Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 1579/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1579/2009-
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna Pietroasa, satul, nr. 91, județul B, împotriva sentinței civile nr. 194 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, că la data de 07.10.2009 prin registratura instanței recurenta intimată Casa Județeană de Pensii Bad epus la dosar răspuns la adresa emisă la termenul anterior, că în cauză se solicită judecarea în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 194/LM din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a dmis excepția lipsei capacității de exercițiu a intimatei Casa Locală de Pensii B cu sediul în B,-, și s-a respins contestația față de aceasta.
A fost admisă contestația formulată de contestatoarea domiciliat în localitatea, nr. 91, com. Pietroasa, județul B, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
Intimata a fost obligată să recalculeze pensia contestatoarei prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care a fost obligată intimata să emită o nouă decizie de pensionare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Întrucât Casa Locala de Pensii B este o unitate fără personalitate juridica conform prevederilor Statutului instanța a admis excepția lipsei capacității de exercițiu a acesteia și a respins contestația față de aceasta.
Prin decizia nr.38499/17.07.2008 a fost recalculată pensia contestatoarei, obținându-se în urma acestei operațiuni un punctaj de 0,98017 puncte.
Potrivit buletinului de calcul anexat deciziei, stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 20 de ani, conform Legii 19/2000. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază soțul contestatoarei la data de 1 octombrie 2004 este Legea nr.3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al soțului contestatoarei era Legea nr.3/1977, care prevedea o vechime integrală în muncă de 30 de ani. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al soțului contestatoarei ar fi de 30 de ani. O astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie. Art. 43 alin.3 din Legea 19/2000 prevede că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă.
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că din adeverința emisă de Compania Naționala a - B -Sucursala B nr.1134/13.03.2008, rezultă că soțul contestatoarei a desfășurat pe o perioadă mai mare de 15 ani activitate în zona I de radiații, fila 10 la dosar, astfel încât în temeiul art. 20 alin.1 lit. b și art.43 alin. 3 din Legea 19/2000 a fost admisă contestația a obligat intimata să recalculeze pensia acesteia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani, sens în care se va emite o noua decizie de pensionare.
Având în vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare este inserată mențiunea:"in situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat, noile drepturi se vor acorda de la data de 01.12.2005", în conformitate cu prevederile nr.HG1456/2005, instanța a obligat intimata sa acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
Instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate în petitul acțiunii întrucât acestea nu au fost cuantificate și nici justificate.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâta - recurentă Casa Județeană de Pensii B, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
În motivarea recursului se arată că datorită conținutului incomplet al dispozitivului hotărârii atacate, recurenta este în imposibilitate de a pune în aplicare dispozițiile instanței, nefiind precizată decizia de pensionare pe care recurenta este obligată să o modifice sub aspectul valorificării unui stagiu complet de cotizare de 15 ani.
Se mai arată că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost de 20 de ani, întrucât soțul intimatei a desfășurat activitate în subteran, astfel că solicitarea cu privire la împărțirea punctajului mediu anual la 15 ani este neîntemeiată și nelegală.
În fine, se mai invocă și faptul că în cauză nu poate fi vorba de aplicarea Legii 19/2000, care a intrat în vigoare la 01 aprilie 2001, în caz contrar s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, HG1550/2004.
Intimata deși legal citată nu a fost prezentă în instanță.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Urmare a decesului soțului reclamantei, aceasta a fost înscrisă la pensie de urmaș prin decizia nr. 38499/05.08.1977, potrivit Legii 3/1977, pensie recalculată ulterior prin decizia 38499/17.07.2008, reținându-se pentru soțul acesteia un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Într-adevăr, actul în vigoare la data deschiderii drepturilor de pensie ale defunctului a fost Legea 3/1977, însă Curtea de Apel în cauze similare a făcut aplicarea principiului - la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie - principiu prevăzut de OUG. nr. 4/2005, respectiv a făcut aplicarea dispozițiilor Legii 19/2000 la recalcularea pensiilor celor care au lucrat în condiții speciale, anterior intrării acesteia în vigoare.
La art. 20 din Legea 19/2001 alin.1 lit. a, a fost inclusă la activități desfășurate în condiții speciale, munca în subteran de cel puțin 50 % din activitatea lunară, iar art. 43 alin. 3 și art. 77 alin. 2 din același act normativ au prevăzut un stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 15 ani în zona I de radiații și de 17 ani în zona a doua.
Cum soțul reclamantei a desfășurat activități în zona I de radiații p perioadă mai mare de 15 ani (a se vedea adeverința de la fila 10 dosar de fond) în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile legale mai sus enunțate.
Referitor la decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii promovat de Procurorul General și prin care se viza unificarea practicii judiciare în materie, această decizie nu a fost aplicată acțiunilor promovate până la publicarea ei în Monitorul Oficial (20.05.2009), petenții având - pe baza practicii constante a instanțelor până la acea dată - legitimă a dobândirii unui bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului (cauzele, Driha c/a României), iar dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului trebuie aplicate cu prioritate, conform art. 11, 20 din Constituția României.
Cât privește faptul că în dispozitivi instanța de fond nu a precizat numărul deciziei de pensionare ce se modifică, acest aspect reiese din considerente (decizia emisă la 17.07.2008) astfel că nu se impune admiterea recursului doar pentru acest aspect, existând elemente suficiente pentru punerea în aplicare a dispozitivului sentinței, ce se întregește cu considerentele acesteia.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în baza art. 304 indice 1 și art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B în contradictoriu cu intimata contestatoare domiciliată în comuna Pietroasa, satul, nr. 91, județul B, împotriva sentinței civile nr. 194 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /02.12.2009
Jud.fond. -
Dact./09.12.2009
Ex.2
2 com./
1. recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B
2. intimata contestatoare domiciliată în comuna Pietroasa, satul, nr. 91, județul B,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
