Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 363/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 363/2010-
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cigan Dana Popa Aurora vicepreședintele instanței
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de contestatorul domiciliat în comuna Popești, satul,-, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 269 din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalcularea pensiei.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru recurentul contestator - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 1.09.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
Reprezentanta recurentului contestator arată că hotărârea atacată a fost pusă în executare și solicită să se ia act de renunțarea contestatorului la recursul declarat.
În ceea ce privește recursul recurentei intimate Casa Județeană de Pensii B, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 269/LM din 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorul domiciliat în localitatea Popești, sat,-, județul B, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B cu sediul în O,-, județul B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/23.01.2007 emisă de intimată, pe seama contestatorului și a fost obligată intimata să recalculeze pensia acestuia prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, cu acordarea drepturilor astfel stabilite începând cu data de 01.12.2005, sens în care a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/17.03.2006 a fost recalculată pensia contestatorului fila 7 la dosar.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de Apel Oradea (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și aoa dapta cazurilor particulare. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar trebui a se concluziona că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum s-a arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, rezultă cu prisosință că indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 20 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea 226/2006.
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de munca încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului tehnician principal, impiegat de mișcare, încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006 "asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare și stagiile minime si complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determina prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în condiții speciale, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006 și anexa nr.4 din Legea nr.19/2000, a admis în parte contestația și a obligat intimata sa anuleze decizia nr.-/23.01.2007 să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum a solicitat neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata să emită o noua decizie de pensionare. Având in vedere că în cuprinsul deciziei de recalculare este inserata mențiunea:"in situația în care în termen de 3 ani de la data de 01.12.2005 vor fi prezentate acte de natura a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual recalculat"și în conformitate cu prevederile nr.HG1456 din 2005, instanța a obligat intimata să acorde aceste drepturi de la data de 01.12.2005.
În temeiul art.274 coroborat cu art.276 din Codul d e procedura civilă instanța a obligat intimata să achite contestatorului suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe, au formulat recurs contestatorul și intimata Casa Județeană de Pensii
Prin recursul formulat, contestatorul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, respectiv stabilirea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 25 de ani, cum a stabilit prima instanță.
În motivarea recursului se critică hotărârea instanței de fiind pentru nelegalitate și netemeinicie, respectiv interpretarea greșită a prevederilor legale, respectiv ale Legii 78/2005 care stipulează "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie" instanța trebuind să facă o interpretare corespunzătoare a legilor succesive care au fost adoptate după pensionarea sa, respectiv Legea 19/2000, HG. 1550/2004 și OUG. 4/2005, câtă vreme legiuitorul nu a intenționat să micșoreze pensiile ci a urmărit să înlăture discriminările dintre pensionari.
Recurentul invocă totodată, decizia 40/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii și faptul că instanța de fond a greșit când a încadrat situația sa în prevederile art. 2,3 și 5 din Legea 226/2006.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, recurenta Casa Județeană de Pensii a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii contestației formulate.
În motivele de recurs, recurenta învederează instanței că intimatul contestator a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, prin decizia nr. - din 04 februarie 1997 în baza Legii 3/1977, având o vechime totală de 43 de ani, din care 27 de ani și 11 luni în grupa I-a și un an și 10 luni în grupa a III-a, ori perioada de peste 25 de ani pe care a desfășurat-o în grupa I-a de muncă, îi dă doar dreptul de a se pensiona la vârsta de 50 de ani și nicidecum nu reprezintă un stagiu complet de cotizare.
Recurenta critică hotărârea instanței de fond care a făcut aplicabilitatea Legii 226/2006, întrucât acestea nu sunt incidente în cauză, câtă vreme art. 1 al.1 din acest act normativ, dispune că începând cu 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale, locurile de muncă cu activitățile prevăzute la anexa 1, iar alineatul 2 al aceluiași articol, stabilește obligativitatea ca locurile de muncă să fie prevăzute în anexa 2 din lege, ori nu s-a făcut dovada în acest sens.
În ceea ce privește stagiul de cotizare realizat, recurenta face precizarea că acesta reprezintă vechimea totală în muncă, pe când stagiul complet de cotizare este dat de legiuitor în funcție de data nașterii fiecărui asigurat de condițiile de lucru, fiind implementat doar de Legea 19/2000 și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, și care nu poate fi confundat nici cu reducerea vârstei standard de pensionare.
În drept, invocă prevederile art. 304 al.1 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la recursul contestatorului, recurenta intimată Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea recursului acestuia, precizând totodată punctajul mediu anual atât cu stagiu complet de cotizare de 25 de ani cât și cu stagiu complet de cotizare de 30 de ani, dar cu aplicarea prevederilor OUG. 100/2008, de care susține că acesta a beneficiat, iar din 01.10.2010 urmează a beneficia și de prevederile Legii 218/2008.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate în cele două recursuri precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Drepturile la pensie ale recurentului contestator au fost stabilite prin decizia nr. - din 04.02.1997, conform dispozițiilor Legii 3/1977, reținându-se o vechime în muncă de 43 de ani din care 27 ani și 11 luni în grupa I-a de muncă și 1 ani și 10 luni în grupa a II-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate în baza OUG. 4/2005.
