Drepturi salariale (banesti). Decizia 6340/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6340
Ședința publică de la 13 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentințelor civile nr. 3795/30.05.2008 și nr. 1425/10.04.2009, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din 31 august 2009, iar în cauză se solicită judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3795/30.05.2008, Tribunalul Dolj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, și, în consecință, a respins acțiunea față de acest pârât.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Dolj, Curtea de APEL CRAIOVA, Ministerul Justiției și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj, să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația de bază brută lunară, prevăzută de art. 47 din Legea 50/1996, în cuantumurile nete calculate de expert, sume ce au fost actualizate până la data întocmirii raportului de expertiză, urmând să fie actualizate de la data întocmirii raportului de expertiză și până la data plății efective a drepturilor salariale respective, astfel: - 66.065 lei, - 60.873 lei și - 67.911 lei.
Au fost obligați pârâții să achite reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 250 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Instanța a reținut ca reclamanții au calitatea de judecători în cadrul Judecătoriei și că art.47 din Lg.50/1996 republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art. pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cum OG. nr.83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, se constată că au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la acea dată.
Conform prevederilor art.114 alin 1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art.72 alin.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (lit.i).
În domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de legea nr.24/2000.
Art.4 din Lg.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte", iar "categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Și prin raportare la dispozițiile Legii 24/2000 se constată că prin OG nr.83/2000 s-au încălcat prevederile art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția României, prin ordonanță neputându-se reglementa salarizarea personalului din organele autorității judecătorești, problemă ce se putea stabili numai prin lege organică.
Pe de alta parte, conform art.41 alin.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială".
Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
In speța, atunci când a acordat magistraților sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, legiuitorul a recunoscut ca aceasta categorie socioprofesionala este supusa unor riscuri, iar activitatea pe care o desfășoară presupune o suprasolicitare neuropsihica.
Prin abrogarea, fără nici un motiv a acestei dispoziții legale, magistrații au fost lipsiți, fără nici o justificare, de aceste drepturi salariale, deși condițiile de lucru care au determinat anterior același legiuitor sa acorde sporul, nu s-au schimbat.
Art.53 din Constituție prevede că "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav." "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce o atingere existenței dreptului sau a libertății."
Prevederile OG 83/2000 încalcă dispozițiile constituționale menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
Acest spor reprezintă un bun în înțelesul art.1 din Protocolul 1, având o valoare economică, iar reclamanții nu pot fi lipsiți de proprietatea unui bun decât în condițiile prevăzute de Convenție. Ori, aceste condiții nu sunt îndeplinite, nejustificându-se eliminarea sporului.
Așa cum s-a mai arătat, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Lg.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
De altfel, dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporul de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispoz.art.33 alin.1 din Lg.50/1996, în raport cu prevederile art.1 pct.32 din OG nr.83/2000, art.50 din OUG nr.177/2002 și art.6 alin.1 din OUG nr.160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporuri pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
În Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, după afecțiunile dorsale, printre cele mai des întâlnite probleme de sănătate de la locul de muncă.
Acesta afectează 28% dintre angajații UE.
în muncă poate fi cauzat de riscuri psihosociale cum sunt proiectarea activităților, organizarea muncii și management, de exemplu: solicitări profesionale deosebite și posibilități reduse de control asupra propriei activități sau probleme cum ar fi violența și hărțuirea la locul de muncă. Unele riscuri fizice cum sunt zgomotul și temperatura din mediul de muncă pot, de asemenea, să cauzeze stresul în muncă.
Prevenirea stresului în muncă constituie unul din obiectivele formulate în comunicatul Comisiei Europene privind noua strategie în domeniul securității și sănătății în muncă.
Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă a elaborat o serie de fișe informative destinate să ajute la abordarea stresului în muncă și a cauzelor acestuia. Această fișă informativă prezintă o metodă de evaluare și prevenire a riscului, care poate fi aplicată stresului la locul de muncă, precum și cauzelor acestuia.
Fișa este destinată celor care doresc să trateze problema stresului la locul de muncă. "informații suplimentare", de la sfârșitul acestei fișe, conține trimiteri la resurse informative existente, inclusiv la alte fișe informative elaborate de agenție.
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor.
Directiva cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă. Toate statele membre au implementat această directivă în legislația proprie, iar unele dintre acestea au elaborat în completare ghiduri de prevenire a stresului în muncă.
În conformitate cu abordările din directiva cadru, pentru a elimina efectele de durată ale stresului și prin stabilirea angajaților care pot fi afectați: trebuie să se acționeze în mod adecvat pentru evitarea vătămărilor produse de stres.
