
În cauz prțile au administrat probe cu acte.
Prin sentința nr. 454 din 17.02.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calitții procesuale active a reclamanților, invocate de pârât, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta s plteasc fiecrui reclamant drepturile salariale cuvenite si neachitate, reprezentând contravaloare aprovizionrii de toamn-iarn pe perioada anilor 2005-2008 conform art.176 din CCM la nivel de ramur, calculate la nivelul salariului minim pe ramur, pentru perioadele efectiv lucrate de ctre fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadentei la cea a plții efective.
De asemenea, prin aceeași sentinț instanța de fond a respins captul de cerere privind c/valoare a 2,500 - 4,000. de gaze, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond a reținut cu privire la excepția lipsei calitții procesuale active a reclamanților, c salariații sunt prți în contractele colective de munc pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea și au calitatea de creditori chiar în ipoteza în care nu ar indica exact cuantumul sumelor din moment ce exist criterii clare în raport de care pretențiile lor pot fi stabilite, în speț solicitându-se sume echivalente cuantumului unui salariu minim pe ramur pentru perioada 2005-2008, astfel c excepția a fost respins, cu atât mai mult cu cât chiar pârâta se contrazice întrucât a susținut, printre altele, c drepturile respective au fost incluse în salariu, ceea ce înseamn c recunoaște implicit calitatea reclamanților de a intenta procesul de faț.
Instanța de fond a respins și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere c termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c din codul muncii, deoarece în disputa prților se afl drepturi de natur salarial.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a stabilit c în conformitate cu mențiunile din carnetele de munc depuse la dosarul cauzei, reclamanții au avut sau au calitatea de salariați la SA B-Sucursala ori Baza de Aprovizionare.
Contractul Colectiv de Munc la nivelul ramurii energie electric, termic, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 la art.176 prevede în mod expres "cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamn-iarn, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sum fix. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramur, stabilit conform prevederilor prezentului contract. "
In consecinț din actele si lucrrile dosarului a rezultat ca reclamanții, deși erau îndreptțiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit aceste sume reprezentând aprovizionarea de toamn iarn conform prevederilor CCM la nivelul ramurii energie electric, termic, petrol și gaze.
Mai mult decât atât, potrivit art. 243 din codul muncii executarea contractului colectiv de munc este obligatorie pentru prți iar neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de munc atrage rspunderea prților care se fac vinovate de aceasta.
Faț de dispozițiile legale menționate mai sus, instanța de fond a considerat c pârâta nu a respectat prevederile disp. art. 176 alin. 1 și 2 din contractul colectiv de munc la nivel de ramur energie electric, termic, petrol și gaze, respectiv acordarea unei suplimentri a drepturilor salariale, sub forma unui adaos în sum fix, în cuantum de un salariu minim pe ramur.
Prima instanț a respins ca neîntemeiat captul de cerere privind acordarea contravalorii a 2,500 - 4,000. de gaze, întrucât din actele depuse la dosar, nu reiese c reclamanții au dreptul la asemenea suplimentri salariale reprezentând c/valoarea unei cantitți de gaze naturale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri reclamanții( filele 15-17) și pârâta (filele 4-13)criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenții reclamanți au susținut c în mod greșit le-a fost respins captul de cerere privind contravaloarea cotei de gaze reținând fr nicio prob c nu exist dreptul la asemenea suplimentri salariale.
Recurenții-reclamanți au cerut admiterea recursului și în principal, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru efectuarea unei expertize salarizare-normarea muncii și în subsidiar, modificarea sentinței și admiterea captului de cerere privind contravaloarea cotei de gaze.
Invocând cazul de recurs prevzut de art.304 alin.1, pct.9 cod pr.civ, recurenta-pârât a susținut c hotrârea primei instanțe a fost dat cu greșita aplicare a legii constând în esenț în faptul c pe de o parte, excepțiile au fost eronat respinse, iar pe de alta c suplimentarea salarial pentru aprovizionarea de toamn-iarn a fost inclus în salariile de baz ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezult din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Munc la nivel de unitate-încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârât a mai susținut c lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de baz și explic renunțarea implicit a angajaților de a pretinde acordarea separat a venitului privind aprovizionarea toamn-iarn.
