Drepturi salariale (banesti). Decizia 6339/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6339
Ședința publică de la 13 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, -, -, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 3093/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Hunedoara, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din 31 august 2009, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3093 din 09 octombrie 2007, Tribunalul Dolj,a respins acțiunea precizată de formulată de reclamanții, - A, -, -, in contradictoriu cu parații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, CURTEA DE APEL CRAIOVA.
S-a disjuns acțiunea formulată de reclamanta și a acordat termen la data de 06.11.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE instanța retine ca aceasta este întemeiata
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, TRIBUNALUL DOLJ, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL HUNEDOARA, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL ALBA IULIA, CURTEA DE APEL CRAIOVA la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu egala cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2005-2006 și pe viitor, actualizată cu rata inflației, la data efectuării plății.
Potrivit dispozițiilor art. 411alin 1 din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin art. I, pct. 38 din OUG nr. 83/2000 " magistrații și celelalte categorii de personal salarizate pe baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul de bază brut, din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Inițial dreptul la prima de vacanță a magistraților a fost suspendat până la data de 31.12.2003 potrivit dispozițiilor art. III, al. 2 din OUG nr. 33/2001.
Ulterior, însă prin OUG nr. 177/2002 intrată în vigoare la data de 01.01.2003 s-a prevăzut la art. 50, al. 2 că " pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat potrivit legii acestora din legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare."
Prin urmare, având în vedere faptul că prin dispoziții legale succesive inițial dreptul la prima de vacanță a fost suspendat, iar ulterior prin dispozițiile ce au reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților (OUG nr. 177/2002) nu a mai fost prevăzut în mod expres acest drept, instanța a apreciat că reclamanții nu mai sunt îndreptățiți la drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2005-2006.
Instanța a apreciat că, în lipsa unei prevederi legale care sa prevadă în mod expres dreptul magistraților și personalului de specialitate de la instanțele judecătorești și parchete la prima de vacanță, acestora nu li se pot acorda aceste drepturi decât cu nesocotirea voinței legiuitorului, ceea ce ar constitui o încălcare a principiului separației puterilor în stat așa cum a fost acesta consacrat prin art. 1, al. 4 din Constituție.
instanța a constatat că prin decizia nr. XXIII 12.12.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 411, al. 1 din legea nr. 50/1996, prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată, această decizie fiind obligatorie pentru instanțele judecătorești așa după cum rezultă din dispozițiile art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă.
Instanța a respins acțiunea așa cum a fost formulată de asemenea ca o consecință a respingerii acțiunii principale, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public.
In ceea ce privește cererea formulata de reclamanta, instanța a disjuns si a acordat termen la 06.11.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului au susținut că în mod greșit nu li s-a acordat prima de concediu egală cu indemnizația brută lunară din luna anterioară plecării în concediu,pentru anii 2005-2006,actualizată cu rata inflației,la data efectuării plății și cu dobânda legală aferentă deoarece potrivit art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 s-a prevăzut că beneficiază de primă de concediu.
Prin urmare,conform acestui text,un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă,odată câștigat,nu mai poate fi anulat ori în ceea ce privește dreptul la prima de concediu,acesta a fost practic anulat prin acte normative ce au celui ce l-a consacrat.
Recurenții au susținut că fiind vorba de un drept fundamental ce se încadrează în dispoziția constituțională privind dreptul la muncă și protecție socială a muncii consacrat de art.38 din Constituția României,nu poate fi îngrădit,decât eventual restrâns,în situațiile limitativ prevăzute de art.49 alin.1,iar restrângere trebuie să fie proporțională cu dispoziția care a determinat-o și nu poate atinge însăși existența dreptului,conform alineatului 2 al aceluiași articol.
Actele normative care au suspendat dispozițiile referitoare la prima de concediu sunt nelegale și neconstituționale,pentru că ating însăși existența dreptului,desființându-
Textele de lege prin care a fost suspendat dreptul la o primă de vacanță anuală în favoarea magistraților încalcă normele constituționale,având în vedere că prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă,pe lângă indemnizația de concediu și prima de vacanță sau eventual,alte situații specifice și ca atare,asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență,cu atât mai mult cu cât normele constituționale nu prevăd posibilitatea suspendării drepturilor câștigate,deoarece un drept deja câștigat nu poate fi retras decât printr-un act normativ de aceeași putere,iar un asemenea act nu a fost emis și chiar dacă se va emite,conform principiului neretroactivității legii civile,nu poate produce efecte pentru trecut.
Au mai susținut că salariații din sistemul bugetar,cât și personalul auxiliar de specialitate din justiție beneficiază de astfel de prime astfel că sunt discriminați conform dispozițiile OG.137/2000.
În drept a invocat dispozițiile art.304,304 ind.1 Cod procedură civilă,art.41 ind.1 din legea nr.50/1996,art.21 din OG nr.137/2000.
Intimații au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Drept la prima de vacanță pentru magistrați a fost reglementat prin art.41 ind.1 din Legea nr. 50/1996,articol care a fost abrogat începând cu data de 01.01.2003, data intrării în vigoare a OUG nr. 177/2002.
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art. 411alin. 1, fost introdus în această lege prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 și-a produs efectele începând de la 1 ianuarie 2001, iar în urma abrogării art. 411alin. 1 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acel drept a încetat să mai existe.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite, prin DECIZIA Nr. XXIII din 12 decembrie 2005 reținut că la data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă și a statuat că magistrații beneficiază de prime de concediu doar pentru anii 2001 și 2002.
Astfel că,personalul salarizat în baza OUG.nr.177/2002,începând cu anul 2003, nu a mai beneficiat de primă de vacanță ca urmare a abrogării dispozițiilor art.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 (legea specială de salarizare).
Prima de vacanță a fost reglementată prin noua lege de salarizare respectiv OUG.nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției așa cum a fost aprobată prin Legea nr.45/2007,începând cu anul 2007.
Curtea constată că prin modul de reglementare a plății primelor de vacanță,reclamanții nu au fost discriminați,legiuitorul fiind cel care decide categoriile profesionale care beneficiază de un anumit drept.
Recurenții,în realitate,au invocat existența unei fapte de discriminare cu intenția de a susține că inexistența reglementării dreptului la prime de vacanță pentru intervalul 2005-2006 constituie discriminare.
Dar prin deciziile nr. 818, nr. 819, nr. 820 și nr. 821 din 3 iulie 2008, Curtea Constituțională a constatat că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Ulterior,prin decizia nr.1325/04 12 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile nr.OG137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege,considerând că sunt discriminatorii,și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Potrivit art. 31 alin.1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
În raport de aceste considerente,Curtea urmează să respingă recursul declarat de recurenți,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, -, -, și împotriva sentinței civile nr. 3093/09.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj, Tribunalul O l t, Tribunalul Mehedinți și Tribunalul Hunedoara, având ca obiect drepturi bănești. Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.
2 ex/14 12 2009
Jud.fond.
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