Potrivit prevederilor articolului 1 aliniatele 1 și 2 din Legea nr. 226/2006, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de anexa 1. Relevante sunt și prevederile articolul 3 din Legea nr. 226/2006, potrivit cărora "asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă", cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. În speță, contestatorul a ieșit la pensie pentru limită de vârstă în baza Legii nr. 3/1977, deci anterior aplicării prevederilor Legii nr. 226/2006 și respectiv 19/2000, însă aplicarea principiului la condiții de muncă egale pensii egale și a prevederilor HG nr. 1550/2004 precum și a prevederilor articolului 2 aliniatul 2 din Legea nr. 226/2006 - conform cărora sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă - reclamă recalcularea pensiei recurentului prin luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani și nu de 30 de ani cum a procedat intimata.
Contestatorul recurent a desfășurat activitatea la Întreprinderea Minieră, ca impiegat de mișcare și respectiv tehnician, activitate ce se circumscrie prevederilor Legii 226/2006, activitatea desfășurată în mină, respectiv siguranța circulației regăsindu-se în anexa 1, pct. 4 și 7 din lege.
Prezintă relevanță de asemenea și prevederile articolului 5 din legea anterior menționată, care statuează că pentru asigurații prevăzuți la articolul 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte realizat din însumarea punctelor anuale realizate în perioada de cotizare, prin urmare în mod corect instanța de fond a apreciat că drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite greșit și că se impune utilizarea la calcularea punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 25 de ani.
Nici recursul contestatorului nu este întemeiat. Susținerile acestuia în sensul că recalcularea pensiei sale trebuia să se facă prin luarea în considerarea a unui stagiu de cotizare de 20 de ani sunt lipsite de suport legal, în condițiile în care activitatea desfășurată de acesta nu se include în categoria celor prevăzute în textul art. 20 lit. din Legea nr. 19/2000, iar pe de altă parte, dispozițiile legale la care face trimitere recurentul cuprinse în Legea nr. 3/1977 nu-și găsesc aplicabilitatea în speță. Nu în ultimul rând, nu-i este favorabilă aplicarea în speță a Deciziei 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stipulează practic stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nu 20 cum a reținut contestatorul recurent.
Este important totodată a se menționa că în cursul judecării cauzei a fost pronunțată Decizia asupra recursului în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. 40/2008, prin care s-a unificat practica neunitară în materie la nivel național, concluzionându-se că în situația celor pensionați în perioada de aplicare a Legii nr. 3/1977 și care au lucrat în grupele I sau a II-a de muncă, li se aplică la determinarea punctajului mediu anual stagiul de cotizare prevăzut de art. 14, însă în considerentele aceleiași decizii s-a precizat că instanțele care au aplicat stagiul de cotizare impus de art. 8 (30 de ani la bărbați, 25 de ani la femei) au procedat corect, art. 14 conferind doar beneficiul reducerii vârstei legale de pensionare, un adaos de grupă. Această decizie nu este aplicată în prezenta speță, dat fiind că până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial, la data de 20 mai 2009, persoanele care au promovat litigii anterior, aveau legitimă de dobândire a unui bun, iar în astfel de situații în care dreptul intern este în neconcordanță cu cel internațional, acesta din urmă se aplică prioritar, excepție făcând situațiile în care dreptul intern este mai favorabil, ceea ce nu este cazul în speță, context în care este necesar a se face trimitere la art. 11 și 20 din Constituția României cu referire la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica acesteia și respectiv la art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1 și nr. 12.
S-a făcut aplicarea practicii unitare în materie a Curții de Apel Oradea, întrucât astfel cum s-a reliefat mai sus, la data promovării litigiului - 08.08.2008 - partea contestatoare avea legitimă de dobândire a unui bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, practicii constante a Curții de Apel Oradea, sens în care este necesar a se face trimitere la cauzele, /României.
Instanța nu a putut lua act de renunțarea la judecată formulată de reprezentanta contestatorului, câtă vreme renunțarea la judecată trebuie făcută în condițiile art. 246 Cod procedură civilă, iar aceste condiții nu au fost îndeplinite, respectiv reclamantul nu a renunțat la judecată nici verbal în ședință și nici prin cerere scrisă, renunțarea făcută de avocat neavând relevanță în acest sens.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza prevederilor articolului 312 aliniatul 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile și va păstra în tot sentința recurată.
Se constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de contestatorul domiciliat în comuna Popești, satul,-, județul B și de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 269/LM din 5 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.dec.- /19.03.2010
Jud.fond. -
Dact./19.03.2010
Ex.2
2 com./25.03.2010
1. recurentul contestator domiciliat în comuna Popești, satul,-, județul B
2. recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B cu sediul în O,-, județul
Președinte:Cigan Dana Popa AuroraJudecători:Cigan Dana Popa Aurora, Galeș Maria
