Drepturi salariale (banesti). Decizia 435/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 435
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2987 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul reclamant reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița, conform contractului de asistență juridică nr.629 încheiat la 27 februarie 2008, lipsind recurenta pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă SC SA a depus la dosar concluzii scrise, în cuprinsul cărora solicită judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimatul reclamant depune la dosar chitanța fiscală nr. 85 din 3 martie 2009 reprezentând onorariu apărător, în valoare de 700 lei, după care având cuvântul, arată că nu mai are cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova ca temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2987 din data de 25 noiembrie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Prin cererea inregistrata sub nr- pe rolul Tribunalul Prahova dupa declinare de la Tribunalul Dimbovita, reclamantul a chemat in judecata pe parata SC SA solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa fie obligata parata la plata suplimentarilor salariale reprezentand drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005 -2007, cu ocazia de C și Paște și actualizarea sumelor cu indicele de inflatie.
In motivarea actiunii reclamantul sustinut ca a fost salariat SC SA punctul de lucru M.
S-a mai sustinut in motivarea actiunii de catre reclamant ca deși contractul colectiv de munca pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentari salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentari, ori prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasa posibilitatea unei interpretari ambigue, suplimentarile salariale prevazute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale castigate și nu pot fi pierdute și desfiintate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
Prin intampinare parata SC SA Bai nvocat exceptia prescrierii dreptului la actiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la nasterea dreptului la actiune in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acstora, iar pe fondul cauzei respingerea actiunii ca neintemeiata, sustinand ca drepturile salariale s-au introdus in salariul de baza al fiecarui salariat incepand cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o nota privind precizarea situatiei primelor de Paste si C prevazute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru perioada Paste 2005, si a respins actiunea pentru aceasta perioada ca fiind prescrisa. A respins în rest exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru prima de C 2005-2007 si Pasti 2006-2007 invocata de parata.
De asemenea, a admis in parte actiunea și in consecință a obligat parata sa plateasca reclamantului prima de Pasti 2006-2007 si C 2005- 2007 in suma bruta de 5781 lei, ce va fi actualizata conform indicelui de inflatie incepand de la data scadentei pana la plata efectiva.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că exceptia prescrierii dreptului la acțiune invocata de parata cu privire la prima de Pasti 2005 este intemeiata, însă excepția prescripției dreptului la acțiune, pentru perioada C 2005-2007 si Pasti 2006-2007 este neîntemeiată, deoarece după cum rezultă din rezoluția de primire cererea a fost înregistrată la data de 14.05.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat ca actiunea este intemeiata deoarece reclamantul a fost incadrat la societatea parata SC SA B.
Contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede in cuprinsul art. 168, cu prilejul sarbatorilor de Paste si C angajatii SN SA urmeaza a beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiasi articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentarile de la alin. au fost introduse in salariu de baza al fiecarui salariat.
Contractele colective munca pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societatii parate au mentinut pe anii 2004-2005-2006 suplimentarile salariale prevazute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de munca.
Coroborand disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005-2006, tribunalul a apreciat ca partile semnatare au inteles sa pastreze pentru salariati beneficiul suplimentarilor salariale prevazute de art. al aceluiasi articol din Contractul Colectiv de munca si in cuprinsul anilor 2004-2005-2006, suplimentarile fiind introduse in salariul de baza al fiecarui salariat numai pentru anul 2003.
Dupa cum a rezultat din probele administrate in cauza, parata nu si-a indeplinit obligatiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de munca, intrucat deși avea obligatia conform Codului Muncii de a dovedi ca a inclus primele de C și de Paște in salariul de baza al angajatilor, nu a facut dovada platii catre reclamant a acestor suplimentari salariale de si Paste pentru perioada 2004-2006, astfel ca drepturile salariale se ridica la suma de 5781 lei.
Faptul ca in Nota intocmita de Comisia Paritara SA se mentioneaza ca vointa comuna a partilor a fost aceea ca incepand cu anul 2003 primele de Paști și de C sa fie introduse in salariile de baza ale fiecrui angajat, nu inseamna in mod automat ca aceste suplimentari au și fost incluse in salariile de baza, cat timp parata nu a facut nici o dovada in acest sens.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că instanța a omis a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanta primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamantă a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamantă îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantei-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamantei ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamantei raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece tribunalul a avut în vedere disp. art. 168 CCM calculând drepturile bănești în raport cu salariul de bază mediu pe unitate ce rezultă din înscrisul depus de pârâta-intimată la fila 47, suma totală de 5781 lei fiind echivalentul suplimentărilor salariale reprezentând prime de Paști 2006-2007 și 2005-2007.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
În baza prevederilor art. 274 pr.civ. recurenta - pârâtă va fi obligată la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată în favoarea intimatului reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2987 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în, județ
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
- - - - - - -
Grefier,
Red.
2 ex./02.04.2009
dosar fond --- Tribunalul Prahova
jud. fond - -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Ioana Cristina Țolu Dan
