Drepturi salariale (banesti). Decizia 433/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 433
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu sediul procesual ales la & ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2055 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant G cu domiciliul în comuna, sat, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul București, conform contractului de asistență juridică nr. 26438 din 2 martie 2009, lipsind intimatul reclamant
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta pârâtă SC SA GRUP depune la dosar completare la motivele de recurs, în cuprinsul cărora invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, după care, având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
În susținerea recursului apărătorul recurentei pârâte invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița, întrucât obiectul prezentei cererii vizează un conflict de drepturi în sensul art. 67 din Legea 168/1999. De asemenea, art. 249 din Codul muncii cuprinde normă de trimitere indiscutabilă la Legea specială în sensul că procedura de soluționare conflictelor de muncă se stabilește prin lege specială, iar legea singura lege specială în vigoare este Legea 168/1999.
Potrivit art. 72 din această lege cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Se solicită astfel, admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul " & Asociații" din B,--8 House, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2055 din 04 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr. 4857/120/15.09.2008 reclamantul Gac hemat în judecată SC SA pentru ca în contradictoriu cu acesta să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime de Paști și C pentru anul 2005 și reactualizarea acestora conform indicelor de inflație.
In motivarea acțiunii s-a aratat că reclamantul a fost salariat la SC sa și nu a beneficiat de sporurile salariale reprezentând prime de Paște și C pentru perioada 2004-2007.
S-a solicitat obligarea pârâtei la plata primei de Paști pe 2005 la Tribunalul Prahova, situație în care termenul de prescripție a fost suspendat-întrerupt.
La dosar s-au depus copie de pe cartea de identitate a reclamantului, copie de pe carnetul de muncă, copie decizia nr.1463/18.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar -.
Deși legal citată pârâta nu a formulat întâmpinare, nu a invocat excepții și nu a formulat apărări.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să achite reclamanțiului drepturilor salariale suplimentare ce reprezintă prima C pentru anul 2005, conform art.168(1), Constatând prescris dreptul la acțiune pentru prima de Paști din anul 2005.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 287, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Cât privește prima pentru Cul anului 2005, instanța reține ca deși reclamantul a depus la dosar decizia 1463 din 18 iulie 2008 Curții de Apel Ploiești, din aceasta nu rezultă data la care reclamantul a formulat acțiune la prima instanță, astfel că instanța va admite excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru prima de Paști din 2005.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea fără să observe că aceasta este prematură, deoarece în conformitate cu art. 168 alin. 1 Teza finală din plata primelor de sărbători era subsecventă negocierilor dintre Patronat și Sindicate care trebuia să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecărei sărbători. Aceste negocieri nu au avut loc nici până în prezent și ca urmare nu se poate stabili valoarea concretă, modalitățile de acordare, criteriile și condițiile în care aceste prime urmează a fi plătite reclamanților.
Instanța de fond a greșit și atunci când a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât, în speță sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, izvorul acestor drepturi salariale fiind contractul colectiv de muncă.
recurenta că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază, fapt consemnat și constatat atât în cât și în Nota comisiei paritare, astfel că pretențiile reclamanților sunt nejustificate.
În oricare din situațiile invocate, modalitatea de calcul invocată de către reclamanți este greșită cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate, deoarece art.168 CCM prevede că primele reprezintă câte un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin completarea motivelor de recurs, pârâta invocă excepția de necompetență teritoriala a Tribunalului Dâmbovița în ceea ce privește soluționarea cauzei în primă instanță.
In susținerea acestui motiv de ordine publică pârâta arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, în raport cu care cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Mai susține recurenta că dispozițiile art 72 din Legea nr.168/1999 nu au fost modificate prin dispozițiile art 284 din Codul Muncii.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ. Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Curtea analizand cu prioritate motivul de ordine publică invocat de pârâtă constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.53/2003, respectiv a noului Cod al, prin cap II art 284 - competența materială și teritorială- a căpătat o nouă reglementare, în sensul că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, ca și competența materială, iar alin.2 al art.284 stabileste și competența teritorială prin o normă juridică imperativă, în sensul că -cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința,ori după caz, sediul.
Ca atare, față de modificarea intervenită prin art 284 alin 2 din Codul Muncii, act normativ adoptat ulterior Legii nr.168/1999, competența teritorială privind soluționarea conflictelor de muncă este una absolută și aparține instanțelor judecătorești de la domiciliul sau reședința reclamantului, motiv pentru care recursul pârâtei din acest punct de vedere este nefondat.
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că înaintea instanței de fond nu a fost invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune, însă instanța din oficiu a dispus cu prvire la acest aspect constatând prescris dreptul la acțiune pentru prima de Paști din anul 2005. Această excepție nu este admisibilă, pentru o altă perioadă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamantului sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit în cauză și necontrazis de recurentă cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantului, ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece au fost avut în vedere disp. art 168 CCM, calculul drepturilor reclamanților fiind făcut în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, situație care a și dus la admiterea acțiunii.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat pârâta SC SA - GRUP, cu sediul social în B, Calea, nr.239, sector 1 și cu sediul procesual ales la & ASOCIAȚII, cu sediul în B,--8, House, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2055 din 4 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant G cu domiciliul în comuna, sat, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex./02.04.2009
dosar fond --- Tribunalul Dâmbovița
jud. fond - - -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
