Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1582/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1582/2009-
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator din comuna Popești, satul, nr. 36, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 452/LM din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă intimatul contestator personal, lipsă fiind recurenta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, că recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B la data de 07.10.2009 a depus la dosar răspuns la adresa emisă la termenul anterior, iar la data de 30.10.2009 a depus completare la întâmpinare, după care:
La întrebarea instanței, intimatul contestator arată că nu are probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 452/LM din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în loc., com. Popești nr.36 județul în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
A fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 24.10.2005, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare.
Restul pretențiilor au fost respinse, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.-/30.06.2005 a fost recalculată pensia contestatorului în temeiul OUG. 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 coroborate cu prevederile HG. 1550/2004 și ale HG. 550/2005, iar ulterior a fost emisă decizia nr. - din 23.04.2007.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea 3/1977, care prevedea la art. 8 o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.1 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârsta începând cu vârsta de 45 de ani. Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din copia carnetului de munca al contestatorului rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 20 de ani activitate în subteran, respectiv 20 de ani 5 luni si 16 zile, în temeiul art. 20 alin.1 lit. a și art.43 din Legea 19/2000 precum și art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 coroborat cu prevederile OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, a admis contestația, a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 20 de ani, sens în care a emis o noua decizie de pensionare.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare din 30.06.2005 este inserata mențiunea: "în situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.07.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.07.2005, instanța având în vedere data înregistrării contestației la instanță respectiv data de 24.10.2008 și dispozițiile art. 3 din Decretul Lege 167/1958 a acordat drepturile astfel calculate contestatorului de la data de 24.10.2005 reținând că drepturile anterioare solicitate acestei date raportat la actele depuse sunt prescrise.
Instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond se găsește în eroare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. 1 din HG. 1550/2004 atunci când apreciază că stagiul de cotizare utilizat cu ocazia recalculării nu este cel impus de art. 8 din Legea 3/1977, în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale intimatului și care reglementa vechimea integrală în muncă de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, ci un alt număr de ani de vechime în muncă, fără ca această opinie să fie fundamentată pe o anumită dispoziție legală.
Totodată, instanța face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea 3/1977 îl impune a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitate în condiții speciale sau deosebite de muncă (grupa I sau II).
Prin urmare, în ipoteza aplicării dispoziției instanței în sensul determinării punctajului mediu anual prin împărțirea numărului total de puncte obținute la un număr de 20 de ani, ar însemna o aplicare greșită a legii.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, HG1550/2004.
Intimatul, prezent în instanță solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia -/3.04.1990 emisă de Casa Județeană de Pensii B, în baza Legii 3/1977.
Ulterior, pensia acestuia a fost recalculată prin decizia -/30.06.2005 respectiv decizia -/23.04.2007, reținându-i-se un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamantul și-a desfășurat activitate în condiții speciale, în subteran, timp de 20 de ani, 5 luni și 16 zile.
Este de netăgăduit că reclamantul s-a pensionat sub imperiul Legii 3/1977, iar potrivit HG. 1550/2004, art. 2 alin.3, în cazul persoanelor cărora drepturile la pensie li s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat era cel prevăzut de Legea 3/1977, însă este important a se evidenția că un act normativ ulterior celui mai sus evocat și anume OUG. 4/2005 prevede expres la art. 2 că, recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, se realizează în condițiile prevăzute de ordonanța în discuție, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor Legii 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a lucrat anterior deschiderii dreptului său la pensie în condiții speciale de muncă, iar Legea 3/1977 prevedea drepturi speciale pentru această categorie de salariați, în sensul reducerii vârstei de pensionare.
Sigur că, la deschiderii drepturilor la pensie erau în vigoare dispozițiile Legii 3/1977, care în art. 14 prevede beneficiul expres mai sus arătat, dar actualul act normativ în materie - Legea 19/2000 - statuează la art. 43 că pentru asigurații care au lucrat efectiv în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care aveau un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în condițiile reglementate de norma legală menționată, punctajul mediu anual se stabilește prin luarea în considerare a stagiilor prevăzute de acest articol, edificator fiind textul art. 77 alin. 2 din Legea 19/2000.
Este cert că reclamantului i s-au aplicat la data deschiderii dreptului la pensie dispozițiile Legii 3/1977, însă la recalculare nu se poate face abstracție de dispozițiile legii noi în materie, respectiv art. 20, 43, 77 alin.2 din Legea 19/2000, aspect reținut în mod corect de instanța de fond, nefiind vorba de o adăugare la lege.
De altfel, dacă s-ar proceda astfel, s-ar încălca principiul consacrat prin actele normative de evaluare, conform cărora, la condiții egale de pensionare se impune acordarea unor pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie, elocvente fiind în acest sens dispozițiile OUG. 4/2005, aprobată prin Legea 78/2005.
În acest context, se impun a fi evocate mențiunile cuprinse în preambulul OUG. 4/2005 conform cărora recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001, este reclamată de respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie" și de asigurarea unui cadru legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care s-a considerat că "vizează interesul public și constituie situații de urgență".
Conform art. 2 din acest act normativ, recalcularea pensiilor din sistemul public se efectuează, astfel cum s-a mai evocat anterior, "cu respectarea prevederilor Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor ordonanței aflate în discuție.
Mai mult, art. 2 din Legea 19/2000 consacră principiul egalității tuturor participanților la sistemul public, iar dacă ar fi acceptat punctul de vedere exprimat de recurentă, s-ar crea un tratament discriminatoriu pentru persoanele cărora li s-a deschis dreptul la pensie anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului, mai mult un atare procedeu ar contraveni atât Constituției României, care consfințește, prin art. 16 alin.1, egalitatea de tratament, însă și prevederilor internaționale în domeniu.
Referitor la decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în interesul legii și publicată în Monitorul Oficial din 20.05.2009, nu s-a făcut aplicarea acesteia, celor ce au promovat litigiul anterior publicării în Monitorul Oficial, aplicându-li-se principiul Curții Europene a Drepturilor Omului - legitimă a dobândirii unui bun, raportat la practica Curții, constantă în materie, prin care s-a făcut aplicarea Legii 19/2000 și celor pensionați în baza Legii 3/1977, pentru a nu se crea o discriminare a celor pensionați în condiții similare, însă în ani diferiți.
Față de cele ce preced, Curtea urmează în baza art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul contestator din comuna Popești, satul, nr. 36, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 452 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /02.12.2009
Jud.fond. -
Dact./09.12.2009
Ex.2
2 com./
1. recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B,
2. intimatul contestator din comuna Popești, satul, nr. 36, jud. B,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