Pentru aceste motive, recurenta-pârât a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii în principal ca fiind prescris, sau ca fiind introdus de o persoan fr calitate procesual, iar în subsidiar, ca neîntemeiat.
Recurenta a administrat proba cu înscrisuri (filele 25-50, 53-70) iar în ședința dezbaterilor de astzi, recurenta a formulat și depus concluzii scrise (filele 88-106 dosar).
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrrilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauz, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constat urmtoarele:
Referitor la recursul reclamanților, Curtea reține sub un prim aspect, c dreptul la contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost prevzut inițial prin art.176 din contractul colectiv de munc la nivel de unitate pe anul 1997 (fila 55) reluat apoi prin art.178 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Munc la nivel de grup de unitți din industria petrolier pe anul 2004 și menținut prin art.187 alin.1-3 din Contractul Colectiv de Munc la nivel de ramur energie electric, termic, petrol și gaze pe anul 2006 nr.288/2006 și actele adiționale ulterioare și art.187 din Contractul Colectiv de Munc la nivel de ramur energie electric, termic, petrol și gaze pe anul 2008.
ate aceste clauze contractuale prevd primirea ajutorului material anual egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale de 4000 mc. pentru salariații agenților economici din industria petrolier nominalizați în anexa nr.1-între care și SC SA cu toate filialele și sucursalele din componența sa-în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de baz, pe de o parte, iar pe de alta, condițiile și criteriile de acordare a ajutorului trebuie stabilite prin contractele colective de munc la nivel inferior.
La nivel de unitate, începând cu data de 1.06.1997 s-a negociat ca acest ajutor material s fie inclus în salariul de baz al fiecrui angajat, la Sucursala și la Baza de Aprovizionare a SC SA ai cror salariați au fost recurenții-reclamanți, desfșurându-se, de la aceeași dat, negocierile individuale ale salariilor de baz ale angajaților, operate ca atare prin mențiunile din carnetele lor de munc.
La cuantumul salariilor negociate s-a adugat câte o sum fix reprezentând valoarea compensației cotei de combustibil pentru prepararea hranei și înclzirea locuinței reglementat de HG. 542/1996 și care inițial a fost de 11.000 lei, iar dup majorarea stabilit prin HG.860/1996 a devenit 17.000 lei, de asemenea evidențiat în carnetele de munc ale reclamanților.
Aceast compensare, care nu poate fi tgduit în mod verosimil, a fost confirmat de ambele prți semnatare ale contractului colectiv de munc la nivel de unitate pe anul 2008, prin art.176 alin.1al crui conținut este urmtorul "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantitți de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997. Prin urmare, începând cu anul 1997 prezentul articol a rmas fr obiect având în vedere c acest ajutor nu se mai acord salariaților, fiind inclus în salariile lor și va rmâne așa pân când și vor conveni altfel".
Prima instanț a stabilit c reclamanții nu mai pot revendica același drept pe care l-au primit prin includerea lui în salariu înc din anul 1997, dovad fiind mențiunile din carnetele de munc (filele 16, 29) astfel cum au fost analizate în cele ce preced.
Drept consecinț, critica recurenților nefiind justificat, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu art.312 cod pr.civ și va menține în totalitate hotrârea primei instanțe ca fiind legal și temeinic sub acest aspect.
Referitor la recursul pârâtei SC SA B, în privința excepției prescripției dreptului la acțiune, se constat c în mod corect prima instanț a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârât, deoarece este mai presus de orice îndoial c obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezint plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu cel de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de munc sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la cea de a doua excepție, Curtea constat c și aceasta a fost corect dezlegat de instanța fondului, deoarece calitatea procesual presupune existența unei identitți între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesual activ) și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde c este obligat în raportul juridic dedus judecții (calitate procesual pasiv).
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie s justifice atât calitatea sa procesual cât și pe cea a pârâtului chemat în judecat, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiaz pretenția sa.
În cauz de faț, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductiv de instanț atât obiectul pretențiilor lor și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecat societatea pârât, astfel c aceasta are calitatea procesual de a sta în judecat în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bnești pe care le-au cerut în nume propriu ca succesori legali ai autorului lor, afirmând c acestea decurg din relațiile de munc ale defunctului cu unitatea angajatoare.