Prin decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001."
Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 al. 3.civ.
Cod PenalExcepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor a fost admis și în consecință, a fost respinsă acțiunea față de acest pârât, reținând că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
La data de 02.02.2009, reclamanții au solicitat completarea dispozitivului sentinței nr. 3795/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în sensul că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea și în continuare sporului de 50%, prevăzut de Legea nr.50/1996, republicată și modificată.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1425 din 10 aprilie 2009 admis cererea de completare a dispozitivului. 3795 din 30.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - și a dispus completarea acestui dispozitiv în sensul că a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din indemnizația de bază brută lunară, corespunzător activității fiecărui reclamant în parte, începând cu data de 01.04.2008 și în continuare până la data intervenirii unei cauze legale de modificare sau de încetare, sume ce vor fi actualizate de la data fiecărei scadențe și până la data plătii efective.
Împotriva ambelor sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticând sentința nr. 3795/30.05.2008, Ministerul Justiției precizează că dreptul la acțiune este prescris în parte. Invocă dispozițiile art. 3 din decretul nr. 167/1958 și art. 283 alin. 1 lit."c" Codul muncii.
Precizează recurentul că fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, termenul de prescripție de 3 ani curge potrivit dispozițiilor art. 12 din decretul nr. 167/1958, astfel că dreptul la sporul de 50% este prescris pentru perioada anterioară datei de 31.08.2004.
In recursul formulat împotriva sentinței nr. 1425 din 10.04.2009, recurentul susține că citația emisă la data de 29.03.2009 nu cuprinde referiri la faptul că urma să fie soluționată cererea de completare a dispozitivului, astfel că nu a avut posibilitatea de a-și formula apărările. Este astfel incident art. 304 pct. 5 cod procedură civilă.
In al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din codul d e procedură civilă, se invocă excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului potrivit art. 2812din codul d e procedură civilă.
Susține recurentul că sentința nr. 3795 fost comunicată părților la 20.06.2008.
Recursul promovat împotriva sentinței nr. 3795 din 30.05.2008 pronunțate de Tribunalul Dolj este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.283 alin.1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În ceea ce privește momentul în care se naște dreptul la acțiune, în general,coincide cu data la care este încălcat dreptul subiectiv.
Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii a stabilit prin decizia nr.XXI din 2008:
" normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Pentru a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din anul 2000, reclamanții trebuiau să se adreseze instanței cu acțiune în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului, data nașterii dreptului fiind fiecare scadență lunară a drepturilor salariale.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 29.08.2007drepturile solicitate de reclamanți sunt cele aferente perioadei ulterioare datei de 01.06.2004. Reclamanții nu au invocat intervenirea niciunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție.
Se constată astfel că termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 283 alin.1 lit. c Codul munciia fost depășit, excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției fiind întemeiată în ceea ce privește perioada 01.06.2004-28.08.2004.
În consecință, instanța urmează să admită excepția prescripției și, în consecință, modificând sentința nr. 3795/30.05.2008 a Tribunalului Dolj, să respingă cererea privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 01.06.2004-28.08.2004.
Recursul promovat împotriva sentinței nr. 1425 din 10 aprilie 2009 este nefondat.
Două sunt motivele de recurs invocate în ceea ce privește această sentință. Primul motiv se referă la greșita citare pentru soluționarea cererii de completare a hotărârii. Or, din examinarea citației primite de recurent la 12.02.2009 rezultă că acesta a fost înștiințat cu privire la obiectul cererii supuse judecății și i s-a pus în vedere să depună întâmpinare. De aceea susținerea recurentului în sensul că nu a putut să-și pregătească apărarea este nefondată.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de completare a dispozitivului, Curtea reține că sentința a cărei completare s-a solicitat nu a fost comunicată reclamanților în conformitate cu dispozițiile legale. Din dovezile de comunicare a hotărârii rezultă că sentința a fost comunicată altei persoane, nu reclamanților. De aceea, Curtea apreciază ca fiind nefondată excepția tardivității formulării cererii de completare a hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței nr. 3795/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, precum și cu intimații-pârâți Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Dolj și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge cererea privind acordarea sporului de 50% pentru perioada 01.06.2004-28.08.2004.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul formulat împotriva sentinței nr. 1425/10.04.2009.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 2009.
Președinte, - - | Judecător, - --- | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/25.11.2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Manuela Preda Popescu, Corneliu