Reclamanții au fost salariați ai societții pârâte SC SA B, Sucursala ( -, -) și Baza de Aprovizionare ( )-astfel cum rezult din copia carnetelor lor de munc anexate acțiunii.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarial pentru aprovizionarea de toamn-iarn sub forma unui adaos în sum fix având un cuantum minim de un salariu minim pe ramur este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Munc la Nivel de energie electric, termic, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de baz iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit c adaosurile de mai sus se acord în condițiile în care prin contractele colective de munc încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de baz.
Așadar voința prților contractante a fost aceea ca, de regul, suplimentarea salarial pentru aprovizionarea de toamn-iarn s fie inclus în salariul de baz, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de munc la nivel de unitate, iar prin excepție, plata s se fac separat, în luna octombrie a fiecrui an, dac venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de baz.
În acești termeni, cum reclamanții au susținut c suplimentarea salarial privind aprovizionarea de toamn nu a fost inclus în salariul autorului lor, iar pârâta s-a aprat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat aceast susținere, Curtea va verifica dac instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru perioada anilor 2005-2008, dup cum s-a solicitat.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar atât la instanța de fond cât și în recurs c suplimentarea salarial pentru aprovizionarea de toamn-iarn a fost inclus în salariile de baz ale angajaților, inclusiv în cele ale reclamanților-recurenți, astfel cum se va arta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Munc la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonom a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta (filele 50-51 dosar fond) s-a prevzut dreptul la suplimentarea salarial pentru aprovizionarea de toamn în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concret a acestui drept urmând a fi introdus în salariul de baz începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 (fila 91 dosar recurs) emis și semnat de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevzut c valoarea brut a suplimentrii salariale este de 441.000 lei/persoan.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres c suplimentarea salarial pentru aprovizionarea de toamn a fost efectiv inclus în salariul de baz - conform telexului nr.2412/1998 (filele 56-57 dosar fond).
Acest înscris depus atât la instanța fondului (fila 58) cât și în recurs (fila 98) emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anual de aprovizionare pentru toamn s fie inclus în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de baz pân la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de baz între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de baz fiind astfel majorate de la aceast dat, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexrile periodice stabilite prin hotrâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de munc la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamn este prevzut în aceiași termeni de mai sus (filele 59-60) iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulat, nu s-a susținut și nici nu s-a probat c nu ar mai fi fost pltit, fiindc salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale artate expres în cele dou adrese semnate și însușite de prțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
În plus, din copia carnetelor de munc ale reclamanților rezult c la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile acestora conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexrile acordate pân la aceast dat și incluse în salariul de baz începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egal msur, din aceleași carnete de munc ale reclamanților mai rezult c atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodic a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operat ca atare în carnetele de munc, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netgduit a încasrii efective a suplimentrii salariale pentru aprovizionarea de toamn, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de baz înc din anul 1998, explic de ce salariații nu au înțeles s revendice acest drept timp de aproximativ 8 ani, fr vreo justificare verosimil.
În concluzie, Curtea constat c recursul este fondat deoarece în cauz recurenta-pârât a fcut dovada introducerii acestui drept în salariile brute de baz ale salariaților prin efectul includerii și menținerii lui în salariul brut de baz începând cu anul 1998 și pân în prezent, astfel încât captul de cerere prin care același drept salarial este revendicat din nou pentru anii 2005-2008, fost în mod greșit admis.
Pe cale de consecinț, în temeiul art.312 alin.1 cod.pr.civ. Curtea va admite recursul exercitat de recurenta-pârât și va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul c va respinge ca neîntemeiat și captul de cerere pentru drepturile reprezentând aprovizionarea toamn-iarn pentru anii 2005-2008, menținând celelalte dispoziții ale acesteia, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, domiciliat în,-, județul, -, domiciliat în P,-, - 12,.B,.2,.32, județul P și-, domiciliat în P,-,.122,.D,.61, județul P, împotriva sentinței civile nr.454 din 17.02.2009, pronunțat de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâtaSC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.454 din 17.02.2009, pronunțat de Tribunalul Prahova.
Modific în parte sentința, în sensul c respinge ca neîntemeiat și cererea privind acordarea primelor de aprovizionare toamn-iarn 2005-2007, actualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 03 noiembrie 2009.
Președinte, Judectori,
- - - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7ex/02.12.1009
f- Trib.
R,
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
